Biserica Romano-Catolica si persecutia comunista

cartebrcprigoana.jpg

Recent discutam cu bunul meu prieten. părintele catolic Cornel Cadar, despre dosariada în plină desfăşurare în blogosfera evanghelică. Părintele se arăta şocat de patima şi vehemenţa cu care este discutată această problemă şi se întreba, cu surprindere, de ce nu încearcă structurile eclesiale să ia iniţiativa în această complicată problemă.

Atunci când i-a spus, cu un oarecare reproş, că nici catolicii români n-au făcut mare lucru în această direcţie, părintele mi-a spus că mă înşel şi că iserica Catolică din România a fost foarte activă în acest sens, dar nu pe internet, ci în cadrul structurilor ei interne.

Am încercat să-mi apăr ograda şi am spus că suntem o biserică tânără şi nu ne putem compara cu o biserică veche de 2000 de ani. N-am fost însă, se pare, prea convingător (oricum, darul convingerii nu prea mi-a căzut la împărţeală 😦 ).

Atunci când am “contratacat”, spunând că am auzit de retragerea arhiepiscopului catolic de Varşovia, dar n-am auzit nimic public despre retragerea vreunui prelat catolic român, părintele mi-a spus că au fost asemenea retrageri, dar ele s-au făcut cu discreţie. Dacă e bine sau rău, asta este o altă poveste. Nu i-am cerut exemple (poate că am s-o fac cândva), dar i-am spus că ştiu eu pe unii dintre cei mari de acolo pe care încă îi aştept să se retragă. Evident, la o asemenea afirmaţie nu se poate răspunde decât prin tăcere. În definitiv părintele ocupă şi o poziţie oficială şi nu-şi poate permite, ca mine, să spună chiar tot ce gândeşte, chiar dacă, poate, ştie la cine făceam aluzie.

Iată însă că romano-catolicii fac chiar mai mult decât atât. Ei încearcă să documenteze şi suferinţele catolicilor care au încercat să reziste persecuţiei comuniste. Într-un articol publicat pe situl Catholica.ro se anunţă publicarea la Editura Sapientia a Institutului Teologic Romano-catolic din Iaşi a lucrării Biserica Romano-Catolică din România în perioada persecuţiei comuniste, coordonată de profesorul Dănuţ Doboş. Cu această ocazie aflăm că această biserică a înfiinţat o Comisie Naţională de studiere a Istoriei Bisericii Catolice din România. Iată că unii nu-şi pierd vremea bocind ca babele cu privire la imposibilitatea creării unor asemenea comisii, ci chiar încearcă să facă ceva. Dacă această lucrare reprezintă o analiză cât de cât obiectivă a istorie sau este vorba doar de o pledoarie pro domo nu putem şti decât dacă vom citi cartea cu pricina. Ea poate fi comandată AICI. Vă dorim lectură plăcută.

Daniel Fărcaş sugera în excelentul lui articol Decojind papura, de pe blogul Agora Christi, că un demers coerent legat de deconspirare trebuie să ia în considerare nu numai trădările unor membri ai clerului şi ale unora dintre credincioşii de rând, ci şi eroismele multora dintre aceştia. El deplângea, pe bună dreptate, absenţa unor texte consistente care să documenteze eroismul şi rezistenţa evanghelicilor la comunism. De asemenea, Daniel sugera că pentru cunoaşterea corectă a acestui fenomen ar fi absolut necesară publicarea dosarelor lui Wurmbrand precum şi biografie obiectivă a acestuia.

Vreau să vă dau o veste bună. Asemenea texte există, chiar dacă sunt puţine şi insuficiente.  Mai întîi, John Moldovan, care predă la Southwestern Baptist Theological Seminary in Ft. Worth, Texas, a finalizat încă în 1994 o teză de doctorat cu titlul Romanian Baptists under Marxism-Leninism. A Study of the Impact of Communist Persecution on Evangelism . Din păcate această lucrare nu a fost niciodată tradusă ori măcar publicată în limba engleză. Poate că vreuna dintre editurile româneşti va fi interesată de un asemenea proiect. Ar fi, cred eu, ceva extrem de folositor pentru comunitatea evanghelica din Romania.

In al doilea rând, tânărul istoric evanghelic Dorin Dobrincu, în prezent Director al Argivelor naţionale ale României, a publicat, atât în limba română, cît şi în limba engleză, o serie de articole despre persecuţia evanghelicilor români înainte şi după venirea comuniştilor la putere.  Între acestea se află şi un amplu articol despre ALRC, pe care Dorin Dobrincu o consideră singura contestare serioasă, pe baze ideatice solide, a ideologiei comuniste în Romînia dinainte de 1989.
Atasez mai jos acest articol in format PDF pentru cei interesati.

ddobrincu_alrc.pdf

Aceste texte fac parte dintr-un proiect mai mare, care, cu ajutorul lui Dumnezeu, se va finaliza în câţiva ani cu publicarea unei istorii a evanghelicilor din România. Tot în cadrul acestui proiect, plănuim crearea unei arhive de istorie orală cu privire la persecuţia evanghelicilor în perioada comunistă.

În final, poate vă va interesa să ştiţi că Dorin deţine copii ale tuturor dosarelor lui  Richard Wurmbrand aflate în România şi intenţionează să le publice imediat ce va avea vreme pentru asta. De asemenea, lucrează de câtiva ani la o monografie Wurmbrand, pentru finalizarea careia insă va trebui să petreacă ceva vreme în arhive din străinătate, ceea ce, din motive profesionale, în acest moment este imposibil de realizat.

Rugaţi-vă însă pentru finalizarea acestor proiecte şi a altora asemenea, spre folosul unei cunoaşteri corecte şi a unei asumări critice a trecutului, fără de care nu ne vom putea trăi în mod coerent prezentul şi nu vom avea nici un viitor.

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

9 thoughts on “Biserica Romano-Catolica si persecutia comunista”

  1. Pt ca dl. Dobrincu mentioneaza ca sursa pe Wurtz, poate merita cunoscute amintirile unora dintre noi despre filozoful Bruno Wurtz (Timisoara). Ele reflecta aspecte din interior ale luptei particdlui comunist impotriva Crestinismului (in special neoprotestant). L-am cunoscut pe Wurtz prin ‘78, eram in anul 3 de facultate. Era o inilnire secreta de 6-7 credinciosi. Filozoful Wurtz, fusese directorul Operei Germane (Timisoara) si a fost condus la Domnul de soferul sau, Linzing, un crestin dupa evanghelie extrem de citit. Cind l-am intilnit noi, crestinul Wurtz era seful Centrului de Educatie Ateist Stiintifica al Univ. Timisoara, si era crestin; un fel de miel imbracat in haine de lup!!! (“asa ceva nici Mintuitorul n-a anticipat” -Aurel Popescu). Si totusi cred ca era crestin intr-una din cele mai complicate situatii: agentul “nostru” in transeele adversarurlui. D-zeu stie adevarul. Multi se indoiesc; un evanghelic cu multa patrundere duhovniceasca mi-a spus ca e convins ca era omul securitatii cu o misiune printre noi. Nu-l cred. Bruno m-a impresionat puternic. Ne-a spus ca in aceasta dificila pozitie (nu doar de ucenic pe ascuns ci de propagandist ateu) el si-a propus sa: a) convinga pe propagandstii atei sa citeasca Scriptura ca s-o poata combate (convins fiind ca Scriptura ii va schimba) b) sa renunte definitiv la persecutia (de orice fel) a credinciosilor. L-am mai intilnit de citeva ori in secret; cunostea Cuvintul. Am avut ocazia sa citesc o parte din comentariul sau: Biblia pt propagandistul ateu (scrisa la Cererea C.C. al PCR!!!). Cit am citit eu, era doar comentariu al textului biblic. Exceptie o facea Apocalipsa unde lista in appendix interpretarile clasice precum si cele referitoare la Fiara si 666, etc. Limbajul era cel al partidului atunci cind pomenea in subnote despre ALRC. L-am auzind conferentiind pe terenul dusmanului: Sedinta Propagandistilor atei din Facultatile din Timisoara. Am fost dus cu forta! Propagandistii citeau “Sportul” pe sub banci. Eram singurul care ascultam cu sufletul la gura. Wurtz s-a tinut de cuvint: le-a spus, in limajul lor, sa citeasca Scriptura si cartile neoprotestantilor aflate in biblioteca Centrului pe care-l conducea; le-a mai spus ca neoprotestantii sunt mai buni la apologetica decit ei la combaterea Crestinismului si a insistat ca persecutia de orice fel e contraporductiva (stimuleaza pe credinciosi); a incheiat in limbaj revolutionar cu un apel la lupta impotriva alienarii religioase. Bruno s-a tinut de cuvint, a facut ce ne-a spus. In plan teologic/filozofic parea influentat de Kierkegard si Jaspers. Nu cred ca era informator; niciunul din cei ce-l vizitau pe-ascuns n-a fost deconspirat. Intr-o zi , baptistul Aurel Mladin din Arad si-a luat inima in dinti si l-a vizitat pe Wurtz. “Frate”, i-a zis Bruno, “cred ca Dumnezeu ma mai iubeste inca. De-atita timp n-am mai vazut un credincios. Am crezut c-a venit Rapirea, iar eu am ramas, jos!”. Piramidologul evanghelic Moisescu din Arad l-a vizitat si el dar nu l-a crutat (Moisescu nu era musafir comod). “Bruno”-i-a zis acesta” nu poti fi Crestin daca nu marturisesti! Scriptura zice ca “de oricine se va rusina de Mine pe Pamint…” l-a avertizat V.V. Moisescu…. Cazul B. W. a fost singurul caz din interiorul propagandei partidului comunist pe care l-am cunoscut si urmarit de-a lungul anilor…Wurmbrand ne spne ca au fost generali KGB ce faceau parte din biserica subterana…D-zeu are copii peste tot. El stie precis daca Bruno Wurtz a fost sincer sau ne-a folosit drept cobai… Eu cred ca a fost crestin. Multe surprize ne va rezerva Cerul…Doru Radu -din Detroit

    Like

  2. Multumesc din inima, domnule Radu, pentru aceasta fascinanta poveste. N-am avut sansa de a-l cunoaste pe Wurtz, dar am auzit nenumarate povesti despre el de la prietenii mei de la Timisoara.

    As vrea sa va provoc sa incercati a va aduna amintirile despre Wurtz intr-un text inchegat, pe care l-am putea publica pe situl Adoramus. Va prindeti?

    Din cite stiu, Wurtz n-a fost singurul caz de acest gen. Exista un alt autor, tot evreu, care a scris citeva carti critice la adresa crestinismului in perioada comunista si pe care l-am suspectat ca este un ucenic secret. Din cite stiu si cu el a avut Aurel Mladin o mica istorie. Sunt curios daca ghiceste cineva despre cine este vorba.

    Danut

    Like

  3. Domnule Manastireanu:
    Multumesc pt oferta onoranta. Nu cred insa ca am ce scrie. Cele de mai sus le-am scris pt faptul in sine (crestin-cercetator la propaganda ateist-comunista) si pt ca l-am vazut pe BW in pozitie oficiala la conferinta descrisa, unde si-a dat examenul, pt mine! Apoi, am citit destul de mult din “biblia” aceea si spre surprinderea mea nu era o critica a minunilor si a istoriilor descrise de Sfinta Carte ci era o explicare, usoara exegeza, a textului in sine; nu incerca sa-l combata de loc!..Oricum, daca presupunea noastra era adevarata, adica BW era crestin in acea situatie contradictorie, este o noua dovada a atotputerniciei lui Dumnezeu care ride si isi bate joc de cei ce se cred ei insisi dumnezei (coumunistii)… In ce-l priveste pe BW, numai DUmnezeu poate sa-l judece. S-ar fi slavit El mai mult daca Bruno ar fi aruncat totul in aer spunind “cristianus summus” si ar fi luat-o prin biserici intarind credinta fratilor? Dupa mintea mea, da! Dumnezeu insa are ultimul cuvint! Si nu greseste!.. La polul opus lui BW, era cel (prof. Cornea) ce prezida sedinta si era sef al catedrei de filozofie si secretar de parid al Univ. Timisoara. Dinsul crescuse in casa de credinciosi din Buteni, fratele sau -lector univ.- continua sa creada… iar el se “trada” doar intre prieteni cinta cintari pocaite… Nicodimi erau mai multi…dar erau si din aceia care s-au lepadat… Poate in ultima clipa a vietii, totusi, s-au intors la Dumnezeu! Sa speram… dar cu Dumnezeu nu-i de jucat!

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s