Gara pentru doi

Vă mai amintiţi filmul sovietic de pe vremuri care purta acest nume? Mie unul mi-a plăcut. Astăzi am avut şi eu oarecum parte de o asemenea experienţă.

Unii dintre cei care citesc acest blog ştiu că astăzi este ziua mea (am împlinit 54 de ani) şi mi-au trimis felicitări, aici pe blog, prin telefon, pe email sau pe Facebook. Le mulţumesc tuturor şi pe această cale. Şi dacă vă întrebaţi cumva, nu, nu mă cheamă şi Andrei. Părinţii mei, ca nişte buni evanghelici, probabil nici n-au ştiut că este ziua St Andrei, şi nu mi-au pus acest frumos nume (ne-am compensat oarecum, numind Andrei pe unul dintre nepoţi).

Unii m-au întrebat cum mi-am petrecut ziua. Răspunsul este simplu. În tren. Şi nu orice tren, ci faimosul Tren al Foamei, Timişoara-Iaşi. De vineri până duminică am participat la o conferinţă la Universitatea din Cluj (cea legată de identitatea românească în context european – sper să vă povestec curând despre ea), iar duminică la prânz m-am întâlnit cu doamna mea, care era deja în tren, venind de la o altă conferinţă şi am făcut o călătorie “romantică” cu trenul mizeriei. Noroc de peisaj (Bucovina e superbă sub zăpadă).

Am ajuns însă cu bine acasă şi ne vom compensa aici. Vă doresc şi vouă., tuturor, tot ce se poate mai bun şi mai frumos.

Advertisement