De câtăva vreme primesc întrebări şi nedumeriri legate de identitatea mea confesională şi de poziţiile mele teologice. De aceea, in lumina politicii mele de a juca cu toate cărţile pe masă, am decis să afişez o serie de texte care sî răspundă mai pe larg acestor chestiuni. Desigur, este posibil ca ele să ridice noi întrebări, dar sunt gata să-mi asum acest risc.
Până atunci, vă afişez câteva poze cu familia mea.
Marcela (Coca), sora mea şi Minuţa, mama mea
Iată şi o poza recentă cu familia fiului nostru, care se află la Glasgow.
Mihaela şi Dănuţ (bunicii)
Daniel şi Ligia Iulia (părinţii)
Lisa Minodora şi Marcus Emanuel (copiii)
Şi, în final, o poză cu familia fiicei noastre din Iaşi.
Anca Dorotheea şi Adrian (părinţii)
Rafael Andrei, Nicholas Sebastian şi Thomas Adrian (copiii)
Persona 
La vremea comunismului ,nu am stat la caldurica ca nu aveam,nu aveam nici ce manca,mi+am dat examenul de maturitate mancand paine cu fructe verzi din gradini,struguri verzi,chiar=era iunie.
Nu eram credincioasa,ca sa apar un crez,(am facut-o mult mai tarziu )
Sunt multi care au suferit ca si mine,
dar nu numai,din cei credinciosi,despre care nu auzi nici un cuvant,care au avut mult de suferit.
Dumnezeu sa faca din viata noastra ceea ce doar El poate,asa mici cum suntem.
____________
Evident, in textul meu “căldurica” era o metaforă. In legătură cu cei care au suferit cu adevărat în trecut, este interesant că nu ei fac tapaj acum, ci tocmai cei care n-au plătit nici un preţ pentru credinţa lor, sau, mai rău, în vremea aceea, sau mai târziu, dacă nu cumva chiar şi acum, slujesc regimul prin diverse “servicii”.
Dănuţ
LikeLike
Aici te inseli Danut, crezi ca esti singurul care ai suferit sau ti-ai pus pielea in joc in perioada comunista, Au fost foarte multi, doar ca nu toti isi flutura suferintele pe la nasul tuturor, pentru ca la urma urmei, nici nu poate fi numita suferinta ceea ce ai patimit, tu sau eu, sau altii pe linga cei care au facut ani de puscarie grea. Esti din nou nedrept.
_________
Ce stii tu, Mioara, despre lucrurile prin care au trecut altii? Nu ti se pare ca esti cam prezumtioasa? Crezi ca esti indrituita sa compari toata lumea cu tine? Si, nu te supara, care dintre cei din grupul vostru a facut puscarie grea, ca n-am observat amanuntul asta. Lasa-i pe martirii credintei sa se apere singuri. Cred ca au nevoie de altfel de avocati.
Dar, fie, sa admitem ca sunt nedrept. Pe linga nedreptatile pe care le faceti la tot pasul in comentariile voastre, asta este floare la ureche.
Danut
LikeLike
Stimate domn,
Povestea cu Palama este complexa si nu e de tratat intr-un simplu comentariu. Va las deci sa va edificati singur. Am un bun amic, Emil Bartos, care si-a scris doctoratul pe tema indumnezeirii si care poate vorbi mai inteligent decit mine pe aceasta tema.
In ce-l priveste pe musiu Rasvan, va rog sa ma credeti ca este o dilema si pentru mine. Nu stiu exact ce anume i-am facut, dar vad ca a facut o fixatie in ceea ce ma priveste si a pornit un soi de cruciada personala, pentru a-l ‘deconspira’ pe cel pe care il considera un soi de inamic public numarul 1. Ma intreb uneori daca este complet sanatos, pentru ca ura lui viscerala fata de mine incepe sa capete nuante patologice (precizez ca nu ne-am intilnit niciodata si nici nu sunt interesat de asa ceva). Dincolo de faptul ca, fara voia lui, imi face, publicitate, prefer sa-l ignor. Cred ca este cea mai buna abordare. Pina la urma, oamenii care au cit de cit bun simt vor vedea cine este acest personaj imund.
Inainte de a incheia, vreau sa mai adaug un lucru. Ma enerveaza la culme tupeul lui si al celor adunati imprejurul lui (cine se aseamana se aduna) de a ne acuza pe noi, cei de la Agora Christi, ca am incerca sa impiedicam deconspirarea colaboratorilor Securitatii. Cei mai multi dintre oamenii acestia, in lasitatea lor, au stat la caldurica in perioada comunista, in vremea in care noi ne puneam pielea in joc pentru credinta crestina. Acum insa se dau mari viteji cu gura mare. Aceasta este o obraznicie si o nerusinare care ar trebui taxata de catre ‘nasii’ acestui grup. N-o fac insa, probabil pentru ca, desi, sunt sigur, ei nu sunt de acord cu ceea ce fac acestia, o asemenea patima revolutionara impotriva ‘dusmanului de clasa’ foloseste ‘cauzei’, oricare va fi fiind aceea.
Sanatate,
Danut
LikeLike
da.adevarat. si moi aş dori vro 2 copchilaşi, da without la femme adiacentă.
…totuşi, am o nelămurire. Ba nu, momentan am mai multe. De ex. sunt foarte nelămurit în privinţa lu monsiu Palama şi rolul lui in hesychia. Dar asta nelămurire o să mi-o clarific eu personal. În privinţa unei alte nelămuriri mă puteţi ajuta.
…nu obişnuiesc (dar se mai întâmplă) să scriu în completă necunoştinţă de cauză. De aceea vă întreb: sunteţi cumva un monstru barbar şi ecumenic carele vrea să distrugă eglisul bisericesc? Că poate sunteţi şi nu-mi dau io seama. Că din caracterizarea pe care v-o ticluieşte monsiu Rasvan Cristian, asta reiese. De ce?…lucrul acesta nu l-am mai priceput.
Deci poate mă clarificaţi şi pe mine necesar şi suficient în acest problem. Realizez faptul că dvs nu doriţi să vă introduceţi în scandaluri inutile, dar se pare că eu beau totuşi mai multă cafea şi de obicei sunt mai nervos de felul meu.
Ce habeat Rasvan Cristian cu dvs?
LikeLike
foarte frumos, cred ca in momentul in care ai asemenea poze ai trait cu un scop
_________
Nici nu stii cita dreptate ai. Este greu de explicat cita bucurie imi aduc cei cinci nepoti, chiar daca pe doi dintre ei ii vad mai rar. In plus, faptul ca patru generatii traiesc laolalta in aceeasi casa este ceva care aduce o bogatie spirituala si umana absolut incredibila. Ma socotesc un om bugat, pentru toate acestea. Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca nevasta mea candideaza, cu sanse mari, la un loc intre sfinti, pentru ca s-a canonit cu succes, timp de peste treizeci de ani, alaturi de un om imposibil ca mine 😦
Danut
LikeLike