Seattle – 1 – Sosirea si primele impresii

hotel

Am sosit la Seattle duminică 19 octombrie. Aceasta era a doua mea vizită în acel oraş. Prima avusese loc în urmă cu aproape nouă ani, la aproape un  an de la angajarea la World Vision.

Eram destul de obosit de călătorie şi plănuiam să mă culc, sărind peste cină, dar se vede că nu mi-a fost scris. Peste puţin timp m-a sunat Părintele Costin Năclad, cel care coordonează sectorul meu în România şi am decis să explorăm împrejurările şi să mâncăm ceva.

Era o după-amiază rece dar, însorită, aşa încât ne-a prins bine puţină mişcare după înţepeneala din avion. Am bântuit o vreme prin zona comercială din apropierea hotelului şi, când ne-a răzbit foamea, am decis să intrăm într-un soi de fast-food mai spălăţel, numit Ivar’s, specializat în peşte (fructele de mare şi peştele sunt specialităţile zonei Seattle).

ivars

Cum sunt mare amator de peşte, ca şi colegul meu, m-am desfătat cu halibut projit. Fiind s’destul de aventuros în cele ale gastronomiei, am încercat şi shrimp chowder (arată ca în imaginea de mai sus – nu cred că avem un corespondent în româneşte). Mi-a plăcut enorm de mult, deşi nu mă dau în vânt după supele americanilor, care, vorba unui amic, întorci farfuria cu fundul în sus şi nu curg. Prefer, de departe borşul nevestei, care este lucrul care-mi lipseşte cel mai mult în călătorii. În afară de nepoţi.

breakfast

A doua zi dimineaţa, deşi nu sunt un breakfast eater, am mers in salonul de mic dejun, unde am avut primul meu şoc cultural. La micul dejun n-au fost surprize; era aproape de penibil – la ei criza financiară începuse înainte de declaraţia oficială cu privire la asta. Opţiunile erau puţine şi nesemnificative, sucul de fructe era făcut din chimicale, iar cafeaua, ca de obicei la americani, o ridicolă spălătură de vase. Şi, din păcate, nici nu aveam vreme să merg la Starbucks. Aşa fiind, am terminat repede cu masa.

Şocul însă a venit din altă parte. Sala de mic dejun era un salon lung şi îngust, având două ecrane mari de televiziune la fiecare capăt. Emisiunile erau de o banalitate absolută, dar cei din sala de mese, absolut toţi, fără excepie, indiferent dacă era vrba de clienţi sau de chelneri, erau cu ochii lipiţi de televizoare. Arătau absolut ca nişte zombie. M-a apuc groaza şi am plecat de acolo cu un sentiment foarte straniu.

Mai târziu m-am întrebat dacă nu cumva am eu prejudecăţi (nu că asta ar fi o raritate la mine) şi l-am întrebat pe colegul meu dacă a observat şi al acest lucru. Părintele Năclad mi-a răspuns că avut acelaşi sentiment straniu. Călătoria a început interesant. Oare ce avea să mai urmeze?

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

16 thoughts on “Seattle – 1 – Sosirea si primele impresii”

  1. Danut, m-ai facut sa rad cu post-ul asta. E interesant sa vezi lucrurile si prin ochii celor din jurul tau. As preciza cateva lucruri ca sa nu creada cei care nu trec pe-aici ca America seamana tot mai mult cu Etiopia. Adevarul e sunt aici de atitia incit simt ca asta mi-a casa si as vrea ca fiecare oaspete sa se simta cat mai bine. America e tara asa de diversa incit e greu sa-ti faci o impresie atotcuprinzatoare chiar dupa citeva vizite.
    Agreez ca in general micul dejun american lasa de dorit…in general sunt lipsiti de creativitate la capitolul asta. Dar in cazul tau cred ca cea mai mare problem a e locul unde te aflai. Unul din meritele americanilor este ca au gasit un sistem in care sa ofere servicii pentru orice nivel de trai. Hoteluri, mancare, vacante..samd….gasesti la orice pret. Bineinteles ca cele mai ieftine sunt doar imitatii. In Europa platesti peste $200 ca sa stai la un hotel decent (ma refer la Europa de Vest). In Statele Unite poti sa stai la un hotel curat si dichisit la mai putin de $100. E usor sa dai un breakfast bun cand camera e vai si amar si costa $200. E mai greu sa faci la fel la un hotel de $80. AM stat la multe din hotelurile astea ca si Clarion cel din poza. A judeca breakfast-ul american bazat pe standardul Clarion e nedrept. Incercati Ritz-Carlton…selectia e putin mai diversa iar sucurile mai naturale ;)). Seatlle si statul Washington sunt in general zone cu 90% rednecks (sper ca cunoasteti termenul). Calitatea acomodatiilor depinde si de locatie.
    Voi urmari cu interes episoadele urmatoare. Drum bun!

    Like

    1. Daniel, nu este nevoie să devii apologetic 🙂 Eu am facut doar o constatare in legatura cu acel hotel, nu cu toate hotelurile din America. Am stat si in hoteluri mult mai bune în ţara voastră. Dar şi în câteva mai proapste. You get what you pay for. Din pacate, cafeaua e proasta in toate. Asta e gustul general american pentru cafea: indoielnic. La fel ca si pentru bere. O mizerie. Desigur, sunt si americani care apreciază cafeaua buna. Ei insa merga la Starbucks ori la Peets. Iar cei care ştiu câte ceva despre bere, nu-şi pierd vremea cu Budweiser si alte zemuri penibile, ci beau bere germana.
      Fiţi liniştiţi. Nu intenţionez să arăt doar părtţle negative ale Americii (deşi nici n-am să le ocolesc). Asta a fost prima zi şi v.am povestit-o aşa cum s-a întâmplat.

      Like

  2. N-am de ales. Trebuie sa devin apologetic. Cum am spus si inainte ma simt eu ca o gazda care nu-si face datoria :)).
    Agreez ca felul americanilor de as-i face cafeaua produce o spalatura. Si totusi, cum singur ai spus, tot ei sunt cei care au produs cultura Starbucks, lucru cred eu neegalat in lume.
    Agreez total cu privire la Budweiser. Legea ar trebui sa permita doar nemtilor sa faca bere.

    Like

  3. Nu sunt prea multe asa ca ca e bine sa le scoatem in evidenta pe cele in care suntem de acord, nu? Nu strica sa incercam. La subiectul asta cu calatoriile ne impacam bine.

    Like

  4. Da de unde stiti dvs cum e berea? O fi existind bere crestina? Budweiser?
    De ce-i suparati pe funamentalisti cu orice ocazie?

    Like

  5. Daniel Buda, 90% rednecks in Washington State???
    Oricum e “greu” de luptat impotriva adjectivului cand am ales numele de “izolatu” :)))

    Pentru cei aflati in Washington state si care vor un pic de experienta germanica:
    http://www.experiencewa.com/attraction.aspx?id=296
    Un fapt interesant, Washington State-Bucovina Connection:
    http://www.bukovinasociety.org/Rose-1995.html

    Pentru cei care vor sa afle mai multe despre Washington pot vizita:
    http://www.experiencewa.com

    Like

  6. A propos de fatarnicia evanghelica legata de consumul de alcool, va pun si voua la dispozitie o gluma pe aceasta tema, trimisa recent de un amic:

    Evreii nu-l recunosc pe Isus ca Fiu al Domnului.
    Protestantii nu-l recunosc pe Papa ca sef al bisericii.
    Baptistii nu se recunosc unul pe altul intr-un magazin de bauturi.

    Like

  7. Sau o vorba de duh de pe vremea comunistilor:
    Comunistii se roaga in ascuns si pocaiti beau in ascuns… dar partea a-2-a era doar rautatea oamenilor..
    Cica dupa ce Gorbaciov a ajuns presedinte al comunistilor rusi, formularul de adeziune la partid s-a modificat. S-a introdus intrebarea: beti alcool?
    Ivan Ivanovici, candidat l-a partid, sta pe ginduri:” cum sa mint partidul de la primul contact? Dar daca spun ca beau, m-or mai primi?”
    Asa c-a raspuns intelept: “beau da-n sila”…
    Asa si unii baptisti!

    Like

    1. Mă bucur că putem discuta şi relaxat despre acest subiect, mai delicat pentru unii, căci am primit deja o mulţime de înjurături pocăite pe această tema, ca si pe cea legată de legitimitatea creştină a nudurilor în pictură (nu le-am dat drumul din decenţă, căci am promis să nu permit aici porcării si idioţenii. Unul, mai amabil, m-a făcut chiar beţiv şi obsedat sexual. Cică a dedus asta din fotografia mea, dar acum are şi dovada. Se vede că avem şi pisicologi de marcă între noi.
      Ce altceva le pot spune acestora decât, vorba rabinului din Odesa, ca “Dumnezeu să-i binecuvânteze şi să-i ţină cât ma departe de noi.
      Ce nu înţeleg este ce mai caută pe aici şi, mai ales, de ce mai încearcă să lase comentarii, dacă acest blog îi enervează atât de tare. Mai bine să ne lase şi să meargă la cei ca ei. Eu unul nu mă voi supăra, şi nici nu le voi duce lipsa.
      Dar, pe de altă parte, dacă cumva Dumnezeu i-a trimis să blesteme, ca Şimei pe david, atunci fie. Le voi primi, dar tot nu le voi da drumul pe blog.
      Să fiţi cu toţii sănătoşi şi virtuoşi la acest început de săptămâna, ca şi la sfârşitul ei.

      Like

  8. Si totusi raportul dintre baptistii din Romania si alcool e trist. “Cindva bisericile de pe valea C. A., din jud. Arad, erau infloritoare. “Alcoolul si inca un pacat le-a distrus” -mi-a spus cu tristete un batrin pastor din zona. Alcoolul a distrus pe multi credinciosi mai ales in mediul rural. Nu mai stiu ce-i prin Estul-Europei, da-n comunism, vaste zone din Rusia, Plonia, Romania erau grav atinse de-acest flagel… Ba chiar si-n Anglia se bea [ne]sanatos. Un pastor roman ce-a studiat in Anglia imi spunea ca la deschiderea anului intr-un cunoscut seminar baptist s-a lasat cu betii si geamuri sparte. Cele de mai sus, l-au justificat pe pastorul Olah ca-n miscarea de trezire initsiata de dinsul sa combata: consumarea, producerea si distribuirea alcoolului. Oamenii nu numai ca s-au lasat de “spirits” dar au scos si viile.Ba chiar si parintele Trifa (Oastea Domnului) a avut de furca cu pacatul acesta. Sigur ca un principiu corect este: abuzul nu exclude uzul. Prea mult dezastru s-a produs insa ca sa NU ne faca totusi mai mult decit rezervati pe toti care avem libertatea crestina de-a bea. Sa nu ne credem mai rezistenti la alcool decit altii. Vom afla curind ca nu suntem.

    Like

    1. Cred că este nefolositor să-mi predicaţi prea mult despre asta. Am crescut lângă un tată care a avut probleme cu alcoolul şi, din această pricină, nu am pus gura pe alcool timp de zece ani după convertirea mea, pentru că nu am vrut ca copiii mei să suporte ruşinea pe care am suportat-o eu.
      După aceea însă, am renunţat la această regulă în contextul mărturiei creştine, pentru că îi ofensam în mod inutil pe prietenii mei necreştini refuzându-i când îmi ofereau un pahar de vin. Este vorba de o chestiune pur culturală, cred eu. Ştiu bine cum sună asta celor care sunt tea-totallers. Dar asta este problema lor. Desi nu doare, fundamentalismul are un preţ. Ca şi ignoranţa.
      Oricum, în ce mă priveşte, dacă asta vă linişteşte, vă asigur că nu sunt niciodată fără reguli în acest domeniu, tocmai din pricină că sunt conştient de răul potenţial al abuzului de alcool (nu al consumului), aşa cum ştiu bine că abuzul de alimente, care dă îmbuibare, şi nu consumu de alimente, este condamnabil. A propos, n-am vazut nicăieri pe blogurile noastre ditirambe împotriva îmbuibării. Asta poate pentru că sunt prea mulţi oameni supraponderali între noi şi nu este bine să vorbeşti de funie în casa spânzăratului 😦 De asemenea, este ieftin, şi absolut făţarnic, să vorbim mai mult de păcatele altora decât de ale noastre.
      În final înţeleg şi am simpatie pentru motivaţiile lui Olah, Dumnezeu să-l odihnească, şi ale lui Ţon şi Negruţ după el, de a face din interdicţia la alcool condiţie de membralitate la biserica lor din Oradea. Consider însă că această decizie este una nebiblică, şi ineficientă, dând naştere nu la maturitate creştină, ci la un legalism strigător la cer, ca şi la făţărnicie, căci destui membri de la Emanuel continuă să consume alcool, aşa cum spun glumele de mai sus, deşi au semnat “cu sânge”, ca să zic aşa, promisiunea că nu vor bea.
      În ce mă priveşte, aş fi preferat ca membrii acestei biserici, dar mai ales liderii ei, să promită şi să semneze că nu vor fi făţarnici, manipulatori şi avizi după bani (de la Southerm Baptist). Cine citeşte, să înţeleagă.

      Like

  9. Sunt in mare de-arcd cu dvs si nu va predic. Nici dvs. si nimanui. Bisericilor unde alcoolul a facut ravagii ani de zile, angajamentele le-au facut bine. Daca membrii respectivelor biserici nu s-au maturizat e trist. Dar si daca au ramas “pitici” dar s-au lasat de bautura tot a fost un cistig pt toata lumea.
    Cu auto-controlul la mincare am probleme si eu chiar daca nu-s obez; dar am colesterol. Si mai am probleme si cu autocontrol la cafea, vorbit si scris prea mult pe blog… nu va dau lectii. In afara de copii mei, nu dau nimanui…

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s