Mircea Paduraru – Intalnire cu Christos Yannaras

christos_yannaras

Christos Yannaras la Erfurt, nov 2008

…in care se relateaza cu emotie si la un nivel deosebit de inalt despre unica si irepetabila mea intalnire cu Chrisros Yannaras intr-o sala din podul universitatii din Erfurt

Astazi, 25. 11.2008, in sala D 432 a Facultatii de Filosofie din Erfurt, a avut loc prelegerea Prof. Dr. Christos Yannaras. Tocmai m-am intors de la universitate, sunt in stare de soc si, intrucat afara e zapada-cer-de-sticla-ger, scriu cu mainile inghetate. Sa incep de la Adam si Eva.

1. de la Adam si Eva…

Adam si Eva au fost primii oameni. Ei traiau fericiti in paradis, pana cand sarpele, marele Ispititor, i-a pacalit… Ei bine, dupa cateva mii de ani, intr-o teribila noapte de iarna, eu, Mircea Paduraru, fiul lui Ion si al Valentinei Paduraru, in primul an de facultate, am facut cunostinta cu Christos Yannaras prin intermediul a doua carti: Ortodoxie si Occident si Heidegger si Areopagitul. Prima carte m-a cucerit imediat pentru ca: parea ca spune totul chiar din titlu, imi placea numele autorului, avea un ton vehement antiprotestant, ceea ce conferea discursului un fel de forta, un fel de tensiune care facea placuta lectura, si, desigur, pentru ca am gustat din plin limbajul poetic (de pilda „protestantii sunt niste baltoace pe langa fluviul crestinismului”). A doua carte m-a cucerit pentru ca, in ciuda titlului, nu este nici despre Heidegger si nici despre Areopagit. E adevarat, lucrarea vorbeste despre existentialism si gandirea patristica, despre doua forme diferite de nihilism, iar campionii celor doua spiritualitati sunt sus numitii. Insa nu este explicit o analiza a lui Heidegger prin Areopagit sau viceversa.

Intre timp, stand in preajma presbiterului, duhovnicului si amicului Danut Jemna, am tot auzit repetandu-i-se numele, usor caraghios pentru un om contemporan, Christos Yannaras. Amintit fara incetare de la amvon, dar si in discutii private, fiind pe lista lecturilor obligatorii pentru orice catehet din Biserica Strajerul (alaturi de Grigore de Nyssa si Staniloae), Yannaras a ajuns sa-mi fie, pe nesimtite, un „familiar”. Asadar, cand am auzit ca va conferentia in Erfurt, m-am si apucat de treaba ca pentru o intalnire de gradul zero, ca pentru un examen greu: am recitit Heidegger si Areopagitul, am citit Liberatatea moralei, parti din Abecedar al credintei si din Persoana si Eros (pe care le-am gasit pe net) si alte cateva articole. Astazi, dis de dimineata, m-am barberit, mi-am cumparat camasa noua, si mi-am revazut fisele de lectura.

2. Intre paranteze fie spus…

[Intre paranteze trebuie sa va spun ca planul de bataie era urmatorul: sa il intampinam pe Yannaras, eu si cu inca trei doctoranzi, pusi la cale de Vasileos Makrides (grec, bun cunoscator al fotbalului romanesc pana la nivelul grupelor C, prof. dr. de religionwissenschaft si cel care l-a chemat aici pe Yannaras), si sa il invitam la o cafea inainte de prelegere, pentru ca – dupa expunere si discutii – sa mergem cu totii la masa. Ma si vedeam stand la o cafea cu familiarul Yannaras, la o barfa mica balcanica, facand poze cu el (spre vesnica invidie a lui Danut Jemna!), apoi seara, la un pahar de vin, devenind excesiv de familiar si oleaca nesimtit, batandu-l pe umar „fugi de aici, ba, Christos!”. Dar, vai, nimic din toate astea nu avea sa se intample.]

3 …cu cearcane cat roata carului si trei lovituri

Ora de plecare s-a apropiat. La brat cu Heidegger si Areopagitul si cu Libertatea moralei (caci speram sa capat autografe pentru amicii din tara), am pornit cu stang-drept-stangul spre universitate, camera D 432, Facultatea de Filosofie – situata in Max Weber Allee. In fata salii era deja lume multa. Imi gasesc un loc bun si astept. Yannaras soseste insotit de Vasileos Makrides.

Inalt, slab, cu par alb si oleaca chel, Yannaras are ochi mari albastri, incadrati de cearcane cat roata carului si de niste sprancene stufoase. In costum negru, camasa albastra, cravata neagra, vorbeste incet, calm, senin, in germana. [Aceasta a fost prima lovitura. Ma rugasem sa vorbeasca in engleza.] Anunta tema: mostenirea filosofica a antichitatii greacesti intre Orient si Occident.

A doua lovitura vine fara intarziere: profesorul Christos Yannaras scoate dintr-o mapa neagra niste foi si incepe sa-si citeasca prelegerea pe un ton monoton, egal, taraganat – ca un car cu boi grigorescian. Nimic din retorica sarmanta a unui adevarat megastar al lumii teologice, nici o incercare de captatio benevolentiae, nimic din gesticulatia ampla a vip-ului. Citeste sobru, auster chiar!, calm, in piano, cu intreruperi, fara sa-si ridice ochii spre audienta. [Aceast tip de discurs m-a dezavantajat profund. In conditiile unei expuneri mai „insufletite”, muzicalitatea discursului si accentele mi-ar fi fost de mare ajutor. Cu germana mea aproximativa inteleg ca “prin ghicitura”, “in parte”.]

Liniile mari ale prelegerii cred ca le-am inteles si intr-un rezumat brut se pot reduce la cele ce urmeaza. Exista un dublu destin al culturii antice grecesti. Un destin Oriental si unul Occidental. Doua traditii spirituale si filosofice care se adapa totusi din acelasi izvor. Cum e posibil? Simplu: occidentalii au facut o lectura occidentala textelor grecesti, iar orientalii, o lectura orientala. Dincolo de tautologie, lectura „buna” a vechilor greci, sustine Yannaras, apartine grecilor si Orientului, caci cultura care a produs aceste texte are cele mai mari sanse sa le interpreteze adecvat. Rezultatele sunt foarte diferite: lectura orientala a dat apofatismul, in vreme ce lectura occidentala a dat rationalismul. Un exemplu graitor este modul in care se intelege conceptul de adevar in cele doua traditii. Pentru greci, ALETHEIA este un interval in care se arata lucrurile, ne-ascundere, scoatere la luminis, cu un continut aproape verbal. Apoi, mai tarziu, in aceeasi traditie, adevarul este o Persoana. De cealalta parte a baricadei, VERITAS est adequatio intellectus et rei. Un enunt adecvat la realitate, orientat dupa obiect.  In fine…

Dupa prelegere urmeaza partea de discutii. Aici primesc inca o lovitura: limba de mediere nu e engleza, ci e din nou germana, dar via greaca. Un profesor de greaca sta langa Yannaras si ii mai traduce acolo unde e nevoie.

Isi priveste interlocutorul fix in ochi si numai intensitatea privirii sale face din partea de dialog un eveniment dinamic. Nimic nu il pune in dificultate, desi subiectul e sensibil. Raspunde la toate intrebarile, interesante sau stupide, cu precizie si concizie. Vocea lui ramane calda, masurata, fara nici un exces. Gesticulatie ramane bine infranata. Se mai rade, el zambeste retinut, cu intelegere, cu bunavointa. In sfarsit, intrebarile inceteaza. Pe acelasi ton oaspetele multumeste pentru atentie, se bate frenetic in masa (semn de apreciere la nemti), iese din sala si pleaca cu Makrides, vorbind in greaca; ii urmaresc cu privirea cum se indeparteaza, pana dispar in intunericul holului din cladirea Facultatii de Filosofie, situata in Max Weber Allee… E ora 19.50. Conferinta a inceput la ora 18. Yannaras nu va manca cu noi.

Ies din universitate, cerul e plin de stele, dar asta nu ma incalzeste cu nimic. Incet-incet ma dezmeticesc. Nu tu autograf. Nici o vorba schimbata cu omul „mare”. Nu tu bataie pe umar „fugi de aici, ba, Yannaras”, nu tu „stiti, penticostalii si baptistii va citesc”, nu tu barfa balcanica. Imi ramane vie imaginea unui om de un calm desavarsit, sobru si totusi foarte luminos. Ochii vii, sprancenele stufoase si rebele, cearcanele cat roata carului, zambetul cald, privirea intensa, vocea de bariton. Imaginea lui Christos Yannaras, in carne si oase, se afla in total contrast cu imaginea pe care mi-am format-o despre Christos Yannaras, autorul.

4. Nu!

Nu sunt dezamagit si nici trist. Sunt doar surprins si chiar intr-un mod placut. Imaginea teologului radical cu care m-am ales din cartile lui, cu limbaj colorat, oleaca heideggerian, imi este acum completata de imaginea omului. Altfel, pot sa recunosc ca stilul acesta academic imi e mai simpatic decat show-ul zgomotos. Nu pot sa nu imi amintesc de jurnalul lui Tudor Vianu, un om de o exceptionala eruditie si stanca de bun simt, care isi scria zilnic: „Sunt prea patetic la cursuri, nu e bine. Mai mult bun simt! Religia argumentului trebuie sa triumfe. Discursul patetic, retorica zgomotoasa, gesticulatia ampla sunt treburi de clovn”. Profesorul de acest tip, „anticalofil”, anticarismatic, niciodata nu mizeaza pe sarm, ci numai pe forta argumentului, pe calitatea constructiei intelectuale pe care ti-o pune in fata, pe care ti-o pro-pune.

Pot marturisi, iar spre eterna invidie a lui Danut Jemna, ca am si comunicat cu Yannaras. In timpul discutiilor – [acum devin din nou poetic!] – teologul grec Christos Yannaras a privit in directia mea si a zambit. I-am zambit si eu. Imprumutand tonul piticului Oskar din Gunter Grass voi spune: „nimeni si nimic pe lumea asta nu ma va putea convinge vreodata ca a zambit asa, multimii, zonei intregi, caci el, care stie ce-i aceea persoana, mi-a zambit mie, personal”. Si in acest schimb de zambete, noi, adica eu cu Christos Yannaras, am comunicat enorm, ne-am spus multe, am polemizat pe marginea lui Heidegger, i-am spus despre Strajerul, i-am spus despre framantarile mele si el mi-a dat sfaturi pretioase, l-am contrazis „nu zici bine in cutare si in cutare loc”, a protestat etc. etc.

Dupa intalnirea cu el pot spune cu naivitatea unui poem din Brumaru: mie imi place si mai mult Christos Yannaras si am sa-l citesc in continuare.

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

13 thoughts on “Mircea Paduraru – Intalnire cu Christos Yannaras”

  1. Am cautat la mai multe edituri cartile acestui autor dar nu am gasit doar una, Abecedar al credintei. As fi interesat si de cartile mai sus enumerate si Foamea si Setea de acelasi atutor. Poate ma ajuta cineva pana la urma. Multumesc anticipat! (in special fratelui Danut, care-mi permite acest anunt)

    Like

  2. De foarte multa vreme nu am mai citit un text de marime celui de mai sus, pe internet, de la cap la coada.
    Bravo pentru stilul de redactare! Merita continuat!

    Like

    1. Vai, da’ ce modestie, domnu’! Banuiesc ca sunteti dintre cei alesi, care au putine indoieli cu privire la ei insisi! Sincer, am mari indoieli cu priovire la calitatea acestui soi de oameni, dar probabil este o chestiune de gust.

      Like

    1. Mircea intr-adevar ae talent. Filolog, ce vrei? Nu are blog inca. E insurat proaspat si e in anul fara razboi. In plus, termina doctoratul (scrie despre drac in folclorul romanesc – abia astept sa citesc – dupa aia sper sa intre si el in rind cu lumea… virtuala).

      Like

  3. Il cunosc pe Mircea de la colocviile literare si am observat ca are un real talent.Dupa ce -si va termina doctoratul asteptam multe carti interesante de la el.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s