Ginduri despre ucenicie – II

Responsabilităţile mentorului

Fiecare dintre cele doua elemente ale procesului de ucenicie, mentorul si ucenicul, au responsabilităţi specifice. Mentorul are in primul rand responsabilitatea de a avea o lucrare proprie. Prin aceasta afirmaţie vreau sa subliniez faptul ca ucenicia nu este o lucrare in sine. Ea este un anume mod de a face slujire crestina. Cristos nu a venit sa faca ucenici, ci sa predice Evanghelia si sa o duca pana la marginile pamantului. Acesta este contextul in care i-a ucenicit El pe apostoli. Altfel, in momentul in care nu ar fi fost cu ucenicii, El ar fi fost şomer. Ori Cristos a avut o lucrare proprie, pe care a facut-o si la care i-a chemat pe ucenicii Sai.

De asemenea, mentorul trebuie sa fie disponibil, sa-si faca timp pentru formarea spirituala a ucenicului. Aceasta presupune un anume grad de vulnerabilitate, fara de care ucenicia ar ramane un exercitiu steril si abstract.

In al treilea rand, mentorul are nevoie de darul atentiei, adica sa aiba ochi pentru cei care doresc sa creasca. Aceasta inseamna ca initiativa in realizarea unei relatii de ucenicie nu trebuie sa vina intotdeauna de la ucenic. Mentorul are datoria nu numai de a raspunde la cautarile celor doritori sa creasca in intelepciune, ci si de a initia el insusi o asemenea relatie, atunci cand un potential ucenic este mai sfios. In plus, el trebuie sa vadeasca discernamant in a distinge intre cei care doresc cu adevarat sa fie uceniciti si cei care doar mimeaza o asemenea dorinta.

Responsabilitatile ucenicului

Ucenicul trebuie si el, la randul lui, sa vadeasca un interes sincer pentru formarea sa spirituala. Exista multe semne care pot da de inteles unui mentor ca cineva doreste cu adevarat sa se aseze sub autoritatea lui. Timpul insa este singurul care poate valida autenticitatea unei asemenea optiuni. Testul timpului ne conduce la ideea ca relatia de ucenicie presupune platirea unui pret. Despre aceasta vorbeste Insusi Mantuitorul, atunci cand spune ca ucenicul trebuie sa fie gata a renunta la insasi viata sa. Dietrich Bonhoeffer a dedicat o faimoasa carte acestui deziderat. El se referea in esenta la tentatia protestantilor de a abuza de har, de a oferi oamenilor o Evanghelie prietenoasa (“user friendly”, cum se spune in limbaj informatic).

Ucenicii noştri sau ai lui Cristos?

Şcolile antice de filosofie promovau un model de formare in care ucenicia juca un rol extrem de important. Pitagora, Socrate sau Aristotel, au avut cu totii scoli de ucenici. Asa cum bine ştim, Cristos a avut El Insusi un grup de ucenici pe care i-a format dupa tiparul general al lumii antice, intr-o forma adaptata mediului iudaic si practicata curent de rabinii din Israel. Dupa Cristos, ucenicii Lui au facut si ei la randul lor ucenici. Deosebirea majora a fost insa aceea ca ei n-au pretins niciodata a crea propria lor scoala filosofica ori religioasa. Telul lor explicit era acela de a forma, nici mai mult, nici mai putin, decat “ucenici ai lui Cristos”. Tocmai de aceea ii indemna apostolul Pavel pe cei pe care ii forma, “fiti imitatori ai mei (gr. mimetes), asa cum si eu sunt imitator al lui Cristos “. Mentorul crestin nu este deci chemat sa se multiplice pe sine, decat in masura in care viata sa reflecta imaginea si caracterul Maestrului suprem, Isus Cristos. Fara aceasta, exista riscul caderii in orgoliu sau al creării, nu de fiinţe libere, ci de clone, de imitaţii decerebrate, sau, Doamne fereşte, de „mancurţi” (un concept inspirat de romanul lui Cinghiz Aitmatov intitulat O zi mai lungă decât veacul.

Advertisement

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

8 thoughts on “Ginduri despre ucenicie – II”

  1. Multumesc frumos. Cunosc bine cartea.
    Ceea ce ma intereseaza pe mine in primul rind este fewlul in care acest concept poate fi intrupat in culturile est-europene, care sunt foarte diferite de cea americana.

    Like

  2. frate Danut iti recomand sa citesti cartea ”CALITATEA DE MENTOR-Cum sa iti investesti viata in altii” de Tim Elmore
    acolo o sa gasesti mai multe informatii despre mentor si ucenic

    Like

  3. Draga Ciprian,
    De fiecare data cind in ucenicir m-am lasat furat de aparente, m-am ‘fript’, cum se spune.
    NU am spatiu sa-ti povestesc istorii despre asemenea esecuri, dar sunt multe. Probabil le vei afla din carte, cind va fi gata.
    N-am gresit insa niciodata atunci cind, in ciuda aparentelor contrarii si a lipsei de afinitate omeneasca, am ascultat de ceea ce am crezut ca este calauzirea lui Dumnezeu. Iarasi, iti pot da destule exemple, dar nu aici este spatiul pentru asta.
    daca n-ai avut mentori, ‘razbuna-te’ fiind mentor pentru altii. Cel care va avea cel mai mult de cistigat din asta vei fi tu insuti.
    Mult succes. Si nu te da batut niciodata. Vorba Navigatorilor mei: ‘When everything else fails, make disciples’. Iti garantez ca se merita.

    Like

  4. Imi place ciclul acesta de postari, frate Danut! da oare nu dam dovada de subiectivism in alegerea ucenicului? Subiectivism bazat pe aparentele care impresioneaza simturile… experienta mea asta ma invata. Binenteles ca si ea ma transpune in domeniul subiectivitatii.

    Ati ales vreodata un ucenic fara referinte de la cineva cunoscut si respectat de dvs? Sa vedeti ca merita sa investiti in persoana aceea, indiferent fiul cui e, etc. Eu am incercat! daca eu n-am avut parte de un mentor (da, n-am avut nici un mentor viu, concret!), am incercat sa fiu pt altii.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: