Vizita la Limuru, Kenya I – Introducere

253084.jpg
Africa este spaţiu geografic şi cultural care exercită o atracţie stranie asupra oamenilor. Am auzit de nenumărate ori, de când lucrez pentru World Vision, pe foarte mulţi colegi ai mei afirmând că simt o chemare specială de a-i sluji pe cei săraci în Africa. În ce mă priveşte, n-am împărtăşit niciodată această fascinaţie, deşi am fost mereu interesat de ceea ce se întâmplă pe acest continent.

limuru1.jpg

Călătoria despre care vă povestesc acum a avut loc la Limuru, aproape de Nairobi, în februarie 2007, cu ocazia unei întâlniri a Grupului teologic de lucru al Mişcării Lausanne, şi a fost a doua mea vizită în Kenya. Prima avusese loc în vara 2005, cu ocazia unei conferinţe World Vision dedicate rugăciunii. Pentru cei care nu cunosc acest lucru, Mişcarea Lausanne este rezultatul unui congres mondial de evanghelizare iniţiat de Billy Graham. Mişcarea, intrată oarecum într-un con de umbră după al doilea congres Lausanne, care avusese loc la Manila în 1989, se află în prezent în plină expansiune, în anticiparea celui de al treilea congres mondial Lausanne, care va ava loc în 2010 la Capetown, în Africa de sud.

Interludiu – violenţa şi sacrul

Transcriu aceste note la peste un an de la această vizită. Între timp, Kenya a trecut prin tragedia conflictelor etnice care au urmat alegerilor contestate din această ţară. Primele victime ale acestui conflict au fost tocmai în Limuru. Puţine lucruri păreau să indice însă atunci o asemenea evoluţie.

Violenţa, apărută aproape instantaneu în mijlocul unei societăţi multietnice care a trăit până atunci în pace, rămâne o taină. Cum anume este posibil ca o persoană sau un grup de oameni, normali şi decenţi, până la un anumit moment, să devină dintr-o dată aproape întrupări ale răului, „oameni ai minciunii”? Ne punem aproape instinctiv această întrebare atunci când vedem violenţe cum sunt cele din fosta Iugoslavie, sau, mai nou, din Iraq, Darfur şi, de ce nu, Tibet. Aceasta este întrebarea centrală a unei cărţi extraordinare care a apărut, din păcate foarte târziu, şi pe piaţa românească. Mă refer la People of the Lie, a lui Scott Peck (apărută în 2004 la Editura Curtea veche, din Bucureşti, cu titlul Psihologia minciunii). Exemplul paradigmatic utilizat de autorul american este cel al masacrului din satul vietnamez My Lai, realizat în anul 1968 de un pluton de soldaţi americani, altfel părinţi şi capi de familie absolut decenţi (astăzi, 16 martie, când scriu aceste se împlinesc 40 de ani de la această tragedie).

my_lai_massacre.jpg

Mi-am pus de nenumărate ori această întrebare, după ce am citit această carte, dar mai ales după ce am văzut cu ochii mei cele mai abjecte manifestări ale minciunii, ale manipulării şi ale călcării în picioare a conştiinţelor, fără milă şi fără mustrări de conştiinţă. Ei bine, nu mă refer aici la teroarea comunistă, ci la experienţa traumatică trăită după 1989 în câteva instituţii evanghelice româneşti, altfel dintre cele mai decente.

Un alt autor care scrie cu mult talent şi acuitate despre acest subiect complex, mai ales cu referire la dimensiunea lui religioasă este francezul Rene Girard, multe dintre cărţile lui, începând cu Violenţa şi sacrul (Editura Nemira, Bucureşti, 1995), au apărut deja în limba română. Sper să pot reveni asupra acestui subiect. Până atunci, să ne întoarcem la Africa.

Am ajuns la Limuru duminică seara, după aproape optsprezece ore de zbor. În mod straniu, nu eram prea obosit. Plecasem din Iaşi cu o zi înaintea zborului şi am dormit bine în noaptea dinaintea zborului, într-un hotel aproape de Otopeni. Noapte fiind, drumul destul de lung de la aeroportul Nairobi la Limuru a fost cam anost, aşa încât am aţipit de câteva ori. Cu toate acestea, în mod surprinzător, am recunoscut unele dintre locurile prin care trecusem cu doi ani în urmă. Am aflat apoi că Brackenhurst, locul întâlnirii anterioare se afla doar la câţiva kilometri de Limuru.

jumuia1.jpg

A doua zi am dormit până târziu, iar la prânz i-am cunoscut pe primii membri ai grupului de lucru, cu care nu mă întâlnisem până atunci. Între aceştia se afla şi Chris Wright, preşedintele acestei comisii Lausanne. Chris, noul Director al Fondului Academic Langham, organizaţia creată de John Stott pentru susţinerea la studii teologice doctorale a unor candidaţi din ţările sărace ale lumii. Langham a plătit şi o parte din bursa de care m-am bucurat în timpul studiilor mele de teologie din Marea Britanie. Tocmai mă întâlnisem cu Chris în ianuarie la Bucureşti, pentru a analiza situaţia celor circa zece foşti şi actuali bursieri Langham originari din România, în condiţiile crizei prin care trec în prezent şcolile de teologie evanghelică din ţară.

Condiţiile de cazare la Centrul de conferinţe Jumuia din Limuru erau destul de elementare, dar decente. Aveam cel puţin camere individuale dotate cu duş, ceea ce însemna că ne puteam odihni cum se cuvine după sesiunile intense de lucru ale întâlnirii. Împrejurimile însă arătau superb.

jumuia2.jpg

Din păcate, accesul email era intermitent şi viteza îngrozitor de redusă. La fel şi conexiunea telefonică. De aceea decid să fac „post” de comunicare în această perioadă (aveam să plătesc scump acest „lux”; la întoarcerea acasă mă aşteptau sute de emailuri, atât private, cât mai ales de serviciu, la care trebuia neapărat să răspund). Cred că din 1993, când am avut prima adresă email era prima dată când nu foloseam emailul pentru o săptămână întreagă.Ca să fiu sincer, a fost mai uşor decât mi-am închipuit (omul se obişnuieşte uşor cu binele). Nu prevăzusem însă acest lucru şi de aceea nu-mi prevenism colegii cu privire la această problemă de comunicare. Din fericire nu s-a întâmplat nimic grav în lumea în acea perioadă, aşa încât pauza de comunicare a rămas una fără consecinţe grave.

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: