Salsa de Cuba – Interviu cu Voicu Bojan (IV)

DM – Ai dreptate, Voicu, sunt insa sub impresia discutiilor de aici. Nici nu se poate altfel, cind ii vezi pe oamenii astia care platesc un pret atit de mare pentru credinta lor si o fac cu atita naturalete si lipsa de emfaza.

Daca asa ti-e vremea, sa trecem atunci la altfel de subiecte. Nu pot spune subiecte „mai usoare”, caci vreau sa te intreb ceva legat de femeile din Cuba. Parca ii vad pe cititorii blogului ridicind din sprincene. Oare se poate vorbi despre femei pe blogul unui crestin (era sa spun „pe un blog crestin”, dar n-am vazut inca vreun blog botezat, si se stie ca numai astfel intri in biserica)? Ce fel de frivolitate mai este si asta? se vor întreba unii.

Iata ca sunt gata sa-mi asum acest risc si te atrag si pe tine in cursa. Spune-mi deci, te rog, cote ceva despre femeile din Cuba: cum arata la chip si la trup, cum se imbraca, cum se poarta, ce ai gasit placut la ele si ce anume dimpotriva? Ajunge? Daca nu, iata inca o intrebare: Daca ai fi sa descrii femeia cubaneza printr-o metafora (doar esti poet), care ar fi aceea si de ce?

VB – Esti tare, Danut… „Ce ai gasit placut la ele?” E o intrebare mortala, parca e un citat din Vechiul Testament. Suntem in Caraibe, intr-o zona erotica din punct de vedere geografic si climateric, suntem intr-o tara in care exista o traditie a bordelului, a prostitutiei, a turismului sexual. Nici macar in Thailanda nu am intilnit un loc atit de dens si incarcat din punct de vedere erotic – barbatii dezbraca femeile din privire intr-un mod vizibil si opulent, le plimba pe bara de la bicicleta, le mangiie in plina strada, pe Malecon in Havana se face frecvent amor sub clar de luna. Iar ele coopereaza perfect, se lasa fluierate, intorc alene gituri de abanos, danseaza cum doar in Cuba se poate, sunt mai mereu imbracate undeva la limita goliciunii, e o cultura a epidermei, a corpului frumos, a mirosurilor afrodiziace, a romului, a mirodeniilor.

Iti poti pierde capul, nu am vazut nicaieri femei mai frumoase, mai dispuse sa iti sara in brate pentru 20 de $. Am stat intr-o piata de povesti cu o madama respectabila, dupa 5 minute m-a intrebat daca nu as vrea sa ma culc cu fiica ei, care nu avea mai mult de 15 ani. Totul senin, pe sleau. Depinde si unde esti si cu cine. Ca daca te plimbi doar pe cele 7 strazi turistice din Havana si adasti la terase ce arata ca la Barcelona nu pricepi nimic. Daca mergi prin locuri dubioase, sau pe plaje de cubanezi, hmmm, different story.

In fine, e mult erotism, dar e si multa tandrete, corpul in Cuba trebuie privit ca o experienta culturala, ca si pub-urile in Anglia, dar cel mai bine e sa mergi acolo casatorit, cu verigheta pe deget, cu mintea limpede si cu privirea mereu inainte. Oricit de mare ar fi decolteul si de creola epiderma, incearca sa privesti fata respectiva drept in ochi. E o metoda care functioneaza. Greu, frate…

DM – Fiindca tot vorbim de subiecte tabu, de ce crezi ca exista intre crestini atita obtuzitate si pudibonderie cu privire la trupul uman in general si la sexualitate in particular, cita vreme in Scriptura aceste subiecte sunt tratate foarte deschis si adesea mult mai explicit decit ar indrazni s-o faca si cei mai ralaxati dintre noi in aceste chestiuni. Cred ca daca am pricepe mai bine, din perspectiva culturală, toate imaginile si aluziile din Cintarea cintarilor de exemplu, am fi de-a dreptul socati. Desigur, nu pledez aici pentru lipsa pudorii, a modestiei si a sfielii in aceste chestiuni, dar cred ca de multe ori felul in care se raportează crestinii la aceste subiecte frizează patologicul. De unde crezi ca vin aceste atitudini si cum vezi iesirea din aceasta fundatura, tinind cont si de exhibarea fara limite a senzualitatii in lumea contemporana, ca si de asaltul implicit al ispitelor sexuale de care vorbeai in raspunsul anterior?

VB – VB – Da, e un subiect important, mereu maturat sub covor. Noi, evanghelicii am crescut cu totii intr-un mic ghetto cultural impinzit de tabu-uri, cel mai cel fiind acela legat de corp. Suntem, vorba ta, la limita patologicului. Personajul lui John Bunyan din Calatoria pelerinului intilneste monstri, reteaza capete, e ispitit de lene si adormire, dar vai, de nici macar o fata frumoasa care sa-l placheze in drumul sau spre Cetatea cereasca, Deliberat, Bunyan evita sa si pomeneasca de acest tip de ispita. Or acest gest e definitoriu pentru mentalitatea de tip protestant in speta.

Predicile din Cintarea Cintarilor o dau inainte cu Mirele si Biserica – Mireasa lui Hristos, preferind stratul metaforic celui evident sexual. Odata am fost invitat de un club crestin de fotografi sa tin un seminar. S-a facut o liniste de mormint in sala cind am lansat intrebarea: oare poti fotografia nuduri, credincios fiind?

Sau incearca sa pronunti cuvintul ‚porno’ intr-un context aseptic, crestin, intr-un grupusor de sfinti de duminica, la costume, cu Biblia sub brat. O sa te distrezi cit de alunecoase devin privirile si cit de iute se va schimba subiectul. Desi, iti pot spune ca pornografia la ora asta e micul pacat nemarturisit care face ravagii intre pastori, intre frati, intre tineri. E plaga nevazuta, e virusul care se raspindeste cu cea mai mare repeziciune in bisericile noastre – discret, fara urme, dar nu si fara urmari. Am facut teste cu prietenii mei crestini – mai toti arunca ocheade pe net la soft porn, ba chiar la hardcore. Iadul e la distanta de 2 click-uri. Poti participa vizual la orgii inimaginabile fara sa afle nimeni, niciodata si mai ales fara sa se vada pe tine. Consumul de pornografie dauneaza grav sanatatii. N-am vazut nicaieri un astfel de avertisment. Daca prin absurd, consumatorii de pornografie ar manifesta aceleasi simptome ca si intoxicatii cu alcool, ne-am trezi cu o gramada de oameni umblând ca beţi pe străzi, sprijinindu-se de ziduri.

E mult mai simplu ca un popa imbuibat si supraponderal sa tune de la amvon impotriva fumatului, care nu e pomenit in Scriptura, decit impotriva pacatului lacomiei, care e vecin de fraza cu sodomia, nu-i asa?

Advertisement