Daniel Branzai – Despre fundamentalisti

La rugamintea prietenului meu, Daniel Branzai, transcriu aici textul lui de raspuns la discutiile anterioare despre fundamentalisti si noii evanghelici. Va recomand acest text, caruia voi incerca si eu sa-i raspund in curind.
Danut

la-palos-verdes.jpg

Cu Daniel Branzai la Palos Verdes,
in drum spre nenea Richard Wurmbrand
________________________________

Draga Danut

Mi-ar placea sa continui dialogul cu tine pe tema inceputa pe postul despre deosebirile dintre evanghelicii noi si fundamentalisti si iata de ce:

1. Orice subiecte am aborda noi doi sunt sigur ca deosebirile de pareri nu se vor transforma in conflicte de persoane. Suntem prea prieteni pentru asa ceva, iar un prieten este “cineva care-ti cunoaste toate defectele si totusi te iubeste”. Prietenia ta ma onoreaza si ma ajuta sa fiu eu insumi, cu mult mai mult decat suma tuturor greselilor mele.

2. Spre deosebire de altii si chiar spre deosebire de mine, tu ai avut privilegiul providential sa cunosti si sa lucrezi impreuna cu crestini din denominatii multiple si foarte diferite unele de altele. Activitatea ta de acum de la World Vision, calatoriile facute la maturitate in atatea tari ale lumii, dar si elasticitatea ta launtrica dintotdeauna te fac o resursa uimitor de bogata in informatii si impresii pentru noi.

Prima problema pe care as vrea sa o atac impreuna cu tine este “etichetarea”. Problema are o latura pozitiva si una negativa.

a. In aspectul ei pozitiv, etichetarea este inevitabila. Fara etichetarea deosebirilor am trai intr-o lume gri, fara culori si fara identitate. Etichetarea marcheaza lumea nespus de felurita a creatiei divine si a facut posibila studierea stiintifica.

b. In aspectul ei negativ, etichetarea este inghetarea in timp, stoparea procesului de devenire, reducerea la minim si o insulta care reduce simplist o persoana sau un proces la o singura dimensiune din caracterul ei/lui complex.

In abordarea acestei probleme sunt tributar educatiei primite de la nenea Richard. Imposibil de etichetat el insusi, avea o aversiune la etichetarile care nu numai ca divizeaza crestinismul, dar “justifica” atitudinile agresive, intolerabile, fata de cei care sunt “altfel”.

Cateva exemple:

1. Etichetarea rasiala
Nimeni nu poate nega existenta unor deosebiri caracteristice intre aceste mari grupuri sau segmente ale omenirii, dar a folosi deosebirile pentru a intretine conflicte bazate pe clasamente de superioritate sau inferioritate transforma problema in rasism. Nu insist cu exemple pentru ca n-are rost. Nu ne tragem din diferite maimute, ci din acelasi Creator.

2. Eticheta religioasa
Iarasi, nimeni nu neaga existenta diferitelor religii. Este evident ca nu pot fi toate egale, decat in absurda presupunere ca toate ar fi false. Etichetarea rautacioasa, reductionismul simplist duce insa la identificarea selectiva a acelei sau acelori trasaturi care pot justifica dusmania si batjocora. De exemplu, daca prin islam se eticheteaza doar caracterul fanatic si violent al miscarii, atunci islamul devine in mod necesar “dusmanul” pe care daca-l nu-l omori nu te va lasa sa traiesti. Reciproca este ca daca miscarea crestina este etichetata simplist prin “cruciati”, dorinta de supravietuire a islamului va declansa mecanismul de autoaparare prin suprimarea “atacatorilor” crestini. In Israel sau Palestina de exemplu, nenea Richard deplangea realitatea urii justificate prin etichetare. “Este ridicol, spunea el, ca un copil care se naste evreu trebuie neaparat sa urasca un alt copil care se naste arab si la fel de ridicol ca un copil arab sa trebuiasca sa urasca un alt copil doar pentru simplul motiv ca a avut ghinionul sa se nasca intr-o familie de evrei.”

3. Etichetarea denominationala
Ma cunosti mult mai bine decat altii si m-ai ajutat nu de putine ori sa trecem impreuna “granitele” si barierele taberelor mai mult sau mai putin “protestante”. Am crescut amandoi cu stradania de a ne ridica deasupraa spiritului de “partida”. Nu recunosc nimanui dreptul de a-mi interzice sa ma numesc “ortodox, baptist, catolic, crestin dupa evanghelie, pentecostal sau adventist” doar pentru simplul motiv ca ei s-au etichetat sau au fost etichetati ca atare. Apartin marii familii crestine si-mi sunt frati toti aceia cu care ma intalnesc acum la picioarele crucii de la Golgota si cu care-mi voi petrece impreuna vesnicia. Etichetarea denominationala, inevitabila istoric, a devenit pe alocuri justificarea agresiunii fata de cei care sunt sau gandesc putin “altfel”. In loc sa avem rabdare impreuna cu Pavel ca “Domnul sa ne luminezez” in lucrurile in care nu vedem deocamdata la fel, ne-am napustit sa ne “luminam” unii pe ceilalti. Rezultatele sunt interminabilele conflicte de partide pe care le condamna Pavel si certurile de vorbe in care prima victima este intotdeauna dragostea si ingaduinta crestina. De dragul unui adevar partial am asasinat legatura iubirii care ne putea tine impreuna.
Tu ai fost criticat pentru ca nu esti destul de baptist pentru a supravietui in sistemul de invatamant al baptistilor, dar elesticitatea ta intoleranta cu rigiditatea confesionala si doctrinara te-a ajutata sa fi o binecuvantare pentru atatia crestini din multe tari, confesiuni si nuante.
Nici pana astazi nu se stie precis ce a fost Wurmbrand. Toti cei care l-au cunoscut si indragit si-l considera frate, mai toate cultele si-l revendica. Deunazi a trebuit sa-l corectez pe un preot ortodox care-mi marturisea ca el stie ca Wurmbrand a fost baptist pana la capat. L-am zapacit de tot cand i-am spus ca n-a fost asa pentru ca Wurmbrand a fost nominal reformat, dar mai mult pentecostal, putin baptist, foarte catolic si mai ales un crestin dupa Evanghelie care a indragit-o foarte mult pe Maria, mama Domnului Isus.

Oare baptistii s-ar simti mai bine daca toate celelalte confesiuni ar dispare? Ar fi oare mult mai bine daca n-ar exista crestini dupa evanghelie? Exterminarea ortodocsilor (mai ales “copti”) ar produce oare o mare trezire spirituala in randul catolicilor? Oare existenta celorlalte confesiuni ne impeidica pe noi sa fim ceea ce ar trebui sa fim? Nu cumva suntem mai toleranti cu cei mai rai dintre “ai nostru” decat cu cei mai buni dintre “ai lor” numai si numai din cauza pricipiului celebru enuntat de nenea Iancu Caragiale conform caruia cei dintai sunt … “falitii nostrii”?

4. Etichetarea doctrinara
Aici ajungem la “fundamentalism, liberalism si alte -istmuri” din cadrul crestinismului.
In aspectul pozitiv al problemei, etichetarea este inevitabila marcand deosebirile incontestabile de abordare si de aplicare ale dogmelor unui sistem. De exemplu, daca prin “fundamentalism” se intelege “acceptarea, convingerea, consacrarea si consecventa fata de un anumit set de idei”, atunci fundamentalisti sunt toti oamenii seriosi din cadrul tuturor religiilor lumii. Exista si trebuie sa existe fundamentalisti islamici, fundamentalisti crestini, fundamentalisti mozaici, etc. In acest context “liberalism” sau orice alta atitudine sunt sinonime cu neseriozitatea, superficialitatea si, iarasi vorba nemuritorului nenea Iancu, “liber schimbisti” haotici si nauci.
Seriozitatea in convingeri nu garanteaza insa si corectitudinea, iar “fundamentalismul” poate fi foarte bine statornicia paguboasa intr-o religie idolatra si falsa. Eu sunt “fundamentalist crestin” convins ca cei care-si pun increderea in alte credinte sunt inselati si au nevoie sa fie adusi la cunostinta Adevarului. Falsitatea altor “fundamentalisti” nu ma va face pe mine sa urasc si sa abandonez statornicia mea incapatanata fata de “The Foundamentals of Christian Faith”. Solutia nu poate fi “calea de mijloc” a liberalilor dispusi sa faca necesarele compromisuri. In limbajul lui Richard Wurmbrand: “Intre conflictul dintre cel convins ca 1+1=2 si cel convins ca 1+1=4 solutia nu este o matematica cu solutia 1+1=2 sau 1+1=3. Tabla adunarii, ca si tabla inmultirii nu poate fi nici interpretabila si nici relativa. Exista “fundamente” strict necesare pentru supravietuirea sanatatii noastre mentale si spirituale. Faptul ca o minoritate obraznica a “monopolizat” termenul “fundamentalist” cu pretentia aroganta de a vorbi in numele nostru al tuturor celor seriosi nu ma va face sa repudiez o terminologie pentru care au murit martiri si au slujit “mai marii” credintei mele, dupa cum, asa cum se cade, refuz sa nu mai am dreptul de a ma considera pentecostal (oare ar fi mai bine sa ma reinventez ca “rusalian” ca sa le dau lor dreptul de monopol lingvistic?).

In aspectul negativ, etichetarea simplista, “fundamentalisti” si “liberali” sau “neo-evanghelici” justifica batjocora si autentifica incercarea de eliminare a “celorlalti” (“the others”). As ataca aceasta problema doctrinara din doua unghiuri.

a. Mai intai, din cel psihologic. Exista diferite tipuri de personalitati individuale si de personalitati de grup. Un anumit tip de personalitate accentueaza preponderent partea “rationala” a crestinismului, producand crestinismul analitic, descriptiv. Un alt tip de personalitate se odihneste in melancolia reflexiva, refuzand sau depasind solutiile transante ofertite de ratiune si producand crestinismul contemplativ, numit uneori si “oriental” din cauza zonei geografice in care este preponderent.

b. In al doilea rand pornesc din unghiul social. Exista un fel de rivalitate sau competitie intre personalitati sau grupuri continentale. Europenii, foarte diversi intre ei, se vor neaparat altfel decat americanii, africanii sau asiaticii (pe australieni nu-I baga nimeni in seama oricum). Cu complexul vechimii care autentifica, europenii privesc ca infantile “noutatile” venite din partea crestinilor americani sau, mai recent, africani. Americanii, la randul lor, au un fals complex de superioritate fata de “lumea veche” care a dus la falimentul crestinismului istoric. Mesianismul american vrea sa rascumpere crestinismul mondial din marasmul provocat de tot ceea ce a fost produs de crestinismul dinaintea sau dinafara lui. Ne gasim unii altora “nod in papura” ca sa ne justificam astfel dusmania si sa ne argumentam absolut necesara “superioritate”. Exista fara nici o indoiala nuante specifice dezvoltarilor continentale care sunt produsul adaptarii crestinismului la conditiile istorice locale, dar nuantele n-ar trebui sa nege apartenenta la unica familie crestina mondiala, iar batjocora rautatii firii pamentesti n-ar trebui spiritualizata prin masti teologice.

Asa cum spui si tu adeseori, aceasta este doar pozitia mea si sunt dipus sa ascult si deschis imbunatatirii prin parerile altora. Astept linistit raspunsul tau. Balansarea intre exreme contrarii a fost dintotdeauna secretul inteleciunii evreiesti (vezi cartea proverbelor si “Fiddler on the Roof”: “On the other hand …”).

Nici un dialog la distanta nu poate inlocui o intalnire personala. Faca Dumnezeu sa ni se intalneasca cat mai curand cararile.

Daniel Branzai

Advertisements

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

7 thoughts on “Daniel Branzai – Despre fundamentalisti”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s