Sculptura ca exercitiu spiritual – interviu cu Liviu Mocan

liviu_mocan.jpg 
Portret al artistului în tinereţe 

Liviu Mocan este unul dintre cei mai importanţi sculptori romani ai momentului. Aşa începe interviul cu Liviu Mocan publicat pe siteul hotnews.ro sub semnătura lui Vlad Mixich.

Iată descrierea pe care o face autorul sculptorului creştin român:

“Liviu Mocan este unul dintre cei mai importanţi sculptori români ai momentului. S-a născut în 1955 în Cara, judetul Cluj. A absolvit Academia de Arte Vizuale din Cluj şi a fost vreme de doi ani artist rezident al Universităţii Anderson din Mississippi, SUA. De-a lungul timpului a avut mai multe expoziţii personale la New York, Chicago, Budapesta, Bucureşti, în Elveţia sau în Germania. Sculpturile sale pot fi văzute în locuri publice din Germania, SUA, Norvegia, Noua Zeelandă şi desigur România. Este cel mai bine cunoscut în Romania ca fiind autorul “Stalpilor Împuşcaţi” din Piaţa Revoluţiei din Cluj, dar şi al “Seminţelor” amplasate de-a lungul anului cultural 2007 în centrul Sibiului. Liviu Mocan este deţinătorul mai multor premii prestigioase pentru sculptură, numeroase lucrări ale sale fiind achiziţionate de colecţionari particulari din Marea Britanie, Elveţia, Grecia, Austria, Germania, SUA sau Norvegia.”

Dialogul abordează nu numai concepţia artistică a sculptorului, ci şi viziunea lui creştină. Liviu foloseşte in acest interviu metafora „vecinătăţii lui Dumnezeu” pentru a descrie felul în care înţelege el impactul credinţei asupra concepţiei lui artistice.

Ca răspuns la o întrebare a ziaristului, Liviu vorbeşte apoi despre seria seminţelor, un proiect artistic care intenţionează să plaseze câte o sculptură din această serie pe fiecare dintre cele cinci continente. Prima a fost deja inaugurată în Noua Zeelandă, iar următoarea va fi ridicată în Africa. Celelalte vor fi plasate în Asia, America şi Europa.

În finalul interviul, artistul ne povesteşte despre ideea sa, trăsnită şi fascinantă totodată, de a crea un cimitir al stegarilor. Iată cum îşi descrie autorul ideea:

Eu am scris deocamdată copiilor mei două file de testament. Prima filă este o cerere pe care le-o fac, şi anume le cer ca ei să mă îngroape cu un steag al învierii în mâini. Aşadar voi fi un mort în sicriu care ţine cu mâinile de un steag ce va ieşi prin sicriu, va ieşi prin pământ, până afară.

Aş vrea să vă transcriu aici o parte din această filă. Pe ea scrie aşa: “când voi ieşi din atelier, cu mâinile înţepenite de frigul şi boala acestei planete, îndreptaţi-mă spre mormânt, copiii mei şi aşezaţi-mă spre odihnă cu steagul învierii în mână. Să nu-mi puneţi uneltele la picioare, ci doar fotografia voastră şi-a mamei sub pernă, iar în mana dreaptă strâns, steagul învierii. Steagul de inox pe care sub ochii voştri îl lustruiesc zi de zi”.

După ce am scris fila asta le-am cerut să mă îngroape cu steagul în mână, şi, povestind încoace şi-ncolo despre năzbâtia asta a mea, destul de mulţi mi-au spus: vreau şi eu să mă îngrop cu steagul învierii în mână. Aşa s-a născut ideea unui cimitir de stegari, o armată de morţi care mărşăluiesc pe sub pământ spre capătul lumii.

Sper că v-a făcut deja curioşi. Puteţi găsi restul articolului AICI.

cadrele_culturale.jpg

Înainte de a ne despărţi, vă mai ataşez o poză (Liviu este cel din mijloc), făcută în anii 80 la o întâlnire din seria „cadrelor culturale”, ceva interesant despre sper să am vreme a vă povesti cândva.

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

2 thoughts on “Sculptura ca exercitiu spiritual – interviu cu Liviu Mocan”

  1. E un har să avem printre noi oameni hăruiti de Dumnezeu cu un talent ca cel a lui Liviu. Mesajul lucrărilor lui este irezistibil pentru orice fiintă care are oportunitatea de a vedea pe viu aceste capodopere. Ce-l face unic pe Liviu este relatia profundă dintre Scriptură si creatia lui. Să-i de Dumnezeu putere să-si vadă visul de a planta câte o sculptură din seria semintelor pe fiecare continent.

    Multumesc pentru poza de la întîlnirea din seria ” cadrelor culturale”. A fost o plăcere să mă revăd şi să-i revăd pe câţiva din echipă. Am avut harul ( datorită lui Relu) să fiu si eu parte a acelui proiect. Poza e din 88 de la întânirea din apartamentul lui Liviu de la Cluj.
    Cred că merită si ar fi interesant să vorbesti despre acel proiect pe blog.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s