Există Dumnezeu? Această întrebare rămâne mereu actuală şi primeşte mereu noi răspunsuri, într-un sens, ori în celălalt. Dezbaterile de astăzi în jurul cărţilor lui Richard Dawkins dovedesc din plin lucrul acesta.
Iată în următoarea prezentare ce anume credea Eistein despre acest lucru.
Care este răsounsul tău la această întrebare?
Persona 
da, Vasile, asta a incercat Kant – iar eu n-am sutinut contrariul.Am folosit numele lui Kant ca sa introduc termenul ontologic.
Argumentul anselmian a avut “bagatori in seama” mai importanti decat B.Russel, ca sa-i amintesc doar pe Barth si Platinga.
cat despre Toma, a fost chiar genial! 🙂
LikeLike
CiprianS, din cate stiu Kant a demontat validitatea argumentului ontologic al lui Anselm. De fapt, din lecturile mele, am inteles ca pana la Kant lumea credea ca existenta lui Dumnezeu se putea deduce / demonstra rational, in stilul in care a facut-o Aquinas. Dupa Kant nici un om serios nu a mai incercat asa ceva, ci teistii au propus cel mult dovezi (evidences) nu demonstratii (proofs).
Dar argumentul lui Anselm a fost (si probabil anumite forme mai sunt) destul de puternice. Pana si Bertrand Russel se pare ca a crezut ca e valid la un moment dat.
LikeLike
Dumnezeu e “acela decat care nu se poate gandi ceva mai mare” -Sf.Anselm de Canterbury, argumentul existentei LUI, numit ontologic de Kant dupa secole si care a fost – si inca este -un nod gordian pt filosofi si teologi.
Iar Tomma d’Aquino face o inovatie: prezinta 5(cinci) cai prin care ratiunea poate sa-si explice si sa-si demonstreze existenta lui Dumnezeu.
ceea ce-a spus Anayana e mai valabil pt Dumnezeu decat pt lumina si caldura!
LikeLike
Firicelul de iarba este invitat sa citeasca articolul Apologetica de pe site-ul http://soclu.org (sper ca se poate sa includ acest link).
Ce-i drept, este scris dintr-o perspectiva destul de rationalista, exceptand poate inceputul si sfarsitul.
LikeLike
Nici eu nu sunt un avocat al apologeticii, sau cel putin al unui anumit tip de apologetica, cel belicos, evidentialist, inradacinat intr-o intelegere rationalista a realitatii.
In acelasi timp, nu cred ca este corect sa dispretuim si sa discreditam atit de superficial apologetica. Sa nu uitam ca Dumnezeu a ridicat in istoria sau in contemporaneitate mari apologeti, a caror dedicare crestina este incontestabila.
Stiu, oricum, ca intre cititori exista si oameni mai pasionati decit mine de apologetica. Ii rog pe acestia sa intervina in acest dialog, daca socotesc ca merita.
Danut
LikeLike
Eu cred cu perseverenţă şi convingere că Dumnezeu nu are nevoie de noi, se descurcă foarte bine şi fără, dacă noi tăcem, pietrele vor vorbi, care or fi pietrele alea, El însuşi în infinita lui înţelepciune să hotărască.
Cred deasemeni că Dumnezeu nu are nevoie de noi ca să-l apărăm, nu are nevoie de apărători şi nici de oameni care să-i plângă de milă pentru că e blestemat şi dispreţuit de oameni.
Într-adevăr, mă tot întreb o minte blestemată şi înveninată de satan cu ar putea să înţeleagă infinitatea lui Dumneze? ceea ce este El şi ceea ce face. CE NEBUNI! Duhul nostru mărturiseşte împreună cu Duhul Lui Dumnezeu şi autentifică că suntem copiii ai Lui şi arătările lui Hristos în viaţă noastră demonstrează că suntem ai Lui şi că EL există.
Avem nevoie de o revigorare a bisericii, o trezire spirituală personală, ca Duhul Lui Dumnezeu să ne umple din nou cu putere şi cu foc. Propovăduirea noastră nu are nevoie de apologetică şi politică ci ca să fie dovedită de putere şi de Duhul Sfânt iar vorbirile noastre să fie învăţate de la Duhul Sfânt.
Să fiţi umpluţi de puterea Duhului Sfânt.
LikeLike
Draga Marius,
Este dreptul tau sa gindesti altfel decit cei care au ajuns la concluzia ca crestinismul biblic este conceptia corecta despre realitate.
Asa cum spune Scriptura crestina, in cele in care am ajuns de aceeasi opinie sa umblam la fel, iar in celelalte sa ne lumineze Dumnezeu.
Danut
LikeLike
Exista… Doar ca ideea de Dumnezeu nu e ceea ce infatiseaza Biblia si probabil in stadiul actual de dezvoltare spirituala nu o sa putem intelege ce inseamna Dumnezeu… Dar e evident faptul ca legile naturii, materia, planeta si noi, am fost creati, pentru ca din nimic nu se poate naste ceva…
LikeLike
Frumoasă lecţie! Lumina şi căldura se îndepărtează de noi pe măsură ce nu le mai chemăm.
LikeLike
Multumesc, Vasile.
Am modificat prezentarea, eliminind informatia incorecta. Continutul ei insa ramine important dincolo de acel detaliu. De aceea il las aici.
Danut
LikeLike
Cel mai probabil povestioara din prezentare este un mic mit urban, nu foarte inofensiv, caci tocmai aceste sunt susceptibile a se transmite neverificate printre credinciosi. Sa nu uitam de scrisoarea care a fost obiwsctul recent al unei licitatii in care Einstein ii scrie unui prieten: “Cuvântul «Dumnezeu» nu este nimic altceva pentru mine decât expresia şi produsul slăbiciunii umane, Biblia este o colecţie de legende onorabile, dar primitive, care sunt, în orice caz, destul de copilăreşti” (http://www.realitatea.net/albert-einstein-era-un-ateu-convins-si-considera-religiile-primitive_280887.html)
Totusi, Einstein nu era un ateu (daca era ateu) de tipul lui Dawkins, de fapt el a fost foarte iritat ca parerile lui erau folosite in lupta ideologica dintre teisti si atei.
Ceea ce este sigur este ca nu credea intr-un Dumnezeu personal, care se implica activ in istorie. Un articol care exploreaza in-depth credinta lui Einstein se gaseste in time.com: http://www.time.com/time/magazine/article/0,9171,1607298-1,00.html
Cu siguranta Einstein experimenta anumite trairi familiare oamenilor religiosi, si chiar si Dawkins vorbeste despre “stiinta ca epifanie”. Cum spuneati si despre alti oameni inteligenti, si Einstein este greu de categorisit. Einstein a fost cel mult un deist slab, dar probabil mai aproape de un ateism nemilitant, caldut, care nu excludea sentimentele de respect si evalvie in fata acestui univers complex, si totusi cognoscibil.
snopes.com, un site specializat in verificarea acestui tip de pretentii cu iz de incredibilitate, spune ca povestea de mai sus este falsa: http://www.snopes.com/religion/einstein.asp
LikeLike