Despre “Manifestul evanghelic”

Perioada intensă de călătorii din ultimele luni m-a făcut sa las deabordate o serie de evenimente importante din  lumea, evanghelică sau politică şi, în egală măsură, să rămân în urmă cu jurnalul meu de călătorii. Asta e viaţa.

Unul dintre subiectele cele mai importante pe lângă care am trecut fără a comenta prea mult a fost Manifestul evanghelic, un important document iniţiat de o serie de lideri ai mişcării evanghelice din Statele Unite. Am tot sperat să găsesc vreme pentru a da la tradus acest document (oricit mi-aş dori, timpul nu-mi permite să fac eu asta) dar n-am reuşit până acum.

A propos, se oferă cineva? Sau ştiţi cumva daca a facut-o cineva deja? Eu aş putea edita textul, dar nu am vreme să-l traduc.

Aşa fiind, poate că vă întrebaţi ce rost are acest post. Iată răspunsul. Am primit astăzi un email cu traducerea unei reacţii la acest document, preluată de pe blogul Perspective creştine al domnului Ted Pope, şi, cu toate că acest text mi se pare a fi o veritabilă mostră de fundamentalism, vă recomand să-l citiţi AICI, pentru a lansa conversaţia. Acest post se referă la un comunicatul Dr. Ergun Mehmet Caner, un cetăţean turc de origine musulmană, convertit la creştinism şi care a devenit Preşedinte şi Decan la Liberty Baptist Theological Seminary and Graduate School, al Liberty University în Virginia, US. După ce citiţi aceste texte, dacă doriţi, puteţi reveni pe blogul meu, pentru o discuţie pe tema articolului.

Iată aici cele câteva comentarii la acest text.

1. Mai întâi vreau să distanţez de inclinaţia domnului Pope (ca şi a altora din dreapta americană) de a pune cu uşurinţă etichete depreciative peste cei cu care nu sunt de acord. Astfel, domnul Pope îl numeşte “liberal” pe Jim Wallis, ştiind foarte bine că aceată caracterizare îl va discredita definitiv în ochii cititorilor săi. Wallis este însă doar un evanghelic de stânga, şi nu se defineşte ca liberal, nici n-a fosr etichetat astfel de criticii obiectiv ai scenei americane, ci doar de extrama dreapta. Desigur, domnul Pope are dreptul la propria opinie, aşa cum şi eu am dreptul la a mea.

2. Dr. Caner contestă faptul că ar exista confuzie astăzi cu privire la sensul termenului “evanghelic”, unul dintre principalele puncte de pornire ale Manifestului. Caner are, desigur, dreptul la propria opinie, ca noi toţi, dar trebuie să afirmăm în mod clar că poziţia sa, pe care doar o afirmă (fără s-o argumenteze), este una care se dintanţează în mod radical de consensul experţilor evanghelici cu privire la chestiunea identităţii noastre. Prin aceasta, autorul sugerează, într-o manieră tipică pentru exclusivismul fundamentalist, că poziţia sda este singura care contează.

2. În mod straniu, Caner merge chiar mai departe, contestând faptul că mişcarea evanghelică este în mod legitim parte a protestantismului. Nu cunoaştem mulţi autpri evanghelici respectabili care să fi formulat o pozişie atît de extremistă. Prin aceasta, Caner încearcă să rupă istoria evanghelică de Reforma magisterială, nu numai excluzând în mod implicit din mişcare pe evanghelicii din bisericile magisteriale, ca să nu mai vorbim de cei din bisericile istorice, dar şi reducând sursele tradiţiei evanghelice în mod exclusiv la Reforma radicală, ceea ce implică o sărăcire păguboasă şi o “radicalizare” periculoasă a tradiţiei noastre.

3. Ca orice fundamentalist veritabil, Caner este absolut opus oricărei sugestii că creştinii ca el ar putea greşi cumva, şi, mai ales, că ar avea vreun motiv să-şi ceară vreodată iertare pentru asta, aşa cum fac autorii Manifestului creştin cu privire la extremismul şi politizarea de către unii evanghelici a discuţiilor legate de chestiuni extrem de importante cum ar fi, avortul homosexualitatea sau altele asemenea.

4. Ergun Caner contestă în mod absurd şi ridicol un fapt arhicunoscut şi recunoscut de evenaghelici ca şi de prieteni şi de neprieteni ai acestei tradiţii, şi anume că unii dintre liderii evanghelici americani au devenit simple marionete ale neoconservatorilor din Partidul Republican, iar o majoritatea evanghelicilor din America au devenit, aşa cum o dovedesc sondajele, o simplă masă de manevră electorală. Prin aceasta ei şi-au pierdut orice legitimitate profetică.

5. Finalul textului ne dezvîlui care este de fapt motivul pentru care Caner a refuzat să semneze Manifestul. Elare de-a face  de fapt nunu atât de mult cu ceea ce autorul dispută în acest document, ci cu faptul că el critică, în mod forrte ferm, mai mult sau mai puţin explicit pe liderii dreptei americane, ca D. James Kennedy, Tim LaHaye, James Dobson, Pat Robertson, Adrian Rogers, dar mai ales pe Jerry Falwell, fondatorul Universităţii Liberty, al cărui seminat teologic îl conduce. Astfel, Caner, într-un act de rară nobleţe sufletească, de independenţă academică şi de conştiinţă intelectuală şi spirituală :-), cu un mare curaj (oare de unde l-o fi luat şo, mai ales, cât l-a costat) se ridică împotriva celor care îndrăznesc, cum s-ar spune la noi, “să  intineze memoria” celui demn de veşnică recunoştinţă.

Vă rog să-mi iertaţi sarcasmul, dar sper că oamenii aceştia nu ne consideră chiar pe toţi a fi niste imbecili, care pot fi manipulaţi cu cîteva cuvinte meşteşugite în mod atât de pueril.

Dumnezeu cu mila!

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

10 thoughts on “Despre “Manifestul evanghelic””

  1. Fiind din Statele Unite, m-am bucurat de apariţia Manifestului Evanghelic.

    In ultimii ani, trebuie să recunosc că mi-a fost puţin rusine de sustinerea necritica din partea evanghelicilor americani pentru un anumit partid politic – şi, ca urmare, de efectele administraţiei: razboi, lipsa credibilităţii, cultura de teamă, etc. Dar Manifestul Evanghelic aduce o suflare de aer proaspăt când descrie un spaţiu public pentru biserică fără ca ea să politizeze credinţa. Pagina 15: That way faith loses its independence, the church becomes “the regime at prayer,” Christians become “useful idiots” for one political party or another, and the Christian faith becomes an ideology in its purest form.” Unde am pierdut reperele pentru o mărturie publică, Manifestul arată o direcţie nouă care afirmă tradiţia evanghelică. În corectarea şi reformarea curentelor principale ale evanghelicilor, autorii Manifestului mai resping şi anti-intelectualism, individualismul şi independenţa radicală în mişcarea evanghelică. Rămâne de văzut dacă va fi o legătură vie prin care evanghelicii şi bisericile evanghelice răspund, se supun şi dau socoteală pentru afirmaţiile lor.

    Beneficiul Manifestului, într-adevăr, este unul de a clădi un consens între evanghelici din denominaţiunile diferite într-o societate pluralistică. În acest sens, aş putea să mă alături acestui Manifest. Totuşi, conţine câteva locuri unde poate fi înbunătăţit:

    – Conţine câteva contradicţii interne. Una este afirmarea că sunt mai mulţi evanghelici în afara Statelor Unite decât în Statele Unite, dar nu ştiu dacă vreunul dintre cei din Steering Committee sunt din afara Statelor Unite. De aceea, este greu să concepem o identitate a unei comunităţi evanghelice internaţionale fără să aibă loc vocile şi implicarea celor de afara SUA. Neimplicarea lor indică o ierarhie tacită, dar totuşi existentă în mişcarea evanghelică. Îmi este mai uşor să accept acest Manifest ca fiind un document intern al SUA care răspunde, în primul rând, la problemele din contextul evanghelic american, adică, din SUA, nu neapărat din celelalte ţari americane. Titlul ar trebuie să fie schimbat la „American Evangelical Manifesto”. De aceea, sunt puţin uimit să văd un interes atât de mare pe plan internaţional sau chiar aici în România. Înţeleg că unii din comentatorii şi criticii acestui document locuiesc în America de nord, dar totuşi, tendinţa de a se uita spre SUA, să ia tonul evanghelic este un lucru pe care, un evanghelic american, doresc să îl văd schimbat.
    – Conţine câteva presupuneri care ridică probleme teologice şi istorice. De exemplu, la pagina 6, “we believe that Jesus’ own teaching and his attitude toward the total truthfulness and supreme authority of the Bible, God’s inspired Word, make the Scriptures our final rule for faith and practice?” Care a fost atitudinea lui Isus faţă de Biblie? Este vorba de Biblia ebraică? Se pare că este anacronistă şi riscă să subordoneze Cristologia biblicismului. Un alt exemplu este când Manifestul pretinde să subordoneze tradiţia Scripturii, dar ceea ce pretinde este însăşi o tradiţie istorică.
    – Există o lipsă evidentă de afirmaţii pneumatologice („Spirit” este menţionat doar pe pagina 6) sau Trinitariană (menţionată doar o dată pe pagina 4).
    – Înţeleg de ce autorii manifestului ar vrea să reconsolideze cuvântul „evanghelic”, dar soluţiile propuse creează alte probleme. Cum poate să pretindă că „evanghelic” este un sinonim şi un cuvânt mai bun pentru „protestant” când unii protestanţi nu doresc să fie identificaţi ca fiind evanghelici (pagina 10)? În plus, dorinţa de a scrie „evanghelic” cu un „E” mare diminuează capacitatea mişcării evanghelice de a fi una non-denominaţională şi unificatoare. Am vorbit cu unii conducători ai bisericilor din Filipine, de exemplu, care speră că următorul Papa va fi un evanghelic. De asemenea, Mark Noll (în American Evanghelical Christianity: An Introduction unde foloseşte un sondaj condus de Agnus Reid Group din Toronto) ne-a atras atenţia asupra faptului că mulţi din afara curentlor principale protestante/evanghelice afirmă că sunt „evanghelici”, adică, se bazează pe patru puncte: crucicentrismul (Dumnezeu a murit pe cruce şi a croit o cale pentru iertare); biblicismul (Biblia este cuvântul inspirat al lui Dumnezeu); convertire (un angajament personal de viaţă pentru Hristos); şi activismul (importanţa de a încuraja pe necreştinii să devină creştini). Poate că aceste angajamente nu clarifică o identitate distinctă pentru „evanghelici”, dar arată posibilitatea ca evanghelicii să-şi creeze identitatea care include şi nu exclude.
    – Prin numirea tradiţiei ortodoxe „right worship and right belief” şi tradiţiei catolice „universal”, Manifestul reduce aceste tradiţii la etimologia denumirii lor şi presupune greşit că alte tradiţii creştine nu duc la „saving knowledge of God” (paginile 4-5).
    – Cu toate că sunt încurajat de atenţia dată celor săraci în Manifest, eu aş fi vrut să văd mai mult despre poziţiile teologice care stau în spatele afirmaţiile Manifestului despre cei săraci, sclavi şi despre femei (paginile 6,7,14,18 şi 20). Fără o bază teologică aceste afirmaţii pot fi confundate cu mişcările necreştine. Tot legat de acest punct există o problemă cu aprobarea Manifestului de către istoricul evanghelicilor în ajutorarea celor săraci, lupta împotriva sclaviei şi sprijinul sufragiului femeilor fără să recunoască implicarea evanghelicilor în asuprirea celor săraci, complicitatea în comerţul de sclavi şi subjugarea femeilor. Când evanghelicii se laudă cu istoricul lor, trebuie şi să ceară iertare pentru eşecurile istorice.
    – O altă impresie care o dă Manifestul este de a deosebi pe „evanghelici” de „fundamentalişti”, dar vrând-nevrând, cei mai mulţi fundamentalişti sunt şi evanghelici. Dacă ai întreba pe un fundamentalist dacă este evanghelic sau fundamentalist, cei mai mulţi n-ar şti cum să răspundă. Întrebarea n-ar avea sens.
    – O altă întrebare majoră pentru acest Manifest este „de unde vine”? Pe baza a ce autoritate? Bineînţeles că oricine ar dreptul să scrie un manifest, dar fără mai mulţi semnatari ar trebuie să rămână o ciornă.

    Cu cât ne aduce înapoi la bazele evanghelice, crează un consens nou, şi ne aminteşte de cine suntem în mijlocul unor războaie culturale, cu atât sper, în ciuda slăbiciunilor lui, că acest Manifest să reuşească. Pentru alţii ca mine, Manifestul crează spaţiu în mişcarea evanghelică unde, de multe ori, m-am simţit înstrăinat.

    Like

  2. Multumesc frumos, David, pentru aceasta serioasa analiza a Manifestului.
    Din pacate, ca si altadata, dezbaterile pe aceasta tema sunt viciate de incarcatura politica patimasa in spatiul politic american, cu atit mai mult cu cit se apropie alegerile.
    Din acest p;unct de vedere, poate ca momentul n-a fost prea bine ales. Sau poate ca tocmai aceasta s-a intentionat – sa fie o afirmatie care sa faca valuri in preajma alegerilor.
    Oricum, problemele puse de acest document ar merita sa fie discutate dincolo de patologia partizana descrisa mai sus.
    Danut

    Like

  3. Am tradus primele patru pagini din Manifestul Evaghelic. Am facut-o pe masura darului pe care mi l-a dat Dumnezeu. Cand eram mai tanar stiu cat de importanta a fost pentru mine identitatea noastra ca si credinciosi in Romania comunista. Cred ca si astazi pentru generatia tanara din America simte nevoia acestei identitati religioase.
    Intrebarea ramane valabila . A tradus cineva acest manifest? Pot sa duc pana la capat acest demers, in cadrul acelorasi limite personale.

    Like

  4. Draga Daniel,
    Este excelent daca poti traduce pina la capat Manifestul. Il voi edita eu daca mi-l trimiti pe privat. Multumesc si ramin dator.
    Danut

    Like

  5. Pot sa pun la dispozitie Manifestul Evanghelic in traducere dar nu stiu adresa ta de e-mail. Probabil tu o stii pe-a mea. Asa ca astept sa ma contactez sa putem face tranzactia. God blees you!
    Daniel L

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s