Evanghelicii intre liberalism şi fundamentalism – III

Fundamentalismul şi noii evanghelici – o comparaţie

Dacă este să revenim la istoria generală a tradiţiei evanghelice, trebuie să remarcăm că începutul anilor patruzeci este de fapt momentul în care a apărut necesitatea reconsiderării angajării sociale a evanghelicilor. Piatra de temelie a noii mişcări, denumită la început „neoevanghelică”, şi apoi simplu „evanghelică”, a fost pusă de publicarea în 1947 a lucrării lui Carl Henry The Uneasy Conscience of Modern Fundamentalism. Deşi, aşa cum observă John Stott, lucrarea nu face încă distincţie între spiritul fundamentalist şi cel evanghelic, ea critică cu severitate retragerea creştinilor conservatori de pe scena socială, subliniind implicaţiile dezastruoase ale acestei strategii defetiste. Aşa cum afirmă Carl Henry, ca urmare a acestei abordări, „creştinismul evanghelic a devenit din ce în ce mai nearticulat cu privire la componenta socială a Evangheliei”. [12]

Încetul cu încetul, pe măsură ce fundamentaliştii s-au adâncit în extremismul lor, noii evanghelici conduşi de Carl Henry, Billy Graham şi Harold Ockenga in Statele Unite şi de John Stott în Marea Britanie, au repudiat eticheta fundamentalistă şi şi-au definit o nouă identitate.

John Stott defineşte în felul următor specificitatea noului spirit evanghelic, în contrast cu spiritul fundamentalismului: [13]

Criteriu	Fundamentalism	Noul spirit evanghelic
1. Gândirea umană	Antiintelectualism Obscurantism Neîncredere funciară în academism şi în ştiinţă	Orice adevăr este adevărul lui Dumnezeu Raţiunea umană este un aspect vital al chipului lui Dumnezeu în om
2. Natura Bibliei	Literalism excesiv Lipsă de consecvenţă	Tot ceea ce afirmă Biblia este adevărat. Totuşi, unele dintre afirmaţiile Bibliei trebuie interpretate în mod figurat sau poetic.
3. Inspiraţia Bibliei	Biblia ca şi „dictată de Dumnezeu” Docetism bibliologic – neglijarea dimensiunii umane a Bibliei	Natura duală, divino-umană a Bibliei – autorul divin, Duhul Sfânt, a vorbit prin autorii umani, în aşa fel încât aceştia şi-au păstrat identitatea, dar fără fi limitaţi de păcat
4. Interpretarea Bibliei	Aplicarea directă a textului, ca şi când acesta ar fi fost scris lor, în mod expres	Transpoziţie culturală – identificarea mesajului esenţial al textului, detaşarea mesajului de contextul cultural iniţial şi recontextualizarea lui
5. Mişcarea ecumenică	Respingere necritică şi vehementă	Angajare critică – acceptarea idealului biblic al unităţii creştine, şi respingerea compromisului dogmatic ca bază a unităţii
6. Biserica	Eclesiologie separatistă, bazată pe impunerea acordului strict asupra celor mai mici detalii	Echilibru între disciplină şi toleranţă Puritatea doctrinală şi etică a bisericii este importantă, dar idealul nu poate fi atins în lumea noastră
7. Lumea	Inconsecvenţă – asimilarea necritică a unora dintre valorile lumii şi respingerea vehementă a altora	Creştinii sunt chemaţi să fie sare şi lumină în lume Frica de contaminare nu este o pricină legitimă de izolare
8. Chestiuni rasiale	Mitul supremaţiei rasei albe Promovarea segregării rasiale, chiar şi în biserică	Căinţa pentru rasismul practicat în trecut de biserică Practicarea egalităţii rasiale
9. Misiunea creştină	Reducerea misiunii la evanghelizare, i.e. proclamare	Afirmarea priorităţii evanghelizării, alături de angajarea solidă în societate, ca parte intrinsecă a misiunii creştine
10. Speranţa creştină	Dogmatism escatologic – obsesia scenariilor escatologice Sionism creştin	Aşteptarea ardentă a celei de a doua veniri a lui Cristos – personală, vizibilă, în slavă, triumfătoare Atitudine agnostică cu privire la detaliile escatologice, asupra cărora creştinii biblici au avut mereu păreri diferite

Note:

[12]. Carl Henry, The Uneasy Conscience of Modern Fundamentalism, Eerdmans, Grand Rapids, 1947, 26.

[13]. Stott, Evangelical Truth, 21-24.

Advertisement