Criza financiara – Mesaj adresat guvernelor lumii


Dacă şi marii lideri ai finanţelor lumii apelează la
rugăciune, situaţia este cu adevărat gravă 🙂

15 octombrie 2008
Către: International Herald Tribune
Săptămâna trecută, guvernul american a oferit un ajutor suplimentar de 37,8 miliarde de dolari uriaşei companii de asigurări, AIG, aducând totalul împrumuturilor de salvare, doar pentru acea companie, la aproape 123 miliarde de dolari, în ultimele două săptămâni. Aceasta înseamnă cu 18 miliarde de dolari mai mult decât suma anuală a ajutorului pentru ţările sărace şi de două ori mai mult decât ar fi necesar pentru realizarea Ţintelor de Dezvoltare ale Mileniului (Millennium Development Goals) stabilite pe plan internaţional. În Europa, sumele pentru salvarea instituţiilor financiare au crescut şi ele. Guvernul britanic a utilizat o sumă suplimentară de 50 de miliarde de lire sterline pentru a recapitaliza sectorul bancar britanic, ceea ce reprezintă exact suma de care au nevoie anual ţările sărace pentru a se adapta la schimbările climatice.
Urgenţa cu care ţările bogate au abordat criza financiară este în puternic contrast cu şovăielile şi cu promisiunile lor nerespectate cu privire la ajutorul pentru reducerea sărăciei, cu privire la drepturile omului şi la schimbările climatice.
Este încă prea devreme pentru a prevedea cu exactitate cât de serios vor resimţi ţările sărace criza financiară şi scăderea activităţii economice care vor rezulta din aceasta. Este limpede însă că cererile reduse pentru exporturi către ţările dezvoltate şi investiţiile străine reduse vor conduce la o dezvoltare mai încetinită şi la un venit guvernamental mai redus pentru servicii şi pentru protecţia socială, care sunt şi aşa destul de fragile.
Pentru milioane dintre cei mai săraci cetăţeni ai lumii aceasta este pur şi simplu o problemă de viaţă şi de moarte. În multe ţări, reţelele de protecţie socială au fost demontate sub presiunea instituţiilor financiare internaţionale, lăsându-i fără ajutor pe cei vulnerabili. În ultima parte a lunii septembrie, în vreme ce Wall Street-ul se clătina sub reflectoarele presei, din cauza eşecurilor financiare, o întâlnire organizată de Naţiunile Unite într-o altă parte a Manhattan-ului arăta că foarte puţine guverne vor atinge obiectivele Ţintelor de Dezvoltare ale Mileniului cu privire la reducea sărăciei până în 2015 şi că preţurile în creştere la energie şi la alimente au anulat multe dintre progresele făcute până în prezent în această direcţie.
Previziunile cu privire la drepturile omului nu sunt dintre cele mai bune. Nu doar drepturile sociale şi economice – inclusiv dreptul la locuinţă, la sănătate şi la educaţie – se află sub o presiune din ce în ce mai mare, dar există şi riscul de a fi confruntaţi cu şi mai multe încălcări ale drepturilor omului. În vreme ce creşterea economică încetineşte şi ţările strâng cureaua, emigranţii şi refugiaţii ar putea fi împinşi înspre situaţii incerte. Tensiunile sociale s-ar putea intensifica, determinând guvernele agitate să interzică cetăţenilor lor manifestarea dezacordului cu privire la propriile politici şi să impună reguli dure de securitate publică, îngrădind libertăţile civile. Statele care sunt deja fragile ar putea slăbi şi mai mult ca urmare a crizei actuale şi ar putea reveni la instabilitate şi la violenţă.
Ar fi foarte grav dacă ţările bogate ar decide să se folosească de criza financiară ca scuză pentru a elimina ajutorul şi comerţul cu ţările săcare. Istoria ne dă motive de îngrijorare. În timpul recesiunii din 1972-1973, cheltuiala globală pentru ajutoare economice a scăzut cu 15% până la doar 28,8 miliarde de dolari. În 1990-1993, donatorii şi-au redus substanţial cheltuielile cu 25% pe o perioadă de cinci ani, până la 46 de miliarde de dolari şi ajutorul oferit tăţilor săcare n-a revenit la nivelurile din 1992 decât în 2003. Ajutorul umanitar – ceea ce cheltuim pentru a ajuta oamenii loviţi de dezastre naturale şi de conflicte – s-a redus simţitor, de asemenea, şi pe durata unei perioade asemănătoare, ca rezultat direct al recesiunii din 1990-1993 (doar anii conflictelor din Ruanda şi din Kosovo s-au plasat în afara acelei tendinţe). În privinţa comerţului, de exemplu, ţările au reacţionat la crahul de pe Wall Street din 1929 şi la recesiunea globală ridicând bariere în calea schimbului liber, prin intermediul taxelor, iar comerţul global a scăzut cu două treimi.
O reluare a acestei situaţii în 2009 ar fi un dezastru pentru ţările exportatoare sărace. Scăderea sumelor folosite pentru ajutorare umanitare şi existenţa unor fluxuri comerciale reduse ar putea însemna că oamenii din ţările cele mai sărace vor plăti cel mai mare preţ pentru dezumflarea balonului creditelor în America de Nord şi în Europa.
Drepturile omului nu sunt un lux pentru vremuri bune. Pasivitatea în faţa schimbărilor climatice nu este o opţiune viabilă. Sărăcia globală nu poate avea o contribuţie pozitivă la stabilitatea globală. Ţările bogate vor urma o strategie mioapă şi contrară propriilor interese, dacă ignoră cele mai presante provocări ale vremurilor noastre şi dacă se concentrează exclusiv asupra unor interese financiare limitate.
Aici nu este vorba doar de bani, ci de a acorda o atenţie susţinută, prin colaborare internaţională şi printr-o voinţă politică din partea tuturor, pentru abordarea coerentă a celor mai importante probleme. Semnele acţiunii concertate ale miniştrilor de finanţe ale G7 şi ale miniştrilor de finanţe ale zonei euro pentru a aborda criza financiară sunt binevenite, dar ele nu sunt suficiente. Guvernele trebuie să reducă volatilitatea preţurilor la energie, la alimente şi pe aceea a pieţelor financiare, prin realizarea unor reglementări importante, a unei protecţii adecvate pentru drepturile săracilor şi ale oamenilor vulnerabili şi prin asigurarea stabilităţii pe termen lung a mediului înconjurător. Guvernele trebuie să manifeste o voinţă politică clară pentru a construi o economie globală sensibilă la problemele de mediu, în care viaţa şi mijloacele de trai ale tuturor sunt socotite a fi importante, mai degrabă decât nu un sistem care-i răsplăteşte doar pe câţiva privilegiaţi.
Irene Khan, Secretar General, Amnesty International
Jeremy Hobbs, Director Executiv, Oxfam International
Dean Hirsch, Director General Executiv, World Vision International
Tom Miller, Director General Executiv, Plan International
Gerd Leipold, Director Executiv Internaţional, Greenpeace

Advertisement

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

9 thoughts on “Criza financiara – Mesaj adresat guvernelor lumii”

  1. DM:
    Fara-ndoiala ca ne rugam degeaba daca continuam sa pacatuim (ex. manipularea)… As fi preferat insa ca documentul de mai sus laudabil prin preocuparea pt cei mai vulnerabili, sa fi adresat si alte cauze. Dupa mine, el se limiteaza, probabil din prudentsa, la a da vina pe egoismul tsarilor bogate -indiscutabil vinovat.. Pt mine suna putsin ideologic… pt ca vedeti dvs., si prietenii dvs brazilieni cind au da putin de bine NU mai sunt interesati sa reduca bonusurile acordate propriilor agricultori pt a-i lasa si pe africani sa concureze. Atit timpt cit aceste bonusuri ii vizau doar pe Europeni-Americani, Brazilia (si India) erau vajnicii aparatori ai saracilor .. cind au trecut Rubiconul…. au schimbat foaia. Dar nu e prima data in istorie… De-aceea prefer ajutorul neguvernamental provenit de la asociatii crestine (precum WV).. pt asta insa trebuie ca guvernele sa cedeze si sa sprijine aceste domenii ONG-urilor. Lucrul acesta este acceptat de guvernul american, dar nu si de ONU si de asa-zisa lume nealiniata, regimurile socialist-nationaliste din Am. de Sud, tarile islamice, comuniste…. si aici cad unii dintre noi in fatsarnicie; vorba americanilor, you can not have it both ways… Dar mai bine vorba Scripturii: pe saraci ii aveti intotdeauna cu voi. Fie sa ne facem datoria cu sau fara voia vreunei administratii, oricare ar fie ea!
    PS- una din preferintsele ne-prietenilor Americii este ca totul sa fie trecut prin ONu, aceasta monstruoasa birocratie urmind a garanta cu moralitatea-i perfecta ca totul va fi “usa de.. ONU”. Si tocmai aici este unul din punctele de discordie intre crestinii americani si restul lumii. Dar asta se va schimba daca Obama ajunge unde nu trebuie… problema nu-i numai de culoare a pielii si numai vis a vis de Iraq ci si de… ideologie. Sory for the lenghts.

    Like

  2. Desigur, domnule Doru Radu, un asemenea fenomen complex are cauze complexe, care sfideaza orice incercari simpliste de explicare ori de rezolvare.
    In ce priveste rugaciunea, ea este intotdeauna folositoare, dar niciodata suficienta. Daca cei mentionati de dvs doar se vor ruga si nu vor renunta la mopdul in care ii manipuleaza financiar pe cei din tarile in care lucreaza, folosul va fi minim. In ce ma prioveste, as prefera renuntarea la manipulare in locul rugaciunii sau macar la rostirea rugaciunii dupa renuntarea la manipulare.

    Like

  3. Criza aceasta e cauzata de… multe, d-le DM. Ea are in mare masura la baza pretul de-asta vara al petrolului care a pus pe butuci multe industrii, inclusiv pe cea alimentara. Pretul ridicat al alimentelor e doar una din consecintse. Criza are la baza si faptul ca bancile au fost obligate de politicile populiste de a acorda imprumuturi pt achizitionarea de locuintse de catre paturile sarace … Parea umanitar! Ce mai conta faptul ca acestia vor intra in imposibilitate de plata foarte curind… Criza este generata si de politicile protectioniste si de falimentul GATT de la Dohra… Criza locuintselor -cel putin in America- a fost cauzata si de gelozia si nesabuintsa noastra (inclusiv a crestinior evanghelici romani) care am ignorat cumpatarea promovata de Scriptura si am intrat in imprumuturi pina peste cap, cumparindu-ne masini si “jucarii electronice” nefolositoare, castele costisitare, etc.. pe datorii si credit card? Unde ne-a fost modestia crestina? Nu-i apar pe bogatsi, dar pina si doctrina prosperitatsii care promitea credinciosilor ca Dumnezeu ii ajuta sa-si plateasca datoriile ne justificate, facute din poftele noastre funciare, pina si ea a accentuat criza …AM cheltuit si ne-am imprumutat de parca n-ar veni niciodata “Ziua Judecatii”. Dar intr-un an electoral in America cine are curajul sa spuna oamenilor ca au gresit? Vorba unui miliardar democrat pe care nu-l pot suferi (Donald Trump): “totsi suntem de vina!” Avea dreptate, miselul… Nu stiu ce va fi aiurea; dar pt noi de poimiine va fi mai bine. Democratii au facut toate eforturile posibile pt a ne face sa simtsim apocalipsa si a-i vota pe republicani out. Odata trecuta nebunia alegerilor, veti vedea ca lucrurile nu stau atit de rau… iar daca nu se rezolva criza mondiala s-ar putea sa vedem al 3-lea razboi mondial, Doamne Fereste! Din fercire, de 40 de zile conservatorii americani (Conventsia de Sud) sunt in post si rugaciune continua… iar Dumnezeul Milei si Indurarii nu ramine indiferent la poporu-I ce se smereste.

    Like

  4. Mii de scuze doamna. Ce sa fac? Nick-uri sunt inselatoare.

    Domnule Doru Radu,
    Desigur, aveti dreptate cind vorbiti de iresponsabilitatea si coruptia guvernelor tarilor sarace.
    Criza aceasta insa este cauzata de iresponsabilitatea cercurilor financiare din lumea gogata.
    De aceea cred ca mesajul este tintit corect.

    Like

  5. Apelul e justifictat; cineva trebuie sa priveasca lucrurile si prin prisma celor nevoiasi, ai celor ce au nevoie de ajutor. Cine altcineva decit asociatiile de caritate?
    Apelul lor este 50% complet. El ar fi trebuit adresat si tarilor sarace. Politicile acestora au facut inutile ajutoarele {nu mici] acordate in ultimii ani, Africii mai ales.
    -Statisticile arata ca Africii i s-au acordat ajutoare imense in ultimii 25 de ani. La fel s-au acordat si Coreei de Sud? Cum de acestia au realizat un boom economic? Entuziasmul obtinerii independentei a condus la lupte inter tribale (alimentate si din afara- dar nu numai) avind ca rezultat distrugerea infrastructurii ramase de la colonisti; aducind tari din Africa in sitatuatia de-a depinde de ajutoare perpetue-
    -Ideile socaliste, precum si plitica liberala adusa si de unele organisme autoare a apelului au adincit dezastrul. Cind Bush le-a promis 15 mild. pt Sida si malaria cu conditia sa faca si educatie (ABC) l-au injurat toate organizatiile de ajutorare si drepturile omuilui precum si liberalii din Europa/America precum ca omoara prostituatele. Rezultatul? Doar Tanzania a beneficiat. Ideologia stingista/liberala a cistigat. Spre beneficiul cui?
    -Pina si apelul de mai sus se incheie cu o bizara preocupare de mediu ca si cind asta ar fi cauza saraciei? Pacat, de obtuza perspectivei…
    -Penetrarea fortsata Isalmului a facut dezastre politice in Africa, incurajind raspindirea bolilor, etc, ..apoi le-au dat orez celeor ce s-au islamizat folosind fantasticelel lor retele umanitare (ce termen antiislamic).
    -In plina criza alimentara din Zimbabwe (parca) ajutorul american a fost eliminat pt ca contine GM. Mai bine sa moara la 39 de an (sperantsa de biata) si sa fie “naturali”…
    -Cind petrolul a ajuns aproape de 150 (Julie) VP American a facut un turneu printre tsarile exportatoare avertizindu-i de riscul unei crize cauzate de pretul nejustificat. Cine-i prost sa renunte la bani au zis ei? Ba pina si pe acest blog s-a sustinut ca Americanii si-au facut-o singuri (A vrut Bush sa se sinucida politic?)… rezultatul e o ciza economica..
    -India nu-si poate hrani oamenii: da-si face arme nucleare si zboara pe luna – in schimb, World Vision trebuie sa se-ascunda cind duce ajutoare in India
    -China, la fel- in plus face un dezmats national la Olimpiada…
    Well, asa e capitalismul putred…
    … Solutia? crestiniii n-au alta solutia decit sa ajute si sa iubeasca indiferent de cauza dezastrelor…

    Like

  6. Domnul meu, poza era o gluma, ca si comentariul care o insotea.
    Chiar daca este criza, nu trebuie totusi sa ne pierdem simtul umorului. Nu-i asa?

    Like

  7. Faine pozele, doar ca ele sint, ca multe din declaratiile de la televizor, mincinoase – prin aceea ca sint scoase din context.
    In ce sens? Pai exact prin aceea ca ele reprezinta niste instante particulare dintr-un discurs care are o desfasurare cronologica. Multora ni se intimpla ca, in timp ce explicam, sa ne impreunam palmele. Asta nu inseamna ca ne rugam.
    Deci, frumos exemplificat, dar neadevarat.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: