Julieta – Despre Gulagul romanesc, altfel

Afişul spectacolului de la Naţionalul ieşean

Andras Visky – Julieta. Un dialog despre iubire

La începutul acestui an anunţam premiera la Teatrul Naţional din Iaşi a piesei dramaturgului transilvănean Andras Visky, fiul regretatului pastor reformat Ferenc Visky. Este vorba de o piesă cu un singur actor, al cărei personaj, Julieta, al cărei model este mama autorului (Julia Visky) meditează asupra experienţei personale în timpul deportarii, împreunpă cu cei şapte copii, în lunca Dunării, în timpul detenţiei soţului ei, preotul reformat Ferenc Visky, acuzat pe nedrept de comunişti de complot împotriva orânduirii de stat, în realitate plîtind pentru rolul său de lider al mişcării pietiste reformate numită Betania.

Andras Visky

Din păcate, din pricina calatoriilor mele, n+am rauşit să particip la această premieră. La fel s-a întâmplat cu alţi câţi prieteni ai mei din Iaşi. Pentru ei, şi pentru ceilalţi interesaţi de acest subiect, am o veste bună. Textul piesei poate fi download-at pe portalul LiterNet la adresa.

Iată cum prezintă Cristina Modreanu această piesă pe site-ul LiterNet:

Călătorie pe muntele îndoielii

Cristina Modreanu

“Dumnezeu e iubire” – aceasta este concluzia, previzibilă, la care ajunge Julieta, personajul principal al piesei cu acest titlu aparţinându-i dramaturgului maghiar Visky András. Fascinant este însă modul în care acest “dialog despre iubire”, cum şi-a intitulat autorul piesa, demonstrează, punct cu punct adevărul acestei definiţii, începând prin a o nega. Personajul unic al piesei, aflat în dialog revoltat cu Dumnezeu, îl face pe acesta vinovat de toate nedreptăţile suferite de ea. Mamă a şapte copii, soţie a unui preot arestat de comunişti, ea însăşi deportată în Bărăgan împreună cu “vrăbiuţele”, cum le spune copiilor, nevoită să rămână în viaţă pentru a nu-i lăsa în voia nimănui. Adresarea directă, uneori chiar lipsită de respect, fiindcă femeia îi aruncă în faţă divinităţii povestea întâmplărilor prin care a trecut, întrebându-l mereu pentru ce i-a dat atâtea încercări, este unica sursă de teatralitate a acestui, tehnic vorbind, monolog destul de întins. Replicile sunt însă atât de bine structurate, iar tonusul “conversaţiei” bine dozat, prin alternarea acuzelor femeii cu povestirea unor întâmplări tulburătoare – arestarea preotului în miez de noapte, moartea câinelui credincios, care nu mai poate alerga după camionul în care se află familia deportată, ninsoarea care îi face prizonieri în baraca lor pe femeie şi copii, încât practic nu pot interveni momente de scădere. Planul acestei realităţi crunte interferează cu cel în care femeia rememorează iubirea pentru soţul ei, în amintirea căruia simte nevoia să se răfuiască astfel cu Dumnezeu. În text există câteva inserţii din Romeo şi Julieta de W. Shakespeare, menite să facă trecerea spre o altă realitate – mai ales prin scena pe care femeia o improvizează folosindu-şi degetele pe post de păpuşi minuscule, pentru a-şi aminti de soţul ei.

Impresionant este însă mai ales felul în care Julieta regăseşte mereu semnele prezenţei divine în viaţa de zi cu zi pe care o duce în lagăr – de la razele de soare apărute pe neaşteptate, exact când copiii trebuie să se usuce după baie, până la “trimisul” lui Dumnezeu printre deţinuţi, regăsit în persoana nebunei Speranţa. Dumnezeu suportă adresări ireverenţioase, ironii crude – la un moment dat Julieta îl anunţă că Partidul Comunist a decis că el nu există, mai ales că Iuri Gagarin a fost trimis în cosmos să verifice, iar Dumnezeu n-a apărut la întâlnire! Cu timpul, femeia îşi pierde puterea de a suporta, îşi pierde speranţa, iar credinţa îi este tulburată într-atât, încât îşi cheamă singură moartea, “Angina Pectoris” cum a botezat-o, şi nu revine la viaţă decât trezită de copii şi de gândul că nu-i poate lăsa singuri pe lume. Ei sunt cei care o reînvie pe mama lor, iar ea rosteşte cele trei cuvinte cu care se încheie monologul: “Umblu/Doamne/Dragoste”.

Tulburătorul discurs (tradus cu unele greutăţi de Paul Drumaru) a stat la baza unui spectacol foarte “beckettian” semnat de Tompa Gabor, în interpretarea uluitoare a actriţei Eniko Szilaghi, spectacol prezentat la Centrul Cultural Maghiar din Bucureşti. Un monolog rostit de o fiinţă imobilă, având până şi ochii închişi, care găseşte, totuşi, resursele necesare pentru a construi din vorbele ei un întreg univers, vibrând de sentimentele celor care îl populează. Parcă vezi spaţiul concentraţionar în care femeia şi copiii sunt închişi, parcă le auzi plânsetul după câinele mort pe care trebuie să-l lase în urmă, parcă simţi răceala zăpezii care a acoperit ferestrele şi uşa, transformându-i în prizonieri şi injectându-le spaima morţii. Un test de foc pentru o actriţă acest monolog ce ne face să urcăm panta unui munte al îndoielii pentru a-l regăsi, o dată ajunşi în vârf, pe Dumnezeu, care este iubire.

_._._._._

Andras este un autor extrem de interesant pentru felul în care gândirea creştină poate influenţa creativitatea unui artist. Pentru a putea pătrunde mai mult în universul conceptual al acestui dramaturg, poet, editor, teatrolog etc, vă pun la dispoziţie mai jos două interviuri cu el, în limba engleză. Pe portalul LiterNet puteţi găsi şi alte texte legate de el, inclusiv interviuri în limba română.

Perfect Clumsiness: An Interview with András Visky

Bob Reid – an interview with Andras Visky

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

6 thoughts on “Julieta – Despre Gulagul romanesc, altfel”

  1. am avut si eu onoarea de a discuta cu Andras pe marginea teatrului lui, si nu pot sa spun decat ca, mai mult decat faptul ca Visky face un teatru abstract si interesant, el construieste un teatru RELEVANT si cu impact. am vazut Julieta de 3 ori la Cluj cu Vava Stefanescu in rolul Julietei, dar textul sensibil al spectacolului m-a impresionat de fiecare data.

    Like

  2. Multumesc, Emma. Am incredere in gustul tau.
    Din pacate eu n-am ajuns inca sa vad piesa. Am orimit insa inregistrarea punerii ei in scena in America si imi propun sa ma uit curind la ea.
    Din cite stiu, versiunea pusa in scena la iasi nu a avut presa prea buna, dar asta cred ca s-a datorat si nivelului execrabil in care se face presa culturala in tirgul nostru.

    Like

  3. presa culturala e execrabila in general in Romania, in principiu pentru ca nu stie cui se adreseaza. nu stiu cum e montarea de la Iasi. si cea de la Cj e usor ‘intunecoasa’ pt gustul meu, dar asta nu schimba valoarea textului lui Visky. iar Vava ramane un coregraf extraordinar. din ce am citit despre montarea de la Iasi, pare un spectacol mai degraba experimental.

    Like

  4. Cum sa iau legatura cu dl Visky Andras? Ar fi vorba despre un posibil proiect intre doi cetateni ai Tg-Muresului, nascuti deci in inima Ardealului, la doar doi ani distanta unul de celalalt. Nu pot sa dezvalui decat doua titluri de carte – CAPITAN LILI – PRIZONIER DE LUX si GRANITA!
    Un numar de mobil, o adresa de mail?

    Cu speranta,
    Doina Magheti

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s