Deconspirare – Lectia poloneză IV

3. Calea indreptarii

Colaborarea despre care vorbim este un pacat, de aceea iesirea din ea se savarseste numai prin convertire. Aceasta cere deschiderea intru adevar fata de Dumnezeu, fata de oameni si fata de sine insusi. Procesul de convertire de la pacatele publice cuprinde urmatoarele etape:

– Pacatosul trebuie sa recunoasca de bunavoie pacatul in fata lui Dumnezeu si a constiintei proprii. Trebuie de asemenea sa o faca fata de cei carora le-a facut rau.

– Trebuie sa le ceara iertare celor carora le-a facut rau. Poate sa o faca individual, si, – daca raul a fost facut in cadrul unui anumit grup – trebuie sa o faca in public in fata acelui grup.

– In continuare, fiecare pacatos este obligat sa repare raul, atat in dimensiunea materiala, daca din cauza lui altii au suferit pierderi, cat mai ales in dimensiunea spirituala. Aceasta priveste reparatia raului clevetirii si calomniei.

– Deoarece pacatul este public, marturisirea sa trebuie sa aiba loc in fata superiorului ierarhic competent. Aceasta este o informatie asupra careia superiorul poseda dreptul deplin.

– Trebuie amintit ca aceasta convertire este intoarcerea la Dumnezeu si deschiderea catre milostivirea Lui in Sfanta Taina a Pocaintei. Dupa pacat, este obligatorie ispasirea pe masura pacatului. Deci in mod deosebit trebuie luata in considerare marimea scandalului public. Reparatia ar trebui sa manifeste sinceritate si convertire profunda. Sfanta Scriptura indica trei cai ale ispasirii: rugaciunea, postul si pomana. Ispasirea poate deci sa fie savarsita sub diferite forme, ca reculegeri, pelerinaje, acte de mortificare si abstinenta, jertfe materiale in folosul celor nevoiasi, si altele asemenea. Memorandumul se ocupa de dimensiunea religioasa si pastorala a colaborarii membrilor clerului cu autoritatile ce distrugeau Biserica, de acea nu este luata in discutie situatia in care cuiva din randul clerului ii lipseste curajul recunoasterii pacatului. In acest caz trebuie aplicat dreptul canonic, care tine de autoritatea disciplinara a superiorului bisericesc.

4. Media

Fenomenul discutat in Memorandum, al colaborarii unor membri ai clerului ca agenti, a gasit o mare rezonanta sociala ca efect al publicarii sale in media. Ziaristii ar trebui sa fie constienti de responsabilitatea lor in fata lui Dumnezeu si a constiintei lor pentru informatiile transmise, si sa-si aminteasca de puterea destructiva a defaimarii.
Avand de-a face cu scandalul, trebuie facut tot ceea ce ne sta in putinta pentru a ne impotrivi acestei actiuni distrugatoare. Domnul Isus ne-a spus ca scandalul nu se poate evita (cf. Mt 18,7). Trebuie deci sa ne construim o astfel de atitudine incat sa nu ne putem poticni.

Cei acuzati pe nedrept au dreptul la aparare si pot sa se foloseasca de acest drept. Mai inainte trebuie sa se intrebe daca acest fel de a proceda aduce rezultate bune. Uneori este mult mai de pret primirea tacuta a reprosurilor nedrepte, dupa modelul Invatatorului nostru. Isus, atat inaintea Sanhedrinului, a lui Caiafa, Ana, Pilat, ca si a lui Irod, a renuntat la aparare stiind ca este nevinovat. Dumnezeu stie adevarul, de aceea pentru omul credincios, cea mai importanta este judecata lui Dumnezeu, care este drept si milostiv.

5. Chestiune a intregii Biserici din Polonia

Chestiunea membrilor clerului care au colaborat cu autoritatile ostile Bisericii si religiei nu este numai o chestiune individuala, nici doar o chestiune a catorva clerici care au acceptat diferite forme de colaborare, ci priveste intreaga Biserica Catolica din Polonia, atat clerul cat si laicii. Are o dimensiune publica si, prin efectele sale, ne priveste intr-o oarecare masura pe fiecare dintre noi. Dezvaluie unul dintre pacatele care au ranit adanc Biserica. Pacatul trebuie condamnat, dar pacatosii trebuie primiti in spiritul dragostei iertatoare. Dumnezeu nu vrea moartea pacatosului, ci ca el sa se intoarca si sa fie viu (cf. Ez 18, 23). Biserica nu vrea moartea pacatosului, pentru ca toti cei care formam Biserica aici pe pamant, cadem si avem nevoie de milostivire.

Sa consideram acest Memorandum ca pe o mare aducere aminte a insemnatatii fidelitatii fata de Dumnezeu si constiinta. Slujitorul lui Dumnezeu Ioan Paul al II-lea in Scrisoarea adresata preotilor in Joia Mare 1979 scria: “Personalitatea preotului trebuie sa fie pentru ceilalti un semn si un reper deslusit si limpede. Oamenii dintre care suntem alesi si pentru care suntem statorniciti, vor mai inainte de toate sa gaseasca in noi un astfel de semn si un astfel de reper. Si au dreptul la aceasta”.

Sarcina preotilor si persoanelor consacrate este sa arate credinciosilor calea catre convertire si pocainta. Credinciosii vinovati de asemenea pacate vor veni cu noi stiind ca numai aceasta este calea care duce la libertate. Nu exista alta cale de iesire din pacat.
Cu totii, avand constiinta pacatelor proprii, trebuie sa-i cerem lui Dumnezeu harul convertirii si pentru aceia care au intrat pe cararea misterului nelegiuirii. Trebuie de asemenea sa multumim Milostivirii lui Dumnezeu pentru usa deschisa tuturor celor care fac pocainta.

Memorandumul este o chemare la purificarea memoriei prin convertire si pocainta, si nu prin condamnare. Este deasemenea o chemare la grija si rugaciunea comuna pentru ca in viata personala si sociala, bisericeasca si publica, sa invingem raul prin bine.

Semneaza: Episcopii eparhiali

Jasna Góra 25 august 2006

Sursa: Biroul de Presa al Conferintei Episcopale a Poloniei

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

4 thoughts on “Deconspirare – Lectia poloneză IV”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s