Ce sa facem cu cei care au fost informatori si agenti?

danielbranzai.jpg

Într-un post publicat în 6 iulie 2007 pe blogul Dezvăluiri, dezinformări şi divagaţii, Daniel sugera că ăn problema deconspirării pot fi identificate trei categorii de oameni:

1. tăcuţii

2. gălăgioşii

3. cumpătaţii

În finalul acestui pos, Daniel solicita şi opiniile altora asupra acestui text, provocare pe care mi-a trimis-o şi mie pe privat.

Transcriu aici răspunsul meu, aflat şi între comentariile la acel post, tocmai din pricina posibilei lui relevanţe pentru discuţiile care au avut loc în ultimele saptămâni asupra acestei teme complicate şi controversate.

______________

Draga Daniel,

Problema pe care o ridici aici este una complexa si incerc si eu, prin publicarea integrala pe blog a dosarului meu, sa contribui la aceasta dezbatere.

Dintru inceput vreau sa spun ca, dupa parerea mea, problema aceasta nu poate fi rezolvata cu argumente circumstantiale sau cu abordari umorale. Ea are nevoie mai degraba de o abordare biblica si teologica, principiile si solutiile propuse trebuind sa fie verificate apoi in lumina felului in care Biserica lui Cristos a tratat probleme similare de-a lungul istoriei. De aceea, este nevoie si de o oarecare acribie arhivistica si istorica in acest proces , dat fiind ca avem de-a face cu interpretarea unor surse care nu pot luate ca face value. Cu alte cuvinte, aceata poveste nu este pentru copii si pentru ignoranti. Din pacate, majoritatea celor care fac valuri in jurul acestei teme este dintre cei care au “idei putine, dar fixe” :-)) sau, mai rau, dintre resentimentari.

In ce ma priveste, nu-i pot lua in serios pe “tacuti”, pentru ca, pentru mine cel putin, ei sunt suspecti. Tacerea lor (complice, vinovata, nepasatoare – sau, mai rau – autojustificatoare) ma face sa ma intreb ce anume au de ascuns.

“Galagiosii” sunt insa, cred eu, si mai penibili, pentru ca adeseori ei striga cu atit mai tare cu cit au mai putina calificare sau cadere morala sa discute aceasta problema (sau poate de asta striga asa de tare, ca sa nu li se vada incompetenta). Mai mult insa, ei o fac adesea cu parti pris – subiectiv, tezist si cu adresa precisa – folosindu-se de ea ca de o arma, pentru a lovi in “ceilalti”, oricare ar fi acei “ceilalti”. Unul dintre acesti “galagiosi” a indraznit chiar sa afirme ca toti cei care sunt in dezacord cu cel pe care el il incearca sa-l slujeasca prin “galagia” lui, sunt cu siguranta securisti. Asa fiind, nu m-as mira sa-l vad intr-o zi fabricind niste “dovezi” care sa-i sustina teza. Exista, desigur, si galagiosi sinceri, dar ei sunt, cred eu, o minoritate si se epuizeaza repede, caci urletele sunt intotdeauna epuizante pentru cel ce striga si obositoare pentru cei care sunt siliti sa le asculte. Asa fiind, nici pe acestia nu-i pot lua in serios.

Cred ca nenea Richard nu putea fi incadrat nicidecum la “tacuti” (n-ar fi infiintat el “Christ to the Communist Lands” daca era asa), dar nici la “galagiosi”, chiar daca el, mai mult decit noi toti, ar fi avut dreptul la asta. Imi amintesc ca tanti Bintea, atunci cind i-am spus ca vreau sa public in limba romana depozitia lui nenea Richard in Congresul american, pe care mi-a dat-o pentru Colegiul Wurmbrand din Iasi, m-a rugat sa mai amin putin asta, ca sa nu fie raniti unii dintre colaboratorii regimului comunist care mai traiesc si au fost mentionati pe nume de nenea Richard in acea depozitie. Acesta este semn de mare noblete, de boierie adevarata, dar, din pacate, ea este pe cale de disparitie intre noi.

Mai ramin “cumpatatii”, dar cred ca nenea Richard n-ar putea fi incadrat nici la acestia. El sfida in mod sistematic categoriile prestabilite, asa cum facea si Maestrul lui, Yeshua ha Mashia. Categoriile sunt pentru oamenii marunti, ca noi, nu pentru genii si sfinti.

Solutia nu poate veni insa decit de la cei care pot gindi out of the box. Dar, iarasi spun, din pacate cei mai multi dintre acestia s-au dus deja dintre noi. De aceea nu pot spune decit, sa aiba Dumnezeu mila de acest neam netrebnic, care umbla orbecaind in intuneric si nu vrea sa vina la lumina zilei ca sa i se vadeasca faptele, pentru ca stie ca ele sunt rele. Dar daca n-o face, n-are nici o sansa ca ele sa-i fie lamurite. Si atunci, ce se va alege de vesnicia lor? Caci aici ne putem prosti unii pe altii cu tot felul de justificari despre felul in care, ca Uzie, am incercat sa salvam Biserica Domnului. Ma tem insa ca vom ramine fata glas atunci cind va fi sa ne justificam inaintea celui care a spus: “Eu imi voi zidi Biserica mea si portile locuintei mortilor n-o vor birui”

Advertisements

One thought on “Ce sa facem cu cei care au fost informatori si agenti?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s