YO! – un concept revolutionar de business

yotel

La revenirea în ţară din ultima mea călătorie în Statele Unite am avut parte de o experienţă mai neobişnuită. Eram la Amsterdam, după o călătorie de aproape douăsprezece ore cu avionul şi mai aveam de aşteptat încă circa opt ore înainte de îmbarcarea în avionul de Bucureşti, după care urma o noapte chinuită pe bancheta din spate a unei maşini incomode, în drum spre Iaşi, iar apoi o altă călătorie lungă, spre Afghanistan (aceasta din urmă, din fericire, n-a mai avut loc).

Eram destul de obosit ca să am chef de a petrece opt ore în salonul de business (la care am acces din pricina deselor mele călătorii) şi am decis să caut o cameră de hotel. Ştiam că în Aeroportul Schipol există Hotelul Mercure, dar acesta este aproape întotdeauna ocupat. Umblând bezmetic de somn pe culoarele aeroportului, deodată ochii mi-au căzut pe un anunţ pe care nu-l mai văzusem. Pe el scria, simplu, Yotel. Să fie oare ce cred eu?

Auzisem de hotelurile tip capsulă inventate de japonezi şi m-a întrebat dacă nu cumva este vorba de aşa ceva. Am verificat şi, într-adevăr, era vorba de un asemenea spaţiu de cazare. Ba chiar aveau locuri libere (probabil încă nu prea multă lume ştia de această noutate).

yotel-camera_standard yotel-camera_dubla yotel-camera_premium

Cameră standard                  Cameră dublă                    Cameră premium

Am mers deci repede să mănânc ceva, căci eram lihnit, după care m-am aşezat în faţa terminalului self-service ca să-mi fac rezervarea. Am ales o camera standard (există, de asemenea, camere duble, cu paturi supraetajate, precum şi premium, cu pat matrimonial), am specificat orele între care aveam nevoie de cameră, am introdus cartea de credit şi am primit imediat chitanţa (51 de euro pentru cinci ore – recunosc, nu e chiar ieftin), precum şi o cartela electronică de acces în cameră.

dsc00531

Odată intrat în hotel, o cameristă m-a ajutat să găsesc numărul camerei pe holurile cam întortocheate ale acestuia. Am intrat şi ce să vezi? O cameră cam de 2,5 x 2,5 metri, vopsită preponderent in alb şi cu un perete de oglindă, ca să de impresia de volum. În faţă era o măsuţă cu oglindă (scaunul, uşor şi pliant, era agăţat în spatele uşii). În stânga era baia, despărţită ce cameră cu o perdea. Acolo se afla un WC, o chiuvetă şi un duş. Absolut suficient pentru un om obosit. În dreapta, într-un soi de capsulă, se afla patul, extrem de comod şi cu aşternuturi impecabile. La celălalt capăt al patului se afla un televizor plat, iar în cameră era acces wireless la internet. Ce altceva şi-ar mai putea dori un călător?

1 21

3 4

Explorând puţin pe Internet, am aflat că Yotel este un produs din seria YO!, idee al cărei iniţiator este omul de afaceri britanic Simon Woodroffe, al cărui slogan este „Dacă vrei să-l faci pe Dumnezeu să râdă, arată-i planul tău de afaceri”. Cât de adevărat sună acest slogan în condiţiile crizei mondiale actuale!

Din aceeaşi serie conceptuală cu Yotel fac parte şi alte produse, cum ar fi:

  • YO! Sushi – un lanţ de restaurante în stil japonez, care există de unsprezece ani şi cuprinde în prezent 36 de unităţi deschise în trei ţări
  • YO! Japan – o companie de modă
  • RadYO! – o iniţiativă media concentrată pe podcasts
  • YO! Zone – un lanţ de spaţii de tip spa, pentru întreţinerea sănătăţii
  • YO! Home – o companie care se ocupă de development (construcţii de locuinţe)

Cu conceptul Yotel, Woodroffe a încercat să adapteze la spaţiul european modelul japonez al hotelurilor de tip capsulă. Pe mine unul, m-a convins. Încercaţi şi voi şi veţi vedea că am dreptate. Din păcate, în afară de aeroportul din Amsterdam, există asemenea facilităţi doar în aeroporturile Heathrow şi Gatwick din Londra. Dar, cine ştie, poate că, în condiţiile crizei actuale, acest concept se va extinde şi în alte locuri, cum este Viena, de exemplu, unde preţurile hotelului NH din aeroport sunt exorbitante.

Ce bine ar fi să apară cândva aşa ceva şi la Otopeni. Atunci ar da în sfârşit faliment şi mafioţii care deţin cele trei-patru hoteluri din jurul aeroportului şi care, îl lipsa concurenţei reale, îşi bat joc de clienţi într-o veselie (atât prin servicii, absolut mizerabile, cât mai ales prin preţuri, care sunt mai mari chiar decât la Viena, la condiţii comparabile). Vorba unui unchi de-a meu mai şugubăţ, „adu Doamne ziua ceia, mai curând şi mai degrabă”. Amin!

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

5 thoughts on “YO! – un concept revolutionar de business”

  1. mafioti – camerele sunt cam de 50 EUR/noapte langa otopeni. e adevarat, nu beneficiezi de flexibilitate (vreau sa stau 5h), dar totusi e un pret oarecum ok.

    Like

  2. Unde? La ce hotel?
    Si, desigur, depinde ce asteptari avem.
    Eu prefer sa fiu trata ca un client, nu ca un obiect. In definitiv platesc pentru servicii, nu mi se face un hatir.

    Like

  3. Pingback: Yotel « Persona

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s