Competentele guvernului Boc

Pe 30 noiembrie am avut alegeri parlamentare. Aşa cum ne aşteptam, prezenţa la vot a fost precară şi rezultatul indecis. Trei săptămâni mai târziu ne-am ales cu o coaliţie împotriva naturii, cea între PSD şi PDL, în principal din pricina ambiţiei lui Tăriceanu de a rămâne prim-ministru, deşi partidul lui ocupase abia locul al treilea în alegeri. Cred că cei care cunosc orgoliul nemăsurat al acestui om (prea mic la caracter pentru un război atât de mare) nu au fost deloc surprinşi de voinţa lui nestrămutată de a sacrifica ţara şi partidul pentru măruntele lui veleităţi.

Acestea fiind decise, specialiştii corupţiei de stat (PSD) şi lupii tineri şi flămânzi (PDL) au trecut la împărţirea tainului guvernamental, urmând să se ocupe mai târziu şi de fondurile europene. Toate la vremea lor.  Începând din 1990 ne-am obişnuit cu apucăturile politaştrilor dâmboviţeni, care la fiecare schimbare de guvern se reped ca nişte animale de pradă să-şi împartă ce a mai rămas din avuţia naţiunii. Astfel, aproape fiecare schimbare guvernamentală postdecembristă a însemnat înlocuirea aproape a tuturor celor care ocupă funcţii plătite de la buget cu oameni ai puterii. Adeseori, până şi directorii de şcoli, nu doar inspectorii generali judeţeni pe învăţământ şi-au pierdut poziţiile la schimbarea puterii, deşi aceştia, zice-se, îşi ocupaseră posturile prin concurs.

Probabil însă că niciodată „ciolaniada” nu a avut dimensiunile şi amplitudinea pe care o manifestă ea în prezent. În mod straniu, politicienii noştri vorbesc astăzi fără ruşine inclusiv despre împărţirea între cele două partide a posturilor de prefecţi, deşi aceştia sunt funcţionari publici, care şi-au câştigat posturile prin concurs şi acestea ar fi trebuit să fie garantate, atâta vreme cât cei care le ocupă respectă legea. Suntem însă în Balcani, unde totul este posibil, aşa încât nu ceea ce spune legea, ci ceea ce vor liderii partidelor la putere contează cu adevărat.

Aceasta fiind o evidenţă pentru toţi cei care urmăresc scena politică românească, liderii PDL încearcă să ne asigure zilele acestea că „profesionalismul, competenţa şi spiritul de echipă” sunt criteriile în baza cărora vor fi aleşi secretarii de stat şi ocupanţii celorlalte fotolii care revin acestui partid la conducerea instituţiilor centrale. Aşa să fie oare? Probabil că dacă acest lucru ar fi evident, nu ar fi nevoie de asemenea declaraţii sforăitoare. Arhiprezenţa lor în media ne fac însă a intra la bănuieli.

Şi iată că dovezile cu privire la contrariul încep să apară, încetul cu încetul. Vă voi prezenta mai jos un exemplu, sub formă de ghicitoare.

Există în fauna politică românească un personaj pitoresc şi plin de talent (la fotbal, cel mai iubit şi mai corupt sport românesc, unde respectivul joacă rol de arbitru). Dar cum terenul de o sută de metri era prea mic pentru anvergura acestei mari personalităţi, a intrat în politică. O vreme a vieţuit în PUR, cum se numea pe vremuri partidul-căpuşă al securistului Voiculescu. După o serie de peripeţii, preopinentul a dovedit că înţelege bine „comandamentele istoriei” şi a devenit, tocmai la vreme, membru PDL. Dar exact atunci când se pregătea să participe la competiţia internă pentru înscrierea candidaturii sale într-un colegiu senatorial cu şanse de eligibilitate într-un judeţ din nordul ţării, ziariştii cei răi au dat în vileag niscaiva aventuri amoroase ale focosului nostru arbitru, politician, pedelist. Aşa că a rămas „fără coledz”, mă-nţelegi neicusorule.

Omul este însă în mod evident valoros, chiar dacă nu ştim exact în ce – deocamdată ştim câte ceva despre înaltele sale competenţe în cultura… fotbalistică şi despre faptul că are probleme cu… şliţul – dar, cine ştie, poate că tocmai în aceasta constă competenţa sa supremă, dacă nu cumva aceasta este o expresie a „spiritului de echipă”. Şi pentru că este valoros, partidul s-a gândit să-l propună pentru o funcţie de răspundere, în care să dea măsura întregii sale expertize profesionale. Este vorba de o instituţie aflată într-un avansat proces de reorganizare, deoarece a fost controlată de multe decenii de politruci cu grade şi apucături de miliţieni. Din câte ştim, pitorescul nostru personaj nu are pentru această poziţie nici un fel de alte competenţe în afara celor descrise mai sus. Cu toate acestea, liderii PDL nu par să fie nicidecum deranjaţi de aceste lucru. Este evident că declaraţiile de mai sus erau de ochii lumii (adică ai „prostimii”). În spatele perdelei de fum create de specialiştii în PR ai PDL, ciolaniada merge mai departe. Naţiune, dormi liniştită, PDL lucrează pentru tine.

În final, daţi-mi voie să vă pun câteva întrebări. Cine ştie răspunsurile corecte la toate aceste întrebări va primi drept premiu (nu am decis încă ce anume, dar sper să fie ceva potrivit pentru câştigător. Deci:

1. În ce judeţ ar fi trebuit să candideze flăcăul viril de la PDL?
2. Pe cine din PDL ar fi trebuit să-l concureze politicianul nostru în alegerile interne pentru colegiul electoral?
3. Care este numele personajului din ghicitoarea noastră?
4. Cum se numeşte instituţia la conducerea căreia urmează să fie desemnat acest om „profesionist, competent şi cu spirit de echipă”?