Kevin Rudd – un om politic remarcabil

Urmărind imaginile zguduitoare ale catastrofalelor incendii din Australia, am fost uimit din nou de imaginea plină de naturaleţe şi de căldură umană a unuia dintre cei mai remarcabili oameni politici contemporani. Kevin Rudd, primul ministru al Australiei, a apărut de nenumărate ori în media în ultimele zile cu ochii în lacrimi sau încurajând cu genuină emoţie pe cei loviţi de acest teribil coşmar.

Desigur, cei obişnuiţi cu circul politic de pe Dâmboviţa şi cu lacrimile făţarnice şi îndelung studiate ale politaştrilor noştri, ar putea fi ispitiţi să reacţioneze cu cinism. Nimic însă n-ar putea fi mai greşit în ceea ce-l priveşte pe Kevin Rudd.

Liderul Partidului Laburist Australian a devenit prim-ministru la 3 decembrie 2007, după o victorie zdrobitoare împotriva lui John Howard, a cărui politică externă, de un servilism penibil faţă de administraţia Bush, a acoperit Australia de ridicol în ultimii ani.

Iniţiativele remarcabile ale lui Rudd, care este un credincios anglican activ şi ale cărui valori religioase sunt fundamentale pentru felul în care face politică, l-au condus în prezent la un nivel de susţinere populară fără precedent în Australia.

Astfel, prima acţiune a guvernului de centru-stânga al lui Kevin Rudd, la câteva ore după ce a depus jurământul, a fost aceea de a semna Tratatul de la Kyoto, pe care predecesorul său refuzase cu obstinaţie să-l accepte, pentru a nu-l supăra probabil pe „stăpânul” de la Casa Albă.

Cea mai larg popularizată dintre iniţiativele lui Rudd a fost aceea de a cere iertare aborigenilor australieni, în numele guvernului şi poporului australian, pentru „generaţiile furate” în acţiunea de decimare şi marginalizare a populaţiei indigene din Australia de către colonişti. Îmi aduc aminte şi acum, cu profundă emoţie, de acest eveniment, de o mare încărcătură simbolică, petrecut la 11 februarie 2008. Eram in Thailanda, alături de un coleg australian (unul dintre prietenii mei cei mai apropiaţi din World Vision) şi eram amândoi cu ochii în lacrimi. În ziua aceea m-am simţit mândru că sunt creştin (vă rog să mă credeţi că nu mi se întâmplă prea des, căci, în munca mea, văd aproape în fiecare zi grozăviile produse cu inconştienţă şi fără nicio mustrare de conştiinţă de aşa-zişi creştini, în ţările în care slujesc).

Ultima iniţiativă despre care vreau să vă vorbesc este cea numită Summit-ul Australia 2020, în cadrul căreia Rudd a adunat in aprilie 2008 peste 1.000 de personalităţi australiene dintre cele mai remarcabile, pentru a pune în discuţie zece direcţii fundamentale pentru viitorul ţării sale.

În aproape doi ani, Kevin Rudd a făcut mai mult pentru Australia decât au făcut incompetenţii noştri politicieni în aproape douăzeci de ani, pentru România. Australia nu figurează prea des în presa noastră. Îndrăznesc totuşi să sugerez politicienilor români, pe această modestă cale, că ar putea găsi la antipozi un exemplu vrednic de admirat şi de urmat, dacă ceea ce pretind este adevărat, şi anume că au intrat în politică pentru binele ţării noastre, nu pentru propriile lor buzunare. În ce mă priveşte, încă n-au reuşit să mă convingă. Şi dacă circul acesta balcanic continuă, primit ca la viitoarele alegeri să mă folosesc de dreptul meu democratic de a nu merge la vot şi de a-i descuraja şi pe alţii să facă la fel. Poată că măcar atunci se vor trezi. Sau poate nu. Să vedem.

Cei interesaţi pot găsi AICI mai multe detalii despre primul ministru al Australiei.