Un manifest evanghelic – partea II

2. Noi trebuie să ne reformăm comportamentul

A doua noastră preocupare majoră este aceea de a ne reforma propriul comportament. Noi declarăm că a fi evanghelic sau a purta numele de evanghelic înseamnă nu numai a ne modela credința și viețile în concordanță cu învățătura și standardele Căii lui Isus, ci și a persevera în aceasta. Și dacă îndemnul evanghelic este o forță radicală, reformatoare și înnoitoare, noi realizăm cu părere de rău că există astăzi o situație ironică în acest domeniu. Noi, cei care ne-am pronunţat mereu pentru reînnoirea formelor uzate, pentru trezirea bisericilor moarte, pentru încălzirea inimilor reci, pentru reformarea practicilor corupte și a crezurilor eretice, precum și pentru o reformă în societatea noastră față de nedreptățile strigătoare la cer, astăzi noi suntem cei în cumplita nevoie de reformare și reînnoire. Reformatori fiind, avem noi înșine nevoie să fim reformați. Protestanți fiind, noi suntem cei împotriva cărora trebuie să protestăm.

Mărturisim aici că noi, evanghelicii, am trădat convingerile noastre prin comportamentul nostru.

Prea adeseori am trâmbițat Evanghelia lui Isus, dar am înlocuit adevărurile biblice cu tehnici terapeutice, închinarea cu distracția, ucenicia cu creșterea potențialului uman, creșterea bisericii cu inițiativele economice, preocuparea pentru biserică și comunitatea eclesială locală cu expresii ale credinței care sunt mai puțin bisericești și doar puțin mai mult decât o spiritualitate seacă, împlinirea nevoilor reale cu împlinirea nevoilor subiective resimțite, și principiile de misiune cu legile pieței libere. În acest proces, am devenit cunoscuți ca având o evanghelie comercială, diluată, o evanghelie a sănătății, a prosperității, a potențialului uman și a discuţiilor religioase ieftine, fiecare dintre acestea fiind imposibil de deosebit de modele trecătoare ale lumii care ne înconjoară.

Prea adeseori am făcut declarații înalte și clare despre autoritatea Bibliei, dar le-am batjocorit prin vieți și stiluri de viață care au fost conduse după preferințele noastre păcătoase, după obiceiurile lumii moderne și după conveniențe.

Prea adeseori ne-am mândrit cu ortodoxia noastră, dar am crescut numărul membrilor din bisericile noastre prin metode și tehnici la fel de lumești ca și adaptarea lumească a creștinismului nostru la expresia trecătoare a spiritului vremii.

Prea adeseori am eșuat în a demonstra unitatea și armonia în trupul lui Cristos, și ne-am divizat în fracţiuni determinate de accidente ale istoriei și formate mai degrabă pe baza adevărului lipsit de dragoste, decât ca expresii ale adevărului și harului Evangheliei.

Prea adeseori ne-am identificat rădăcinile în marile mișcări de trezire spirituală și reformare, dar noi înșine suntem de multe ori atei fără voie, seculari în practică, trăind într-o lume fără ferestre către supranatural și ducând adesea vieți creștine care arată că avem foarte puțină nevoie de Dumnezeu.

Prea adeseori am atacat relele și nedreptățile altora cum ar fi, omorârea copiilor nenăscuți, precum și ereziile și apostaziile teologilor liberali ale căror puncte de vedere au devenit „o altă evanghelie”, în vreme ce am trecut cu vederea propriile noastre păcate. Am închis ochii față de viciile noastre, și am devenit captivi unor forțe cum ar fi materialismul și societatea de consum, în moduri care sunt în contradicție cu credința noastră.

Prea adeseori ne-am concentrat asupra marilor adevăruri ale Bibliei, cum ar fi, crucea lui Cristos, dar am eșuat să le aplicam altor adevăruri biblice, cum ar fi creația. În cursul acestui proces ne-am împovărat pe noi înșine și am susținut o cultură care a neglijat responsabilitatea noastră faţă de mediu, artele și centrele de creație ale societății.

Prea adeseori am fost seduși de puterea de modelare a lumii moderne, schimbând harul care l-a costat atât de mult pe Dumnezeu cu conveniența, trecând de la comunitatea autentică la îmbrățișarea individualismului, slăbind autoritatea teologică până la nivelul preferințelor personale, și renunțând la adevărul clar și la supunerea exclusivă față de Isus pentru un amestec mizerabil de atitudini care nu pot fi numite altfel decât sincretism.

Prea adeseori am fost neascultători față de marea poruncă de a-l iubi pe Domnul Dumnezeu cu inimile, sufletele, puterea și mințile noastre și am căzut într-un antiintelectualism care este un handicap cultural la fel de cumplit ca și păcatul. În particular, unii dintre noi au trădat puternica tradiție creștină cu privire la punctul corect de vedere asupra științei, rezumat în adevărata matrice de idei care a dat naștere științei modernă și au devenit ei înșiși vulnerabili caricaturilor privitoare la o falsă ostilitate între știință și religie. Făcând așa, am dat drum liber, fără să vrem, științei fără frâu și naturalismului care se dezvoltă atât de vertiginos în cultura din zilele noastre.

Prea adeseori ne-am fălit cu diversitatea etnică și rasială a bisericii din întreaga lume și ne-am mulțumit să fim enclave ale separatismului la noi acasă.

Prea adeseori am abandonat purtarea de grijă a Domnului nostru față de cei aflați în întunericul adânc al lumii și am ajuns lideri în ovaționarea celor aflați la putere și lingușitori naivi ai celor puternici și bogați.

Prea adeseori am încercat să fim relevanți, dar în loc de a produce „un burduf nou pentru un vin nou” am cedat în fața obiceiurilor trecătoare, de moment, și am produs atacuri zgomotoase asupra erorilor de ieri, cum ar fi modernismul, în vreme ce am capitulat inofensiv în faţa celor de astăzi, cum ar fi postmodernismul.

Noi facem acum un apel pentru o umilă dar clară restaurare a principiilor reformatoare evanghelice, și deci pentru o reformare și reînnoire profundă a tuturor aspectelor vieții și învățăturii creștine.

Îi îndemnăm pe confrații noștri evanghelici să treacă dincolo de slujirea de pe buze a lui Isus și a Bibliei, și să redea acestor autorități locul lor suprem, în învățătura și în practica noastră.

Chemăm comunitățile noastre la un discernământ critic asupra lumii și asupra generației noastre, pentru a putea rezista nu numai puterii ei care este în mod evident străină de creştinism, ci și a modului subtil și seducător în care aceasta modelează cele mai strălucite idei şi tehnici ale modernității, amintindu-ne întotdeauna că noi suntem „împotriva lumii, tocmai de dragul lumii”.

Facem un apel către toți cei care-l urmează pe Isus, să ascultăm de porunca lui, manifestând dragoste unii pentru alţii, să fim credincioşi unităţii pe care o avem în el, şi care este mai profundă decât diferențele lipsite de importanţă dintre noi, și să practicam mai întâi în biserică reconcilierea de care este atât de mare nevoie în întreaga lume. Într-o societate divizată pe baza identității și curentelor politice, creștinii trebuie să mărturisească prin viața lor că identitatea lor în Isus transcede toate acest tipuri de diferente.

Facem un apel pentru a extinde preocuparea noastră dincolo de anumite preocupări politice unilaterale, cum ar fi avortul sau căsătoria, către o recunoaștere deplină a cauzelor și preocupărilor din Evanghelie, şi a tuturor problemele umane cu care suntem confruntaţi în spaţiul public. Deşi nu putem lepăda încredințarea noastră, fundamentată biblic, în ceea ce privește sacralitatea fiecărei ființe omenești, inclusiv a celor nenăscuţi, şi nici nu putem nega sfințenia căsătoriei, așa cum Dumnezeu a instituit-o, între un bărbat și o femeie, trebuie să urmăm modelul lui Isus, Prințul Păcii, angajându-ne în marile conflicte globale – rasismul, corupția, sărăcia, bolile transmisibile, analfabetismul, ignoranța și goliciunea spirituală –  promovând reconcilierea, încurajând o conducere prin slujire care este fundamentată etic, asistență pentru cei săraci, îngrijirea celor bolnavi și educarea noii generații. Noi credem că suntem chemaţi a fi buni administratori a tot ceea ce Dumnezeu ne-a încredințat, pentru a le putea transmite mai departe generației care vine după noi.

Facem un apel pentru o înțelegere mai completă a uceniciei, care aplică credința şi integritatea în fiecare chemare și domeniu al vieții – în cele seculare, şi cele spirituale; în cele fizice şi în cele religioase –  şi care gândeşte lucrurile mai larg, dincolo de sfera politică, implicând artele, știința, media și creația culturală în toată varietatea ei.

Mai presus de toate, ne reamintim nouă înșine că dacă vrem să prezentăm altora Vestea Bună a lui Isus, trebuie ca mai întâi noi înșine să fim modelați de această Vestea Bună și astfel să fim noi înșine cu adevărat evanghelici.

Advertisement