07 februarie 1984 – Raport

Cu prietenul Liviu Olara acasa la mine
Ce tineri eram!

Mr. Ungureanu Gh.
07.02.1984

Raport

Mănăstireanu Dănuţ
Născut la 30 noiembrie 1954 în municipiul Iaşi
Originea socială – tatăl este lăcătuş mecanic
Naţionalitatea – română
Starea civilă – căsătorit, are doi copii
Studii – Facultatea de Ştiinţe Economice din Iaşi
Profesia de bază – economist
Limbi străine – engleza şi franceza

După terminarea facultăţii – în 1978 – a fost repartizat la I.P.M.P. Cehul Silvaniei cu stagiul la I.P.M.P. Iaşi până îşi rezolvă cu situaţia familială. S-au făcut intervenţii [1] şi a rămas definitiv la Iaşi. Perioada 5.10.1978/10.02.1980 a lucrat ca economist stagiar în cadrul S[ecţiei]. I-a apoi a fost trecut a comp. financiar unde lucrează şi în prezent.

Este căsătorit, soţia este vitrinier-decorator la Întrepr. comercială de stat pentru mărfuri textile-încălţăminte. Au doi copii şi locuiesc în Iaşi str. Columnei nr. 18, bl. K6, parter, ap.4, apartament cu 2 camere proprietate personală. Ambii sunt de religie baptistă. Are două mătuşe, surori de pe tată, plecate în S.U.A., una în 1979 şi una în 1982.

Tov. Mănăstireanu Dănuţ are o muncă de răspundere în cadrul bisericii baptiste, [2] caută să atragă şi din cadrul I.P.M.P. Iaşi, exp. pe XXXXX [Olaru Liviu] [3] matematician Of. calcul I.P.M.P. Zilnic pleacă în oraş pentru a-şi rezolva problemele bisericeşti, plecare care o înlesneşte şefa bir. financiar XXXXX [Constantiniu Raveca], [4] care trece pe biletul de voie fel de fel de motivări în interesul serviciului. Poartă corespondenţă cu mulţi străini din R.F.G., Elveţia, Franţa, Italia. În 1980 şi 1981 ne-a vizitat ţara numitul XXXXX botanist – este prieten cu Mănăstireanu – înlesnindu-i de a cunoaşte adresele unor cetăţeni cărora le scrie, exp.: XXXXX [Hossu Daniel] fost fizioterapist la Cluj, plecat din 1982 în S.U.A. cu tot cu familie [5] – sunt baptişti, XXXXX din Berlinul de Vest, XXXXX din Italia, XXXXX din Franţa, XXXXX [Albert Dufour] inspector forestier în Elveţia, XXXXX [Francis A. Schaeffer] care i-a făcut invitaţia de a veni în Elveţia cu toată familia în anul 1983 angajându-se să-i suporte toate cheltuielile. [6]

Cu toate că aproape zilnic întârzie la program şi pleacă în oraş, nimeni din cadrul colectivului nu l-a atenţionat să respecte programul. [7] Mai mult, sunt zile, când e timp frumos, să stea să aştepte tramvaiul cu o carte de rugăciuni în mână. [8]

N[ota] O[fiţerului]:
Numitul Mănăstireanu Dănuţ va fi luat în lucru prin dosar de urmărire informativă.

Notă:
Prezentaţi-mi planul de măsuri.
[…]

Note
1. MĂNĂSTIREANU DĂNUŢ, născut la data de 30 XI 1954 în Iaşi, cu domiciliul în Iaşi str. Columnei nr.18, bl.K6, parter, ap.4, fiul lui IOAN şi MINA, de profesie economist la I.P.M.P.
Buletin identitate S[eria]. AO nr. 21334
Starea civilă – căsătorit cu doi copii
Studii – Facultatea de Ştiinţe Economice
Limbi străine – engleza şi franceza
Este de religie baptist. Are două mătuşe plecate în S.U.A. (una în 1979, alta în 1982).
M.D. are muncă de răspundere în cadrul bisericii baptiste, întreţine corespondenţă cu persoane din R.F.G., Elveţia, Franţa, Italia.
Nu este punctual la serviciu, întârzie, a fost atenţionat.
Angajat la I.P.M.P. 5 oct. 1978.
2. […]

Comentarii

1. De fapt n-a fost vorba de nici un fel de intervenţii. Pur şi simplu fabrica din Cehul Silvaniei n-a funcţionat niciodată.

2. „Muncă de răspundere” – ce frumos suna limbajul de lemn comunist!

3. Liviu Olaru, un informatician de marcă, a fost cel mai bun prieten al meu în cei zece ani cât am lucrat in fabrică. Era, în afara celor care făcuseră puşcărie politică şi nu mai aveau nimic de pierdut, unul dintre puţinii colegi care riscau să se compromită, afişând în mod deschis relaţia cu mine. Ne-am cunoscut în primul nostru an de serviciu, când am fugit împreună de la aeroport, unde gloata adunată îl aştepta pe „tovarăşul” şi pe „tovarăşa” Ceauşescu. Iar cum aceştia întârziau, ne-am supărat şi am luat-o înapoi înspre oraş, prin pădure. Iată mărturisesc aici nu numai că am participat la primirea cu surle şi tobe a dictatorului, dar am şi „fugit de la locul faptei”. În ce priveşte relaţia cu Liviu, am încercat chiar atunci, în prima zi, sa-i vorbesc despre credinţa mea, dar el mi-a spus că avem o mie şi unul de subiecte de discuţie, dar despre acest subiect nu vrea să discutăm, sugestie pe care am respectat-o pe parcursul celor zece ani cât am fost colegi. Petreceam în vremea aceea câteva ore pe zi împreună, povestind tot felul de lucruri de interes reciproc, cu excepţia celor de natură religioasă. Păstrăm şi acum o relaţia apropiată şi ne vizitam din când în când, deşi nu suficient de des, din pricina călătoriilor mele. Mă bucur să spun că în prezent discutăm în mod deschis şi chestiuni legate de credinţă, Liviu fiind acum un om credincios. După 1989, a venit de nenumărate ori la mine şi mi-a cerut Biblii şi cărţi creştine pentru colegii lui din fabrică.

4. Doamna Constantiniu a fost unuil dintre cei mai buni şefi pe care i.am avut vreodată. Este unul dintre puţinii oameni care nu s-au schimbat atunci când au devenit şefi (lucru extrem de rar în România, unde neam-prostia lichelelor ridicate în poziţii de autoritate est proverbială). Într-un context în care cei mai mulţi se temeau de moarte de Securitate, atunci când nu erau chiar informatori ai acesteia, aceasta doamnă era, lucru extrem de rar în comunism, un om absolut normal, pentru că era un economist competent şi nu avea ambiţii de mărire; de aceea nu avea de ce se teme. De aceea, îi aduc pe această cale, acestei veritabile doamne, recunoştinţa şi aprecierea mea.

5. Daniel Hossu, numit acum Longyne (după ce şi-a reluat numele purtat de familie înainte de maghiarizarea acestuia în perioada hortystă) este cel mai bun prieten pe care l-am avut vreodată. Probabil că handicapul legat de vedere pe care îl avem amândoi este cel care ne-a apropiat. Atunci când a plecat în America, am crezut că nu vom mai vedea vreodată. Am încercat de câteva ori să ne scriem, în perioada comunistă, dar, din pricina cenzurii, un schimb de mesaje ne lua şi un an, aşa că am renunţat. În 1991 l-am vizitat pentru prima dată în Chicago, şi de atunci ne vedem cu regularitate, în America, în România sau în alte locuri din lume. Între acestea, emailul si skype-ul ne ajută să fim la curent cu ceea ce face fiecare.

6. Albert Dufour, un bătrân din Bienne, Elvetia, este cel care a dus lui Francis Schaeffer o scrisoare a mea, în care îi mulţumeam renumitului gânditor creştin pentru influenţa pe care au avut-o cărţile lui asupra gândirii mele. Spre surpriza mea, Schaeffer mi-a răspuns cu un mesaj foarte cald, pe care am să-l pun cândva pe blog (Albert a introdus scrisoarea în ţară ascunsă la fundul unui tub de medicamente) şi apoi m-a invitat să petrec un timp la L’Abri, comunitatea pe care a creat-o în sătucul Huemoz din Alpii elveţieni. Din păcate Securitatea nu mi-a permis să plec, lucru pe care mi-e foarte greu să-l iert. După 1989, când am putut călători, Schaeffer era deja plecat la cele veşnice. Am apucat s-o cunosc doar pe soţia lui, Edith, la o conferinţă despre Evanghelie şi cultură în Slovacia.

7. Adevărul este că am fost atenţionat de nenumărate ori, inclusiv în scris şi am răspuns cu vorba faimoasă a lui Grigore Moisil, atunci când institutul la care lucra a vrut să-i impună un program strict de lucru: „nu cred că aveţi nevoie de c… meu pe scaun, ci de capul meu; atâta vreme cât âmi fac treaba, n-aveţi decât să-mi daţi câte mustrări doriţi. Şi am adunat un vraf întreg.

8. De fapt era vorba de cărţi de teologie, dar, după mintea creaţă a securiştilor, ce altceva putea să aibă un creştin în mână decât o carte de rugăciuni. N-are a face dacă evanghelicii nu prea folosesc asemenea cărţi.

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s