Islamul are în aceste zile o presă foarte proastă în Apusul creştin, şi lucrul acesta nu este de mirare după toate lucrurile care s-au întâmplat după 11 septembrie 2001.
În mod straniu, deşi creştinismul este şi el o religie semitică, Isus fiind, sub raport etnic, de origine semitică, la fel ca şi arabii, cei care au “inventat” islamul, există în creştinismul vestic, mai ales în cel evanghelic, o veritabilă fobie faţă de islam. Ba mai mult, deşi Isus a predicat iubirea vrajmaşilor şi întoarcerea obrazului către cel ce te loveşte, aceşti creştini sunt gata să încurajeze şi să susţină cele mai agresive abordări faţă de semenii lor care au avut nenorocul să se nască sub spectrul unei alte religii.
Atunci când aceşti creştini încearcă să se implice în misiune în aceste spaţii, ca orice evanghelici veritabili, preocupaţi de salvarera sufletelor (şi mai puţin a trupurilor) celor pierduţi, o fac adeseorii cu celeaşi atitudini superioare, dispreţuitoare faţă du cultura şi de religia populaţiei ţintă. Nu este de mirare atunci că sunt priviţi cu ostilitate, ca un real pericol social, de către băştinaşi. Ei însă, îl loc să se întrebe ce anume în lipsa lor de înţelepciună dă naştere unor asemenea reacţii, se mângâie cu gândul, înşelător, că sunt persecutaţi pentru Cristos. Ce mare surpriză vor avea atunci când, la judecata cea mare vor auzi din gura Domnului “niciodată nu v-am cunoscut”.
Din fericire, există şi altfel de misionari creştini, cu atitudini mai smerite şi cu mai mult respect pentru cei pe care au venit să-i slujească. Tocmai de aceea slujirea lor este primită cu totul altfel de cei sinceri. Desigur, aceasta nu înseamnă nicidecum că ei nu vor fi persecutaţi. Există îînsă mai multe şanse ca preţul pe care îl plătesc aceştia să fie pentru pricina de poticnire a crucii, nu pentru prostia sau aroganţa lor.
Vă voi împărtăşi miine, pe acest blog, mărturia unui asemenea misionar care îl reprezintă cu cinste pe Cristos în Turcia. Nu vă voi da numele lui, dar sunt sigur că unii dintre cei ce vor citi textul, vor recunoaşte autorul, care a petrecut o vreme predând teologie în România.
Persona 
Cred ca recunosc autorul. Daca este vorba despre persoana la care ma gandesc, fostii mei colegi care citesc acest blog isi vor aduce aminte cu placere de un profesor care nu era roman, dar care avea ambitia sa ne predea teologia in limba romana.
In 1998 am avut placerea si ocazia sa petrec cu dansul si cu alti cativa colegi o luna de zile in Turcia. A fost o experienta de neuitat.
LikeLike