18 august 1986 – Notă de analiza in D.U.I. privind pe IDEOLOGUL

Ministerul de Interne
Inspectoratul Judeţean Iaşi
Securitate – Serviciul I

Notă de analiză

Dosarul de urmărire informativă privind pe „IDEOLOGUL” – MĂNĂSTIREANU DĂNUŢ, a fost deschis la data de 5 decembrie 1984 fiind semnalat că sub acoperire religioasă, [1] în cadrul comunităţii baptiste din Iaşi, desfăşoară activitate ostilă, scop în care şi-a creat şi întreţine relaţii cu persoane suspecte din străinătate şi emisari ai cultelor neoprotestante care ne vizitează municipiul şi judeţul.

În ultima vreme, au venit tot mai mulţi emisari străini, majoritatea din S.U.A., Anglia, R.F.G. şi Elveţia, care pe lângă activitatea mistico-religioasă desfăşurată pe timpul şederii pe raza de competenţă, se ocupă de culegerea de informaţii, [2] organizează activităţi pentru fanatizarea tineretului şi de racolare a unor intelectuali, [3] îndemnându-i la emigrare şi de „unificare” a cultelor neoprotestante, [4] în ideea creării „unui front comun” de a obţine lărgirea drepturilor religioase. [5]

Ponderea acestor activităţi se desfăşoară în special în rândul tineretului, încercând să-l scoată de sub influenţa factorilor educaţionali, [6] din şcoli, facultăţi şi chiar de sub influenţa membrilor mai vârstnici din cult, [7] prin organizarea unor programe specifice, de multe ori în afara casei de adunare. [8]

Din măsurile informativ-operative întreprinse până în prezent, rezultă că la aceste acţiuni participă efectiv MĂNĂSTIREANU DĂNUŢ, care este considerat „ideolog” pentru îndoctrinarea tineretului. Aceste activităţi sunt realizate de către obiectiv atât în cadrul adunărilor de la comunitatea baptistă – având duminica „ora tineretului” [9] – cât şi în alte împrejurări (cu ocazia deplasărilor la alte comunităţi ca cele din Focşani, Tecuci, Oradea) sau la domiciliul său.

În procesul urmăririi informative au fost identificate un număr mare de persoane, din Iaşi şi alte localităţi, cu care MĂNĂSTIREANU DĂNUŢ întreţine relaţii de vizită sau corespondenţă. Mai semnificative sunt cazurile:

  • XXXXX, [Sfatcu Teodor] element activ pe linia cultului baptist, care a emigrat în S.U.A. Mănăstireanu Dănuţ l-a vizitat pe XXXXX [Sfatcu Teodor] mai des în timp ce XXXXX [Sfatcu Constantin] se afla arestat şi condamnat pentru fapte de drept comun. [10] Cu ocazia întâlnirilor au realizat un adevărat „schimb” de opinii cu privire la activitatea din cadrul comunităţii baptiste, s-au informat reciproc în legătură cu comentariile de la postul de radio auto-intitulat „Europa Liberă”, au urmărit toate emisiunile în care s-au făcut comentarii denigratoare la adresa ţării noastre cu privire la aşa-zisa „îngrădire a libertăţii religioase”.
  • Din măsurile întreprinse, rezultă că XXXXX [Sfatcu Teodor] are unele rezerve faţă de Mănăstireanu Dănuţ, motiv pentru care acesta din urmă l-a rugat pe pastorul XXXXX [Morcan Iosif] să intervină pe lângă XXXXX [Sfatcu Teodor] pentru a-i explica despre bunele sale intenţii. [11]
  • XXXXX, din Oradea, baptist, cu care colaborează la redactarea şi publicarea unor lucrări cu conţinut religios. Se vizitează reciproc. [12]
  • XXXXX, din Oradea, element activ al cultului baptist, semnalat că întreţine relaţii cu cetăţeni străini, emisari – cunoştinţe comune cu ale obiectivului nostru, întâlnindu-se cu aceştia în Iaşi sau la Oradea.
  • XXXXX din Suceava, element fanatic, fratele numitei XXXXX [Boghian Elena] care a emigrat în S.U.A.

Printre persoanele din Iaşi, cu care Mănăstireanu Dănuţ întreţine relaţii, a rezultat că sunt cele ce desfăşoară activitate intensă mistico-religioasă, în majoritate de vârstă apropiată cu a lui, printre care: XXXXX, XXXXX, XXXXX (sunt menţionaţi în nota de relaţii).

În timpul urmăririi informative s-a pus accent pe identificarea legăturilor externe ale numitului Mănăstireanu Dănuţ, precum şi a emisarilor cultici care au venit în ţară şi faţă de care manifestă interes.

Au fost stabilite 16 relaţii, printre care:

  • XXXXX [David Troyer] din S.U.A., cunoscut că desfăşoară o intensă activitate împotriva ţării noastre, iniţiatorul şi conducătorul organizaţiei „Ajutorul Creştin pentru România”, organizaţie în care au fost atrase şi activează intens XXXXX, [Tarniceriu Silvia] XXXXX, [Boghian Elena] aflate şi acestea printre relaţiile obiectivului nostru;
  • XXXXX din Anglia, care în luna mai a.c. au fost în ţară şi însoţiţi de XXXXX din Oradea l-au vizitat pe Mănăstireanu Dănuţ şi Sfatcu Teodor. Cei doi au fost trimişi de către XXXXX din Anglia, ocazie cu care au luat cu ei nişte „daruri de nuntă” pentru aceasta (un cojoc de blană şi un serviciu de cristal);
  • XXXXX din Anglia, întreţine relaţii prin corespondenţă cu cel urmărit şi îl invită să facă o vizită în Anglia. Rezultă preocupări religioase;
  • XXXXX [Albert Dufour] din Elveţia, cu care întreţine relaţii prin corespondenţă. XXXXX [Albert Dufour] a fost în vizită la Iaşi, ca emisar, în anul 1985, luând legătura cu Mănăstireanu Dănuţ;
  • Întreţine relaţii prin corespondenţă şi prin intermediul unor emisari cu: XXXXX, XXXXX din S.U.A., ultimul a emigrat în anul 1983 din România.

Prin modul în care se realizează întâlnirile dintre obiectivul nostru şi cei din străinătate (pe timp de noapte, vizite scurte la domiciliu, în alte localităţi) întăresc convingerea că nu sunt numai de natură religioasă, se ascund şi alte preocupări care contravin legilor ţării noastre. [13] Aşa cum s-a stabilit prin mijloacele muncii de securitate, s-a stabilit că străinii se ocupă de culegerea unor date cu privire la „libertăţile de credinţă” din România, [14] desfăşoară activitate de instigare la emigrare [15] – aşa se explică creşterea numărului celor care solicită plecarea definitivă în S.U.A. la „fraţii de credinţă”. Pentru contracararea unor astfel de acţiuni, prin împuternicitul cultelor şi conducerea comunităţii baptiste din Iaşi au fost iniţiate unele măsuri ce sunt în curs de desfăşurare. [16]

Referitor la Mănăstireanu Dănuţ s-a stabilit că este un element fanatic, preocupat de a realiza un studiu biblic continuu şi bine organizat, sens în care a reuşit să o determine şi pe soţia sa. Aparent este curajos, în fond manifestă teamă pentru a nu fi tras la răspundere pentru activitatea ce o desfăşoară, [17] motiv pentru care îi studiază mult pe cei cu care este la primele contacte ori insuficient cunoscuţi. [18] Din aceleaşi motive, în anumite situaţii evită întâlnirile directe cu persoane din străinătate. [19] Astfel, în luna aprilie a.c. urma să vină şi la Iaşi XXXXX din S.U.A., Mănăstireanu Dan a plecat la Oradea, motivând că problema pentru care merge nu poate fi amânată. [20]

La locul de muncă s-a stabilit că este preocupat, în general de îndeplinirea sarcinilor, însă are şi unele întârzieri în prezentarea lucrărilor cu consecinţe asupra procesului de aprovizionare cu piesele necesare. [21] Întârzie sau se învoieşte în mod repetat; foloseşte telefonul de la serviciu în interes personal. [22] La domiciliu face în mod frecvent adunări la care participă diverse persoane, în majoritatea tineri, desfăşurând activităţi religioase, de îndoctrinare mistică; preocupări asemănătoare are şi soţia pe care să le realizeze cu un „grup de femei”. [23]

Cunoaşte bine limba engleză făcând traduceri de publicaţii religioase. Se pregăteşte cu mult „sârg” pentru predicile pe care le ţine în faţa credincioşilor, reuşind, în cele mai multe cazuri să „impresioneze” auditoriul. [24]

Din cele raportate, rezultă că s-au obţinut unele date şi informaţii cu privire la activitatea, atitudinea şi relaţiile prezente ale numitului Mănăstireanu Dănuţ, dar care nu clarifică în întregime aceste aspecte, [25] motiv pentru care în viitor se impun a fi rezolvate următoarele obiective:

  • concerizarea [???] activităţii ostile desfăşurate sub acoperire religioasă şi anihilarea unor astfel de preocupări;
  • stabilirea naturii relaţiilor cu emisarii centrelor cultice din străinătate şi prevenirea antrenării lui la acţiuni ostile; verificarea relaţiilor din ţară;
  • obţinerea de date cât mai complete privind profilul său moral, vicii, temperament, aspecte pe care le ţine în secret şi care l-ar compromite faţă de cei din ţară sau străinătate. [26]

Prin realizarea obiectivelor de mai sus urmărim cunoaşterea activităţii acestuia, prevenirea proliferării ideilor ostile şi descurajarea şi compromiterea lui, scop în care vor fi întreprinse următoarele măsuri:

1. Informatorul „Postolache”, folosit în problemă, va fi instruit pentru a ne semnala atitudinea celui urmărit în cadrul comunităţii baptiste, predicile ţinute şi afirmaţiile susceptibile de interpretare, modul cum este apreciat de către conducerea cultului şi masa de credincioşi.

Care este atitudinea şi comportarea lui Mănăstireanu Dănuţ faţă de emisarii care participă la adunările cultului.

Concomitent, informatorul va fi instruit de a se apropia de cel urmărit, să-i câştige încrederea pentru a ne putea informa cu aspecte mai „intime” – de interes pentru organele noastre şi în mod deosebit preocupările din afară (relaţiile cu persoane suspecte, atitudinea faţă de soţie, dacă în relaţiile cu persoanele de sex feminin sunt numai interese religioase etc.). [27]

Termen: 30 octombrie 1986

Notă laterală:
Să se aibă în vedere diferenţa mare de cultură generală dintre urmărit şi sursă, chiar dacă la baptişti acest lucru contează mai puţin. [28] Să se caute puncte comune care să-i apropie. Poate găsim o persoană care să fie recrutată în caz cu o pregătire la acelaşi nivel, ori cu ascendenţă în rândul membrilor cultului.
[29]

2. Împreună cu ofiţerul care deserveşte informativ I.P.M.P. Iaşi, vor fi selecţionate şi instruite în mod corespunzător surse care să ne informeze despre preocupările şi activitatea la locul de muncă. Vor fi obţinute cât mai multe date pe baza cărora să se poată lua măsuri pe linie administrativă (întârzierea unor lucrări – să fie penalizat, să i se impute convorbirile telefonice făcute în alte localităţi în interes personal, [30] întârzieri la program etc.).

Termen: 15 decembrie 1986

Notă laterală:
De acord, dar să avem în vedere ca măsurile să fie astfel conspirate încât să nu-şi dea seama că sunt urmarea acţiunilor noastre ci urmarea unor controale şi verificări ale conducerii întreprinderii. [31]

Interzic să se acţioneze în acest sens prin plut. Florea. Intervenţiile prezentate să se facă numai la cadre cu funcţii de conducere competente şi de încredere. [32]

3. Vor fi efectuate verificări la domiciliu, urmărindu-se în principal:

  • identificarea vecinilor cu care acesta este în relaţii şi ne pot furniza date exploatabile în interesul muncii, relaţii suspecte, vizite pe timp de noapte, tulburarea liniştii în bloc (în timpul unor adunări la locuinţa sa), subînchirierea camerelor din apartament şi realizarea unor venituri ilicite.

Notă laterală:
De acord. Să fie însă identificaţi după copia cărţii de imobil şi să se poarte discuţii la locurile de muncă, abordând alte subiecte, ocazie cu care să fie exploataţi în legătură cu obiectivul.

Datele de mai sus, temeinic verificate, vor fi exploatate prin organele de miliţie, asociaţia de locatari şi cele financiare.

Termen: 30 octombrie 1986

În scopul realizării celor prevăzute la pct.3, vom conlucra şi cu organul de investigaţii şi subofiţerul sectorist.

Termen: 30 septembrie 1986

4. În vederea asigurării unui control informativ corespunzător şi cunoaşterii activităţii emisarilor care vor veni la Iaşi, vor fi întreprinse următoarele:

  • va fi instruit informatorul „Postolache”, care ne va aduce din timp la cunoştinţă despre venirea la Iaşi a unor emisari cultici, atitudinea şi comportarea lor în cadrul adunărilor şi pe cât posibil şi în afară; [33]
  • vom conlucra cu Serviciul III pentru cunoaşterea activităţii la locul de cazare, precum şi cu organul „F”; [34]
  • va fi făcută o selecţie a străinilor care au intrat în legătură cu „IDEOLOGUL”, cunoscuţi ca suspecţi, fiind daţi în atenţie la U.M.0200, pentru a ne semnala la timp intrarea lor în ţară.

Termen: 30 septembrie 1986

5. Vor fi identificate şi verificate toate legăturile din Iaşi şi alte localităţi, urmărindu-se obţinerea de date care să poată fi folosite în acţiunea de descurajare a numitului Mănăstireanu Dănuţ. [35]

Termen: 15 octombrie 1986

Din datele existente rezultă că Mănăstireanu Dănuţ a intrat în conflict cu părinţii unor tineri pe care i-a „luat în pregătire” pentru atragere la activitate cultică. Împreună cu Securităţile Judeţene Prahova şi Vrancea vom analiza posibilitatea determinării părinţilor celor două fete (XXXXX şi XXXXX) de a se adresa organelor centrale de presă (Scânteia Tineretului), pastorului bisericii baptiste – XXXXX [Morcan Iosif] în legătură cu activitatea „IDEOLOGULUI”, iar prin scrisorile adresate acestuia să fie ameninţat şi avertizat să renunţe la asemenea activitate. [36]

Termen: 15 noiembrie 1986

Notă laterală:
Mi se pare că măsura nu mai este de actualitate. Cei în cauză nici nu mai apar ca relaţii prezente.
[37] Să se ia legătura cu Securităţile judeţene respective care să contacteze părinţii şi să le testeze poziţia. [38]

6. Va fi exploatată în scop operativ realizarea unor disensiuni între „IDEOLOGUL” şi conducerea bisericii baptiste, [39] afirmaţiile de subapreciere pe care le face la adresa lui XXXXX [Morcan Iosif] şi în general a pastorilor baptişti. [40]

Aceasta se va realiza în cadrul unor măsuri combinative.

Termen: 30.10.1986

7. Din datele obţinute se desprinde faptul că Mănăstireanu Dănuţ intră în mod frecvent [în contact] cu emisari şi cetăţeni străini fără să depună note de convorbiri la organul de protocol, conform legilor în vigoare care reglementează acest lucru.

Aceste aspecte fiind cunoscute de mai multe persoane, prin conducerea I.P.M.P. şi organul de protocol va fi chemat şi atenţionat urmând ca în viitor să se conformeze legii.

Termen: 30.09.1986

Răspund: Lt. col. Vasiliu Ghe. şi Plt. Florea Dan

Notă laterală:
Nu. Doar dacă va fi semnalat că încearcă să intre în relaţii cu străinii ce vin la I.P.M.P.
[41]

7. Vor fi analizate posibilităţile realizării unor momente operative cu ocazia venirii la Iaşi a unor emisari cultici cunoscuţi că desfăşoară activitate împotriva ţării noastre şi sunt influenţi în exterior, prin care să se realizeze compromiterea „Ideologului”. Pentru fiecare din aceste situaţii se vor face propuneri. [42]

Termen: 1 noiembrie 1986

8. Pentru a se preveni scoaterea unor materiale cu conţinut necorespunzător de către persoane din afară care vin în vizită la obiectiv ori pleacă în străinătate şi au luat legătura în acest scop, vom conlucra cu organele PCTF, [43] informându-le la timp.

Termen: 15 decembrie 1986

9. În conformitate cu planul aprobat în cazul „DOCTORUL” vom acţiona cu măsuri care să întărească neîncrederea acestuia în „IDEOLOGUL” şi pentru a-i face „atmosferă” în străinătate. [44] Avem în vedere ultimele discuţii între „DOCTORUL” şi pastorul XXXXX, [Morcan Iosif] [45] precum şi cele dintre „Doctor” şi persoana din Braşov. [46]

Prezentul plan de măsuri va fi completat cu noi sarcini rezultate din situaţia operativă.

Şeful Serviciului I,
Colonel Andronache Ovidiu
Lc. col. Vasiliu Gheorghe

Comentarii

1. Securitatea nu-şi putea imagina că cineva poate fi sincer în angajarea religioasă. Întotdeauna securiştii încercau să găsească presupuse dedesubturi murdare şi intenţii perverse în spatele acestor lucruri.

2. Expresia „culegere de informaţii” sugerează activităţi de spionaj. În realitate unii dintre străinii care veneau în ţară încercau într-adevăr să adune informaţii, dar numai în legătură cu cazurile de persecuţie religioasă.

3. „Fanatizarea tineretului” şi „recrutarea” de intelectuali erau de interes pentru securişti pentru că aceste acţiuni îi sustrăgeau pe cei implicaţi de sub influenţa propagandei marxiste exercitate de regimul comunist.

4. Iată, cum mai spuneam, că securiştii se temeau de ecumenism la fel de mult ca unii dintre noii igienizatori ai spaţiului virtual evanghelic.

5. De aici se vede că pe securişti nu dimensiunea religioasă a ecumenismului îi interesa, ci eventualele implicaţii ale acestuia, respectiv posibilitatea ca creştinii, în lipsa barierelor care îi despart de obicei, să se unească pentru a solicita „lărgirea drepturilor religioase”, lucru pe care regimul comunist nu era dispus să-l permită.

6. Iată recunoaşterea explicită a ceea ce sugeram mai sus, teama că aceste activităţi duc la scoaterea tinerilor „de sub influenţa factorilor educaţionali, adică a activităţii de spălare a creierelor la care eram supuşi cu toţii în permanenţă.

7. „Membrii mai vârstnici din cult”, cei a căror coloană vertebrală fusese frântă, de compromisuri sau de frică, în perioada stalinistă, erau aliaţii naturali ai securiştilor. Aceştia jucau cu abilitate cartea barierei între generaţii. „Scopul scuză mijloacele.”

8. Activităţile din afara bisericii îi preocupau în mod special pe securişti, pentru că asemenea întâlniri erau mult mai greu de infiltrat.

9. Greşit. „Ora tineretului” avea loc sâmbătă seara.

10. „Condamnat pentru fapte de drept comun”. Evident o minciună. Costică Sfatcu fusese condamnat la zece ani de închisoare pentru colportaj de Biblii.

11. Nu-mi amintesc de acest incident, dar, orice ar fi fost, termenul „neîncredere” seamănă mai degrabă a wishful thinking, decât a realitate. Ceea ce nu înseamnă însă că o asemenea discuţie n-a avut loc. Poate că Tudorică sau Iosif Morcan îşi aduc aminte mai bine. Ei însă nu prea intră pe acest blog. Întrebarea este însă de unde ştia Securitatea despre această discuţie cu pastorul. Nu văd decât două posibilităţi. Prima este ca în casa lui Iosif Morcan să fi fost montate microfoane, ceea ce este posibil, dar puţin plauzibil, cred eu. A doua posibilitate mă cam sperie. Sper din toată inima că nu pastorul a povestit securiştilor despre această discuţie, căci aceasta ar fi grav. Desigur, la baptişti nu există taina spovedaniei şi nici tradiţia secretului acesteia. Dar totuşi… Dacă Iosif Morcan citeşte acest post, îl rog, dacă poate, să mă ajute să înţeleg ce s-a întâmplat acolo.

12. Nu-mi aduc aminte despre cine este vorba. Trebuie să mă duc din nou la CNSAS ca să mă uit din nou în dosarul în care nu sunt înnegrite numele, şi astfel să clarific această chestiune, şi multe altele.

13. „[Întâlnirile] nu sunt numai de natură religioasă, [ci] se ascund şi alte preocupări care contravin legilor ţării noastre” – este evident, nu-i aşa? Niciun om normal nu poate fi religios din convingere. Cel puţim aşa pretinde Manualul securistului.

14. Iată că securiştii ştiau: străini nu adunau date secrete, ci informaţii legate de persecuţia religioasă. Desigur, pentru ei era „tot un drac”.

15. „Activitate de instigare la emigrare” – eu nu cunosc nici măcar o singură situaţie în care străinii au îndemnat pe cineva să emigreze, în afara cazului că viaţa acelei persoane era în pericol.

16. Ascultaţi cum sună această sintagmă: „împuternicitul cultelor şi conducerea comunităţii baptiste din Iaşi”. Mie îmi sună ca „monstruoasa coaliţie” – spun asta pentru cei care se mai îndoiesc că în vremea aceea comitetul de conducere al Bisericii baptiste din Iaşi era controlat de agenţii Securităţii. Ce ziceţi fraţilor? Este cineva dispus să facă mărturisiri sau preferaţi să vin cu lista de la CNSAS? Noi suntem dispuşi să vă oferim iertarea. De fapt, am făcut-o deja în inimile noastre. Deci, asta nu este pentru noi, ci pentru boi. Unii dintre voi nu sunt deloc departe de întâlnirea cu „dreptul judecător” şi poate v-ar fi de folos să vă liniştiţi conştiinţa înainte de „marea trecere”. Mă îndoiesc însă că o veţi face. Probabil că vina este prea mare. Dă Doamne să mă îndoiesc.

17. Este întotdeauna interesant să te vezi felul în care îţi este reflectată imaginea în oglinda altora, chiar şi atunci când aceştia îţi sunt duşmani de moarte. Îmi era teamă de Securitate? Cu siguranţă. Numai un nebun sau un ignorant putea să nu se teamă.

18. Această observaţie poate fi explicată logic drept precauţie, nu teamă.

19. Interesant cum se plâng securiştii că nu vreau să mă văd cu anumiţi străini: poate că nu-mi plăceau sau mă întâlnisem deja cu ei, dar securiştii n-au fost pe fază.

20. Asta e povestea cu acea notă de filaj din 16 decembrie 1985 („acţiunea 15-24″) . Se pare că securitatea a fost foarte dezamăgită de faptul că n-a reuşit să prindă „firul” pe care-l urmăreau.

21. Fals şi anacronic. Eu am lucrat la serviciul de aprovizionare în perioada 1978-79, ori acum eram în 1986, iar eu lucram deja de ani de zile la serviciul financiar.

22. Pe vremea aceea nu erau telefoane mobile. Şi exista o înţelegere tacită că putem folosi telefonul în limite decente pentru convorbiri locale.

23. Acesta este punctul în care Securitatea s-a apropiat cel mai mult de întâlnirile grupurilor Navigatorilor. Cu toate acestea, nici aici nu apare numele organizaţiei. Mi se pare extrem de interesant şi o dovadă că Securitatea nu ştia chiar toate lucrurile, aşa cum pretindea.

24. Iată şi puţină ironie, după atâtea platitudini. Aşa mai vii de-acasă.

25. Iată că şi şefii Securităţii realizau că ceva nu era în regulă în activitatea lor.

26. Obţinerea de date pentru compromiterea „duşmanului de clasă” era o preocupare importantă a Securităţii. Observaţi care erau chestiunile pe care le urmăreau securiştii.

27. Chestiunile de natură sexuală erau privite ca fiind cele mai potrivite pentru compromiterea cuiva, mai ales în mediul pietist evanghelic.

28. Această afirmaţia bate în două direcţii. În sens negativ, ea acuză, pe bună dreptate, antiintelectualismul evanghelicilor. În sens pozitiv şi măgulitor, securiştii recunoşteau că evanghelicii nu făceau deosibiri între ei pe criterii de nivel de educaţie.

29. O sugestie abilă, dar care n-a fost niciodată pusă în aplicare.

30. Acuzaţia era deplasată şi avea să fie taxată de superiorul celui care scrie raportul.

31. Observaţi sensibilitatea Securităţii la a-i fi deconspirate acţiunile. Naivii trebuiau să creadă că regimul nu are nimic de-a face cu ceea ce se întâmpla. Era vorba doar de chestiuni profesionale. Numai că noi nu eram proşti şi ştiam bine ce se întâmplă.

32. Plutonierul Florea era un tip cam redus, sărăcuţul, şi pe bună dreptate şefii lui nu aveau prea mare bază în el. Cine ştie pe la ce firmă de pază mai lucrează acum?

33. Iată-l iarăşi pe vajnicul grafoman „Postolache”. Vom reveni curând cu noi producţii din opera sa nemuritoare.

34. Organul „F” – serviciul care se ocupa de filaj. Se sugera urmărirea atentă a străinilor suspecţi.

35. „Acţiunea de descurajare” – sugestia era de obţinere a unor informaţii compromiţătoare, cu care să pot fi şantajat şi „descurajat” să-mi continui activităţile religioase.

36. Este vorba de două fete din grupurile noastre de ucenicie, care proveneau din familii neevanghelice şi ale căror părinţi le persecutau din pricina convertirii lor. Tatăl (divorţat) al uneia dintre ele m-au bombardat cu scrisori şi m-a ameninţat în felurite moduri. Apoi a renunţat.

37. Şeful ştia ceea ce nu ştia subordonatul (de aceea era el şeful); sau poate acesta din urmă fusese superficial în analiza informaţiilor.

38. Probabil că au făcut lucrul acesta.

39. „Realizarea unor disensiuni” cu conducerea bisericii – un plan dus la bun sfârşit, cu concursul larg al colaboratorilor Securităţii din comitetul bisericii. Cei care au fost cu mine în biserică în anii aceia ştiu foarte bine aceste lucruri.

40. Iată că criticarea pastorilor baptişti nu este un „hobby” post 1989, ci o constantă. Vorba englezului, pain in the neck. Şi de ce nu? Cu atâta clericalism sfidător în mediile evanghelice, trebuie să fie cineva şi în opoziţie.

41. Foarte interesant. Legea cerea ca cetăţenii să raporteze Securităţii TOATE contactele cu străinii. Securistul şef ştia bine însă că nu are sens să încerce a mă forţa să scriu aceste rapoarte, căci nu voi face asta niciodată.

42. Ideea era de a încerca să mă compromită în ochii celor din străinătate care aveau încredere în mine, pentru ca apoi să mă poată „anihila” (nu neapărat fizic, deşi nu era exclus, ci mai degrabă sub raportul activismului religios).

43. PCTF – poliţia de frontieră – trebuia să se asigure că străinii nu scoteau din ţară informaţii despre felul în care persecutau ei bisericile.

44. Securiştii presupuneau, în mod fals, că între mine şi Tudorică exista „neîncredere” şi că aceasta putea fi „exploatată” pentru a mă compromite între creştinii din Occident. Din păcate nu le-a prea ieşit „pasienţa”.

45. Din nou, de unde ştia Securitatea despre acea discuţie? Poate că avusese loc în casa lui Tudorică, despre care ştim sigur că avea montate microfoane.

46. În acea discuţie, aşa cum se poate vedea din documentul publicat AICI, datat 24 iunie 1986 , dimpotrivă, vădea că are încredere în mine. Astfel, documentul spune: „Cu această ocazie XXXXX [Teodor Sfatcu] i-a dat persoanei din Braşov adresa lui MĂNĂSTIREANU DAN din Iaşi, element activ al cultului baptist, pe care să-l consulte în organizarea activităţii de care este preocupat.” Era vorba de „crearea unei grupări religioase dizidente „un amestec, ortodocşi şi neoprotestanţi” pentru organizarea căreia are nevoie de sprijin atât din ţară, cât şi din străinătate”. No comment.

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s