Evanghelism, evanghelicism, evanghelicalism

language

Comunităţile evanghelice sunt relativ tinere pe aceste meleaguri. Puţin peste o sută cincizeci de ani, în cazul baptiştilor, aproape o sută zece ani în cazul creştinilor după Evanghelie şi circa optzeci de ani în cel al penticostalilor înseamnă foarte puţin pe scara istoriei, comparativ cu comunităţile catolice şi mai ales cu cele ortodoxe majoritare de la noi.

Una dintre problemele inerente comunităţilor tinere, alături de aceea a identităţii, şi strâns legată de aceasta, este problema limbajului în general şi aceea a terminologiei specifice, în particular.

Unii dintre cititorii acestui blog ştiu că de aproape doi ani lucrez, împreună cu Dorin Dobrincu, la un proiect intitulat Omul evanghelic. Acesta adună laolaltă circa douăzeci de autori, evanghelici şi neevanghelici, care încearcă să analizeze din diverse perspective, potrivit expertizei lor, comunităţile protestante româneşti.

Una dintre problemele de care ne-am lovit dintru început, şi pe care n-am reuşit s-o tranşăm încă, este aceea a corespondentului în limba română al termenului englezesc Evangelicalism. Acest termen este folosit în limba engleză pentru a defini fie comunităţile evanghelice în întregul lor, fie tradiţia evanghelică, fie teologia evanghelică şi altele asemenea.

Necesitatea găsirii unui termen general acceptabil pentru traducerea lui Evangelicalism mi se pare o evidenţă care nu are nevoie de prea multă argumentare. Pentru Orthodoxy avem în româneşte termenul „ortodoxie” (sau Ortodoxie, dacă vreţi neapărat să fiţi mai respectuoşi, deşi eu spun că în altceva constă respectul), dar nu „ortodoxism” care sună ca… vorba lui Petre Roman (ştiţi voi care, de la Revoluţie J ). Pentru Catholicism avem în româneşte „catolicism” (aici terminaţia „ism”-atică nu deranjează). Pentru Evangelicalism însă nu avem încă un corespondent general acceptat în limba română, şi fiecare traduce după cum îl taie capul, ceea ce, evident, nu este în regulă, căci această diversitate creează în mod inevitabil confuzie.

Iată de ce am făcut o mică investigaţie între prietenii mei pe care îi socotesc competenţi în materia de lingvistică (vreo opt la număr, în acest caz), şi vreau să vă supun acum atenţiei concluziile acestei discuţii purtate în particular. Vorba ceia, vox poluli, vox dei.

Din câte îmi dau seama, există patru opţiuni principale posibile. Le voi enumera în ordinea preferinţelor mele, împreună cu câteva comentarii:

1. evanghelism – acest corespondent (format din „evanghel” – corespondentul românesc al termenului grecesc evangel, şi sufixul „ism”), care este în acest moment preferatul meu, respectă regula simplităţii, extrem de importantă lingvistic şi întruneşte acordul celor mai mulţi dintre specialiştii consultaţi.

2. evanghelicism – acest corespondent (format din „evanghelic” şi „ism”) mi s-a părut a fi, până nu demult, cea mai naturală opţiune. El sună însă cam straniu şi nenatural (dar această senzaţie poate dispărea cu vremea). Am favorizat această variantă deoarece opţiunea nr. 1 ar putea crea confuzie din pricină că unii traducători incompetenţi (avem între noi câtă frunză şi iarbă) traduc în mod greşit termenul englezesc evangelism prin „evanghelism” – un „barbarism ridicol”, spune Eugen Munteanu – câtă vreme avem în limba română corespondentul consacrat „evanghelizare”. A lua în seamă această situaţie ar însemna însă a permite unei greşeli evidente de limbă să ne dicteze opţiunile, ceea ce este aberant. Mai bine ar fi să profităm de această ocazie pentru a corecta definitiv eroarea de mai sus.

3. evanghelicalism – acesta, îmi spune Eugen Munteanu, este un „xenism” lingvistic, adică un împrumut neadaptat (derivarea din „evanghelical” plus sufixul „ism” nu are sens, deoarece primul termen nu există în limba română), care, în opinia aceluiaşi lingvist, are o pronunţată notă peiorativă. El sună „pompos” şi „marţial”, dar şi foarte nenatural, şi reprezintă opţiunea unor lingvişti atraşi de soluţii mai neobişnuite. Aceasta nu este însă ce mai exotică soluţie propusă. Există altele şi mai şi, cum ar fi „evanghelianism” sau „evangheliism” (lingviştii, între alte calităţi, cum este acribia şi simţul limbii, trebuie să fie dotaţi şi cu creativitate, dar şi cu umor).

4. folosirea de perifraze („tradiţia evanghelică”, „comunitatea evanghelică” etc.), după caz – aceasta este, în principiu, situaţia actuală şi tocmai pentru că o socotim nefericită şi creatoare de confuzii, am purtat această discuţie.

Voi ce opţiune aţi face în această chestiune şi, mai ales, de ce?

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

14 thoughts on “Evanghelism, evanghelicism, evanghelicalism”

  1. Nu sunt filolog de meserie, dar sper sa influentez masele sa voteze cu termenul EVANGHELISM.

    Pro: simplitate; posibil precedent in derivatia romantic -> romantism
    Contra: confuzia cu evanghelist/evanghelizare

    Ma-ntreb, suna ciudat? Nu-i taman rau, evaghelicistule 🙂

    Like

  2. Mi-am verificat in “fuga” un fragment din traducerea Manifestului Evanghelic(alism). Filologii imi produc asa o stare de anxietate. Sunt multumit cu remarca “… ca nu este cea mai exotica solutie propusa…” Am simtit eu ca este ceva cu “ism”. Oricum “… pentru ca nu este inca un corespondent general acceptat in limba romana…” poate se “breveteaza” varianta mea. In caz contarar, o sa lucrez la corectarea traducerii conform acceptiunii generale. Sper ca un filolog sa nu gaseaca ceva exotic in comentariul meu la acest articol.

    Like

  3. Draga Dan, “Evangelical” se traduce prin “evanghelic”. Aici nu exista dubii. In ce priveste “Evangelicalism”, deocamdata balanta inclina spre “evanghelism”, dar este inca devreme sa ne pronuntam.
    Benianim, interesant. Si flatant, in acelasi timp. Exista oare si o teologie a convertirii sau e vorba doar de buzunar?

    Like

  4. O nota la evangelist/evanghelist sugerat de Hux.

    Este folosit enorm in vest in industria IT.
    Titulatura exprima responsabilitatea unei persoane de a promova un produs soft. O forma de marketing cu s-a mai spus si mai sus.

    Exista bineinteles si ideea “convertiri”, dar implica doar buzunarul si nu are legatura cu teologia.

    Verbul to evang(h)elize este folosit la fel de mult.

    Deturnarea de sens mi-a produs o alergie la cuvantul asta si il folosesc cat mai putin posibil, pentru ca il intalnesc zilnic folosit cu sensul de mai sus. Defect profesional.

    Evanghelicii din vest (engleza) folosesc mai mult verbul “to ministry” si nu “to evang(h)elize”.

    O fi oare aceasta deturnare de sens motivul pentru care “to ministry” e folosit mai mult ?

    Like

  5. Sunt de acord. Dupa argumentele aduse “evanghelism este varianta cea mai “romaneasca”. Am vrut sa ma scot si eu cumva din incurcatura printr-o gluma.

    Like

  6. “…circa optzeci de ani, în cel al penticostalilor şi al creştinilor după Evanghelie….”

    Referitor la cele de mai sus:

    Crestinii dupa Evanghelie au sarbatorit in anul 1999 o suta de ani de existenta in Romania.
    Aniversarea a avut loc in luna noiembrie in Biserica Crestina dupa Evanghelie din Bucuresti str. Episcopul Radu 53 – 55, sector 2 (care a fost prima Adunare infiintata) la care au participat frati din toata tara si din strainatate.

    Like

  7. Lia, voi verifica si voi reveni.

    Nistor, “to minister” (nu ” to ministry”) înseamnă nu a vesti Evanghelia, ci a sluji, în sens larg (de aici avem noi în româneşte cuvântul “ministru”, NU DE LA A FURA 😦 ).

    Like

  8. Danut,

    De apreciat initiativa acestei dezbateri! Multumim!

    IMHO cea mai buna varianta este a doua: EVANGHELICISM. Argumente:

    1. Analogie: Daca radacina e Catolic si termenul final este Catolicism, atunci radacina corecta este Evanghelic si termenul final Evanghelicism.

    2. Confuzie mare: Evanghelism – Evangelism -Evanghelizare pe care nu prea are sens sa o dezvoltam. Realitatea e ca initiatii vor sti diferenta in timp ce marea masa va fi in ceata totala. Daca se poate evita acest lucru e foarte benefic.

    3. Evanghelism sugereaza ca are ca radacina mai degraba cuvântul Evanghelie, asa ca natural te indrepti spre o alta interpretare a termenului. E drept ca si Evanghelic are aceeasi radacina, dar Evanghelicism deja, datorita particulei “ic” diferentiaza substantial semnificatia radacinei

    4. Revin la argumentul de la (2) si afirm că dincolo de acuratetea lingvistica pe noi ne intereseaza eliminarea confuziilor, fiindca suntem interesati de crearea unui “brand”. Evanghelicii români au nevoie de un brand puternic si distinctiv. De aceea nu mi s-ar parea de lepadat nici ideea de a importa termenul de EVANGHELICALISM, cu riscul de a tulbura odihna raposatului Pruteanu. Adevarul este ca acest termen te trimite direct la miscarea evanghelica de care apartinem, in timp ce varianta anterioara mai poate fi revendicata de Biserica Evanghelica Romana sau de Evenghelicii de Confesiune Augustana care, macar ultimii amintiti, nu se asociaza miscarii evanghelice dar pot emite pretentii de copyright 🙂 asupra termenului…

    Like

  9. Mulţumesc, Mihai.
    Aşa cum probabil îţi imaginezi, cea mai importantă obiecţie împotriva opţiunii tale este faptul că transformă o confuzie izvorâtă din incompetenţă lingvistică în criteriu de judecată a opţiulilor lingvistice.
    Nu ţi se pare cam ironic?
    Pentru mine aceasta ar însemna pur şi simplu triumful (sau răzbunarea) incompetenţei.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s