Cum sa faci un eseu academic – cu bibliografie – new update

Nota (30 ian 2013): Cautind intimplator niste texte pe situl Scrbd, am observat ca un binevoitor (de fapt mai multi) au facut upload (desigur, in mod ilegal, si fara sa ma anunte, dar asta nu este de mirare la noi) la un ghid al meu pentru scrierea eseurilor academice, scris pentru studentii cu care am lucrat la Oradea in perioada 1994-1998. De fapt am avut surpriza sa gasesc acolo mai multe texte ale mele, dar asta este o alta discutie.

Dat fiind ca nu am de gind sa-mi bat capul cu moralitatea actului (sunt sigur ca au intentionat sa fie de ajutor altora, caci nu au avut nimic de cistigat din asta) va pun la dispozitie linkurile la care puteti descarca acest text de 13 pagini, care sper sa va fie de folos. Il gasiti AICI si AICI.

* * *

Scrierea unui eseu sau a unei lucrări personale are cel puţin trei avantaje importante pentru cel care o scrie:

1.      Îl sileşte să-şi organizeze gândirea şi să-şi precizeze punctul de vedere cu privire la subiectul lucrării.

2.      Îi permite lui (şi profesorului) să descopere anumite calităţi pe care le are şi pe care trebuie să le întărească, precum şi anumite puncte slabe, pe care trebuie să le remedieze, dacă vrea să reuşească în domeniul lui de interes.

3.      Scrierea este pasul care completează procesul gândirii şi al învăţării. Deoarece aproape orice activitate umană cere capacitatea de exprimare în scris, aceasta este în mod clar „o calificare pe viaţă”.

* * *

Procesul scrierii unui eseu implică următorii paşi:

I. Precizarea temei eseului

II. Strângerea şi cercetarea materialului documentar

III. Structurarea eseului

IV. Redactarea eseului

V. Evaluarea critică a versiunii preliminare

VI. Rescrierea eseului

I. PRECIZAREA TEMEI ESEULUI

De obicei un eseu este întocmit ca urmare a solicitării unui profesor sau a unui grup de studiu. De aceea, pentru a începe lucrul în mod corect, este important să urmăm regulile de mai jos:

A. Notaţi cu atenţie şi exactitate formularea temei.

B. Analizaţi cu atenţie formularea temei, folosindu-vă de întrebări cum ar fi:

1.      Solicită tema o abordare generală sau una specifică?

2.      Se cere prezentarea experienţei personale sau a propriilor convingeri ori numai cunoaşterea poziţiilor exprimate de alţii?

3.      Se recomandă în special o anumită sursă de informaţii?

4.      Se cere doar o descriere a lucrurilor sau şi o analiză a lor?

5.      Este necesară discutarea implicaţiilor şi a aplicaţiilor care decurg din concluzii?

II. STRÂNGEREA ŞI CERCETAREA MATERIALULUI DOCUMENTAR

A. Lista bibliografică

Aceasta este de obicei sugerată de profesor împreună cu tema eseului. Fiecare dintre lucrările recomandate în lista iniţială poate conduce la alte surse bibliografice, care ar putea fi consultate dacă există suficient timp.

B. Întrebările

Acestea au rolul de a direcţiona lectura şi de a evita pierderea de timp cu lectura integrală a întregului material adunat. Cea mai bună abordare este aceea de a pune o serie de întrebări pentru clarificarea titlului sau a temei eseului.

C. Gândirea

Începeţi pregătirea lucrării cât mai devreme posibil, pentru a permite gândirii să „rumege” subiectul.

1.      Fiţi atenţi la idei relevante şi la exemplificări sugestive, pe care le puteţi întâlni curent în jurul vostru.

2. Oferiţi subconştientului ocazia de a vă furniza idei creative de abordare a subiectului.

D. Fişarea materialului

Toate materialele documentare cercetate trebuie să fie fişate, menţionându-se întotdeauna sursa (autorul, titlul lucrării, editura, localitatea, anul apariţiei, pagina) din care am preluat o anumită idee, expresie, frază-citat etc. Există mai multe metode de fişare:

1.      Notiţele făcute pe un caiet (cea mai folosită, dar şi cea mai ineficientă);

2.      Fişele de lectură (cea mai eficientă şi mai ieftină metodă clasică de fişare);

3.      Notele introduse în baze de date computerizate.

Folosirea fişelor de lectură (foi de hârtie, eventual liniate, de mărimea unei foi A4 tăiată în opt, pe care se scrie pe o singură parte) are avantajul că este la îndemâna oricui şi permite aranjarea materialului documentar în mai multe feluri, precum şi folosirea lui ulterioară la alte teme de studiu.

III. STRUCTURAREA ESEULUI

Pentru a putea lucra în mod eficient, materialul fişat trebuie triat, eliminând tot ceea ce este banal, irelevant sau obscur. Acest lucru este realizat mai uşor după ce am conceput deja structura generală a eseului.

Propunem celor mai puţin experimentaţi în acest domeniu următoarea schemă generică pentru lucrarea scrisă:

A. Introducere

1.      Comentarii cu privire la subiectul eseului – ce înseamnă şi care este importanţa lui.

2. Ce aspecte veţi prezenta şi de ce?

B. Tratare

1. Dezvoltarea argumentaţiei în 3 – 4 idei principale, însoţite fiecare de

2. Exemplificarea ideilor.

C. Concluzie

1. Recapitularea ideilor principale.

2. Concluzie şi implicaţii, eventual viitoare perspective de studiu.

IV. REDACTAREA ESEULUI

În această primă redactare a lucrării accentul nu trebuie să cadă pe frumuseţea exprimării, ci pe acurateţea ideilor, ştiind că în final exprimarea va putea fi rafinată mai uşor, dacă ideile sunt clare şi se înlănţuie în mod logic.

A. Ordinea

Este bine să începeţi scrierea eseului cu ultimul ei alineat, cel care conţine concluziile. Acest lucru are cel puţin două avantaje:

1.      Dă orientare redactării, ştiind care sunt concluziile spre care vă îndreptaţi.

2.      Vă asigură convingerea că lucrarea se va încheia cu o concluzie clară.

B. Stilul

Stilul reprezintă modul cum ne exprimăm ideile. Acesta trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

1.      Să fie simplu şi direct.

2.      Să evite argoul şi exprimarea colocvială.

3.      Să conţină fraze scurte.

4.      Să fie concis.

C. Forma

Punerea textului în pagină trebuie să reflecte structura gândirii.

1.      Folosiţi titluri şi subtitluri.

2. Fiecare idee principală trebuie să aibă alineatul ei.

3.      Folosiţi material ilustrativ. Acesta economiseşte mult text.

4. Delimitaţi clar ideile proprii de cele împrumutate de la alţii şi menţionaţi întotdeauna sursele.

5.      Întocmiţi o bibliografie a lucrărilor consultate.

V. EVALUAREA critică a versiunii preliminare

A. Momentul evaluării

Prima variantă a lucrării trebuie lăsată deoparte timp de câteva zile „ca să se răcească” şi pentru ca „orgoliul autorului” să se domolească. Aceasta vă va permite o evaluare mai obiectivă a eseului. De asemenea, acest lucru presupune că eseul nu trebuie să fie scris în ultimul moment.

B. Întrebări de evaluare

Puteţi folosi pentru evaluare următorul set de întrebări de control:

1.      Răspunde eseul la ceea ce se cere sau la subiectul stabilit?

2.      Acoperă el cu suficientă adâncime toate aspectele principale?

3.      Este conţinutul lui corect şi relevant pentru subiect?

4.      Este materialul aranjat în mod logic?

5.      Este fiecare idee susţinută în mod corespunzător prin exemple şi argumente?

6.      Există o delimitare precisă între propriile idei şi cele preluate de la alţi autori?

7.      Menţionaţi toate sursele şi referinţele?

8.      Este corectă lungimea eseului în raport cu scopul ei?

9.      Este stilul eseului limpede şi simplu, fără stângăcii şi formulări confuze? (Pentru verificare, citiţi-l cu voce tare.)

10.  Este textul scris în mod ordonat şi corect ca punctuaţie, gramatică şi ortografie?

C. Procesul evaluării

1.      Dacă găsiţi că vă vine greu să vă evaluaţi singuri propria lucrare, solicitaţi ajutorul unui prieten care este cât de cât competent în acel domeniu.

2.      În procesul evaluării, încercaţi să priviţii eseul din punctul de vedere al celui căruia îi este el adresat.

VI. RESCRIEREA ESEULUI

După ce aţi răspuns la întrebările de mai sus, sunteţi pregătit pentru a începe redactarea finală a lucrării.

(După Derek Rowntree, Învaţă cum să înveţi. Introducere programată în tehnica studiului, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1980)

AICI puteţi găsi o prezentare esenţializată a scrierii unui eseu.

* * *

NOTA: Traducerea in limba romana a cartii lui Derek Rowntree, Invata cum sa inveti, este accesibila acum in format PDF pe Scribd. Mi se pare straniu ca o carte atit de folositoare nu a fost niciodata retiparita dupa 1989. Sa fie din pricina ca invatarea nu prea mare are trecere in aceasta lume a ignorantilor smecheri in care train acum? Se prea poate.

Pentru usurarea accesului la acest text, atasez si eu aici o versiune mai recenta in doua volume a acestuia. Textul nu este perfect, dar este mult mai lizibil ca cel de la linkul de mai sus.

Rowntree, Derek – Invata cum sa inveti, 2vol

Pentru cei care cunosc limba engleza, iata o scurta bibliografie adnotata, care v-ar putea fi de mare folos:

• Dorothy E. Zemach, Lisa A. Rumisek, College writing: from paragraph to essay  – o carte bine ilustrata si usor de inteles
• Valli Rao, Kate Chanock, Lakshmi Krishnan, A Visual Guide to Essay Writing – un text foarte scurt (84pp) si user-friendly
• Gordon Taylor, A student’s writing guide: How to Plan and Write Successful Essays – un ghid mult mai amplu, aproape comprehensiv, poate prea mult pentru incepator, dar sigur de mare folos pentru cei experimentati