La poalele Araratului

Niciuna dintre ţările în care lucrez nu este atât de aproape de inima mea ca Armenia, pe care tocmai o vizitez acum pentru a nu ştiu câta oară. Istoria, eroică şi tragică în acelaşi timp, a acetui popor este absolut fascinantă. Legendele şi miturile lor sunt fabuloase, cel puţin pentru înclinaţia fundamental narativă a unui moldovean ca mine. În cele din urmă, dar mai important decât toate cele dinainte, trecutul creştin al acestei ţări, prima dintre toate ţările lumii care au adoptat creştinismul ca religie oficială, în anul 301, exercită asupra mea o atracţie irezistibilă.

Nimic însă nu este mai de neînţeles în această ţară ca impresia mistică, de neuitat, pe care ţi-o lasă vederea Araratului, într-o dimineaţă senină de vară. Cu atât mai puternică devine această împresie când înţelegi că muntele sfânt care este temelia identitară a Armeniei se află în Turcia, ţara vinovată, şi impenitentă, pentru genocidul armean din 1915, când au fost ucişi între 1,5 şi 2 milioane de armeni.

Deoarece nu am vreme să scriu mai multe despre Armenia în acest moment, vă voi lăsa să admiraţi cîteva dintre imaginile Araratului luate în această călătorie. Altadaă am luat imagini mai clare, dar prefer să le las pentru o altă ocazie, făcându-vă pate acem de cele mai proaspete achiziţii.

Închei cu o imagine a Mănăstirii Khor Virap, de la poalele Araratului, unde Grigore Iluminatorul, cel a cărui slujire creştină a condus la convertirea regelui Tiridates la creştinism, a petrecut treisprezece ani de izolare într-o închisoare subterană (de fapt a simplă groapă) la circa douăzeci de metri în pământ.

Nu este foarte natural pentru un protestant să înţeleagă conceptul de sfinţenie a unui anume loc, dar un timp petrecut în acel spaţiu subteran, ca şi în alte câteva spaţii asemănătoare din Armenia sau de aiurea poate determina o mutaţie conceptuală apropiată de o convertire. Nu ma refer aici la convertirea la ortodoxie, deşi aceasta este şi ea posibilă, ci la o mutaţia majoră de la on înţelegere spiritualită şi dualistă a realităţii, câtre una mai biblică şi mai holistică.

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

5 thoughts on “La poalele Araratului”

  1. Dumnezeu nu ne vorbeste altfel decat in izolare. Asa a procedat si cu Iacov (Geneza 32:24-32) si tot asa a inmuiat inima – si i-a schimbat total modul de a privi lucrurile – lui Dumitru Cornilescu.
    Izolare. Daca nu radicala, macar atat cat avem nevoie pentru a face liniste in inima ca sa-L auzim pe El. Si in tumultul strazii nu se poate. Nici intr-o casa in care in camera cealalta “urla” televizorul.

    Like

  2. Am gresit: Dumnezeu ne vorbeste si altfel decat in izolare. El are multe feluri de a ne vorbi, dar cred ca inima nu se schimba (convertirea nu se face) … in aglomeratie. De aceea e bine sa putem “evada” din cand in cand, doar noi cu El.

    Like

  3. 1,5 milioane este numarul de victime comfirmat de istorici numai pentru primavara anului 1915. la care se adauga victimele dinainte si cele de dupa ceriz principala.
    Pe de alta parte, sa nu uitam ca si o singura victima este mult prea mult.

    Like

  4. Ai dreptate…si-o singura victima este prea mult.

    ARMENIA ! Mi-ar place sa ajung din nou insa este atat de departe…

    Te astept cu un nou post la fel de reusit 🙂

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s