Intilnirea de la Arad – O ocazie ratata? (4)

Analiza documentelor adoptate

Dat fiind că nici astăzi, la doua saptamini de la încheierea întâlnirii de la Arad, organizatorii acesteia nu au publicat un comunicat în legătură cu aceasta, singurele date obiective aflate la dispoziţia noastră pentru a analiza calitatea şi eficienţa acesteia sunt cele două rezoluţii adoptate şi semnate acolo.

Din aceeaşi pricină, este dificil de înţeles de ce era nevoie de două rezoluţii. În afara cazului în care a doua a fost necesară deoarece unii dintre participanţi au refuzat s-o semneze pe prima, ceea ce este absolut plauzibil.

Desigur, cele două rezoluţii au obiective oarecum diferite, prima referindu-se la colaborarea clericilor baptişti cu Securitatea sub regimul comunist din România, în vreme ce a doua are de-a face cu recuperarea istoriei mişcării baptiste din România sub comunism.

Prima dintre rezoluţiile adoptate la Arad este, după opinia noastră, cea mai echilibrată şi mai consistentă, chiar daca ea reflectă o perspectivă oarecum maniheistă, la fel ca cea mai mare parte a „justiţiarilor” în această chestiune. În realitate însă, între poziţia celor care „au decis să rămână credincioşi Scripturii, refuzând colaborarea” şi atitudinea celor care au „colaborat sub diverse forme cu regimul comunist”, se află o mulţime de gradaţii ale eroismului şi ale colaborării, fiecare dintre noi fiind o rezultantă a combinării în diverse proporţii a celor două ingrediente. Spun aceasta nu pentru a postula o (aberantă) egalitate întru vinovăţie, ci pentru a sublinia necesitatea nuanţelor, din respect pentru adevăr şi dreptate.

Observăm apoi că această primă rezoluţie apreciază la primul punct eroismul persoanelor, în vreme ce al doilea punct condamnă „orice formă de colaborare cu securitatea a slujitorilor şi membrilor bisericilor baptiste”, iar nu colaboratorii înşişi. Această întorsătură din condei ne apare ca fiind extrem de semnificativă.

Al doilea punct al primei rezoluţii pune foarte ferm problema responsabilităţii celor care au colaborat cu autorităţile comuniste de a-şi mărturisi trădarea şi de a se căi de ea. Ba chiar sugerează, chiar dacă destul de timid, o formă de lustraţie voluntară, prin retragerea din slujirea eclesială. Se ştie deja din experienţa altor state totalitare că această formă de lustraţie este de obicei ineficientă. Trebuie să observăm, de asemenea, că acest punct ignoră atât importanţa reconcilierii între colaboratori şi victimele lor, cât şi necesitatea restaurării în comuniunea credincioşilor, prin mărturisire şi căinţă, a celor care au colaborat cu autorităţile comuniste.

La punctul trei, prima rezoluţie exprimă „îngrijorarea că unii colaboratori ai Securităţii au fost reactivaţi ca informatori ai SRI şi în consecinţă dosarele lor nu pot fi cercetate”. Nu cunoaştem ce anume îi face pe participanţi să reitereze această marotă a fostei conduceri a Uniunii Baptiste. Dar, cine ştie? Poate că are Paul Negruţ ceva dovezi de care nu ştim noi. Mi se pare absolut plauzibil. Şi dacă este aşa, într-adevăr dosarele actualilor agenţi acoperiţi ai SRI din cadrul cultelor nu sunt accesibile, ceea ce cu adevărat este o problemă pentru deconspirare. Ne întrebăm însă de ce condamnă rezoluţia doar colaborarea (ipotetică) cu SRI-ul, şi nu, de asemenea, pe aceea (la fel de plauzibilă, dacă este să construim pe acelaşi soi de paranoia) cu CIA-ul, FSB-ul şi Mossad-ul.

Ultimul punct al acestei prime rezoluţii, cel care sugerează Uniunii Baptiste să ia iniţiativa în clarificarea chestiunii colaboraţionismului din perioada comunistă, este absolut legitim, dar timid şi lipsit de forţă în felul în care a fost formulat.

A doua rezoluţie se referă la recuperarea istoriei persecuţiei la care au fost supuşi baptiştii români în perioada comunistă. Primele trei puncte subliniază necesitatea de a mobiliza comunităţile baptiste din România, sub conducerea Uniunii, pentru a „evidenţia” şi a documenta rezistenţa baptiştilor români faţă de comunism. Dacă această chemare, absolut legitimă şi necesară de altfel, la recuperarea istoriei ar fi venit în decembrie 1989, şansele ei de a conduce la rezultate substanţiale ar fi fost foarte mari. Dar, vorba optimistului, „mai bine mai târziu, decât niciodată”.

Ultimul punct al acestei de a doua rezoluţii propune consacrarea unei zile speciale de cinstire, prin post şi rugăciune, a memoriei victimelor comuniste. Deşi destul de vagă, această propunere se poate contura ca unul dintre instrumentele cele mai eficiente pentru conştientizarea tinerei generaţii cu privire la preţul plătit de creştinii evanghelici sub comunism.

Trebuie să apreciem faptul că această a doua rezoluţie nu conţine sugestia – absolut stupidă, din programul anunţat al întâlnirii, de a face „recomandări pentru cei care vor scrie istoria bisericilor baptiste în perioada anilor amintiţi”. Se pare că, în cele din urmă, bunul simţ a prevalat, cel puţin în acest punct.

Advertisements

11 thoughts on “Intilnirea de la Arad – O ocazie ratata? (4)

  1. Punctul 2 ramine important pt ca {am auzit] ca unii au aparat colaborarea. Oricum, unele carti de istorie precum ale lui I. Bunaciu sustin ca aceasta ar fi fost singurul modus operandi, isr altii ca de fapt era o atitudine inteleapta,etc. Fata de justificarile aceste, condamnarea din rezolutie e semnificativa…Cred ca v-a scapat faptul ca nu se pune problem renuntarii la calitatea de pastor ci doar la “conducerea cultica”! De-acord cu dvs. ca esxista grade intermediare intre tradare si eroism. .. Intr-adevar nu condamna colaboratorii!
    ..Un participant sustinea ca Uniunea si-a cerut iertare membrilor printr-o scrisoare citita de fostul presedinte Talos (in primii ani de dupa revolutie) ceea ce ste semnificcativ 9Brinzei propusese asa ceva). Interesant e ca s-a uitat si nu a avut mare efect < Sper sa nu se-ntimple asta si cu rezolutsia.

    Like

  2. Punctul 3:
    E grav pt ca inseamna ca n-au invatsat nimic din istorie… Serviciile secrete nu-s usa de biserica si colaborarea cu ele nu e pt “noi”… In plus daca e un mod de a insela oamenii, e si mai grav.
    Nu stiu cit e adevarat este p-ctul 3, dar unul din participantsi precum si multi deconspiratori fac urmatoarea logica: serviciile secrete vor fi intotdeauna interesate de a influentsa masele, actiune in care Biserica e utila. In contextul UE, SRI probabil isi va adapta interesele alaturi de celelalte tsari incercind deci sa impinga si bisericile la o orientare care sa convina politicii [lumesti] europene care evident nu corespunde cu perspectiva Scripturii… . Pare logic, si periculs dar nu stiu cit este de dovedita chestia asta sau doar un scenariu?.. Teoretic serviciile secrete n-ar trebui [intr-o democratie] sa faca asa, dar… tocmai d-aia sunt secrete ca sa nu stii ce fac.

    Like

  3. Eu nu am prins epoca comunista, am doar 21 de ani( la Revolutie aveam doar 3 ani) , asa ca nu am trait direct pe propria piele persecutiile comuniste si nici nu am avut de suferit ca urmare a colaborationismului unora dintre clerici. Cu toate acestea citind carti despre aceea perioada( cartile fr. Richard Wurmbrand) imi dau seama ca a fost o perioada ff. grea.
    O astfel de intalnire ca cea de la Arad e binevenita pentru a clarifica problema colaboratorilor securitatii. Desi cred ca aceasta problema nu va fi rezolvata complet decat la Judecata de Apoi, e putin probabil ca pastorii care au colaborat cu Securitatea pt. a obtine diferite beneficii materiale sau pt. a ajunge in functii de conducere in cadrul Uniunii isi vor recunoaste greselile. Nu e usor sa vii si sa spui ,, stiti mi-am tradat fratii pt. a ajunge presedinte sau vicepresedinte al Uniunii sau pt. a primi 30 de lei (arginti) in plus la salar. Cred ca mai trebuie sa treaca generatii pt. a se scrie o istorie completa si obiectiva despre Viata bisericii baptiste sub comunism.

    Like

  4. Dragul meu,
    Nu putem lasa totul pentru Judecata cea mare, mai ales ca aceea va fi judecata celor rai 😦
    Scopul crestin al deconspirarii este recuperarea celor care, din slabiuciune umana au tradat cauza lui Cristos, chiar fara sa vrea asta.
    A nu le oferi aceasta sansa este cruzime curata.
    a unui nu vor refuza aceasta sansa, este treaba lor. Datoria noastra este sa le-o acordam.
    In ce priveste istoria, daca nu incepem a aduna acum marturiile, istoricii nu vor avea materialul necesar pentru munca lor.
    Danut

    Like

  5. Am participat la întâlnirea de la Arad şi –din această perspectivă – consider că este util să scriu câteva cuvinte. Văd că există un interes pentru acest eveniment şi –sper- ca demersul meu să contribuie la cunoaşterea adevărului. Voi puncta matematic câteva precizări :
    1 Nu mi-am propus să particip pentru că nu am fost pastor în perioada comunistă. (Din 1986 am fost implicat activ, ca laic, în slujirea bisericii, ca diacon si apoi prezbiter.) O întâlnire programată miercuri m-a adus în Arad iar marţi după masa –împreună cu un coleg- ne-am hotărât să mergem fiindcă aveam un timp liber. Nu ştiu ce a fost în prima zi.
    2 Prima surpriză : numărul foarte mic de participanţi. A doua surpriză : grup mic dar extrem de eterogen : pastori pensionari, pastori activi (unii tineri), lideri de comunităţi, de Uniune, reprezentare a diasporei (Nicolescu şi Sărac) etc. A treia surpriză : luările de cuvânt în marea majoritate nu s-au axat pe mărturisiri a vreunor slăbiciuni sau frângeri ci au evidenţiat aspecte de curaj şi demnitate în vremuri grele.
    3. Ideea rezoluţiilor a fost a fr. Sărac (cel care a şi moderat întâlnirea) El a simţit spre ce finalitate se îndreptau lucrurile iar presiunea timpului devenise greu de suportat. In momentul începerii lucrului pe conţinut, am intervenit şi eu dându-mi seama că după multe vorbe, rezoluţiile trebuie să fie cât mai concise şi precise, în consonanţă cu scopul iniţial al întâlnirii.
    4 Era nevoie de două rezoluţii pentru că am simţit pericolul unui „ghiveci” în care cele bune compensează pe cele rele şi astfel amestecate lucrurile lăsau impresia unei normalităţi „cu de toate”. M-am „luptat” pentru a fi două.
    5 Prima rezoluţie nu şi-a propus să detalieze grade de vinovăţie în colaboraţionism (deşi sunt de acord că aşa trebuiesc judecate faptele). Am gândit să anatemizăm faptul în sine, lucru important în contextul acelei întâlniri în care părerile nu au mers numai în această direcţie.
    6 A doua rezoluţie am conceput-o ca pe o declaraţie reparatorie (oare e posibil aşa ceva?) pentru cei care au preferat să fie „frânţi” în trup dar nu în cuget. Am propus să existe măcar o zi a eroilor baptişti în care să-l cinstim pe Dumnezeu pentru că ni I-a dat.
    7 Punctul 3 al primei rezoluţii mi-a aparţinut şi am solicitat introducerea lui pentru că este ceea ce îngrijorează cel mai mult acum. Este o diabolică prelungire în prezent a unui trecut de care (în aspectele negative) vrem să ne vindecăm. Eu nu cunosc nume care să servescă de exemple aici. Dar nici dintre cei care au colaborat în trecut nu cunosc pe cineva care să fi recunoscut aceasta înainte de a fi dovediţi prin documente. Asta nu inseamnă ca n-au existat. Măcar cei (eventual) reactivaţi să ştie că ne pasă. Nu putem rupe prezentul de trecut.
    Acest punct a stârnit o furtună de discuţii iar din moment ce „biruit-au gândul”(vorba cronicarului) unii nu au semnat această primă rezoluţie. Nu comentez aceasta.
    8 Rezoluţiile au fost redactate marţi seara şi miercuri dimineaţa. Unii au trebuit să plece. Cei mai mulţi nu au semnat nemaifiind prezenţi miercuri la prânz când s-au pus în forma de document şi au fost semnate.
    9 E clar că nu s-a realizat ceva extraordinar la Arad. Dar nu regret că am participat. Rezoluţiile ca documente ce exprimă hotărârea luată de o colectivitate în urma unor dezbateri se încadrează în logica termenului. Problematica pe fond o va rezolva numai Dumnezeu nu prin rezoluţie ci prin răsplată. In ziua aceea…

    Like

  6. Multumesc foarte mult pentru aceste precizari, extrem de importante, din partea unui participant.
    Asa cum spuneam, tacerea organizatorilor si absenta unei declaratii oficiale este saminta de speculatii inutile.
    Va multumesc personal pentru ceea ce ati facut la Arad pentru clarificarea acestei importante probleme. Chiar daca nu s-a facut un mare progres, ceva este, oricum, mai mult decit nimic.
    Dumnezeu sa aiba mila de noit toti.
    Danut

    Like

  7. Fr. Ilie:
    Va multumesc si eu pt precizare si pt ca ati fost la Arad. Felicitari pt punctul 3 care e curajos si care -desi eu m-am intrebat ce dovezi sunt- e bine justificat de dvs.
    Ca participant nu puteti propune o posibilate ca cei ce au plecat mai repede ca si cei ce n-au fost sa semneze totusi post factum rezolutiile?
    Dumnezeu sa va rasplateasca!

    Like

  8. Fr. Doru :
    Sugestia dvs. nu e imposibil de realizat dar nu cred ca exista vointa necesara pentru aceasta acum. Important de stiut este si faptul ca toate discutiile din cadrul intalnirii au fost consemnate intr-un proces verbal de care s-a ocupat o persoana desemnata pentru acest scop. N-am vazut acest PV dar cred ca sunt consemnati cei care au fost prezenti si cei care nu mai erau in momentul semnarii. Personal consider ca bisericile baptiste trebuie sa cunoasca cele doua rezolutii iar Uniunea Baptista sa ia in considerare ce i se propune mai ales ca in zilele consfatuirii au trecut pe aici zece membrii ai Consiliului Uniunii (sper sa fiu exact!): Bunaciu, Tinco, Cazacu, Talpos, Maris, Iuga R., Iuga V.,Bozian, Chivoiu, Milutin.
    Fii binecuvantat!

    Like

  9. Fr. Chivoiu,
    Am vrut sa spun ca Uniunea Baptista ar trebui sa tina cont de cele doua documente elaborate. Si asta cu atat mai mult cu cat la consfatuire au participat si frati din CU, pe care i-am amintit mai sus (I-am amintit doar pe cei care au participat. Atat. Si numele meu apare langa al dvs. Am participat, nu?) Cer iertare daca s-a inteles altceva. Participare (la conferinta) nu inseamna colaborare! Cu respect.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s