Interviu cu Radu Gheorghita I – Cine este Radu Gheorghita

Prezentare

Născut: 21 Decembrie 1961, Cluj Napoca

Studii universitare şi postuniversitare:

• Licenţa în Fizică – Facultatea de Fizică, Universitatea Babeş-Balyai, Cluj Napoca, 1984
• MDiv (Master of Divinity) – Trinity Evangelical Divinity School, Deerfield, IL, 1991
• PhD (Doctor of Philosophy) – University of Cambridge, Marea Britanie, 2000.

Familia: căsătorit din 1988 cu Elizabeth (Liz) Winnacker; copiii: Elizabeth, 1990; Nicholas, 1991; William, 1996; Edward, 1998; Margaret, 2000.

Biserica: Pleasant Valley Baptist Church, Kansas City (membri din anul 2003)

Instituţia în care este angajat: Midwestern Baptist Theological Seminary, Mansas City, Missouri, Statele Unite

Poziţia academică: Conferenţiar în ştiinţe biblice (Associate Professor in Biblical Studies)

Hobby-uri: Memorarea Scripturii in limbile originale, muzica clasică – chitară, pian, orgă; fizica, baschetul, tenisul de câmp, fotbalul.

Introducere

Dănuţ Mănăstireanu (DM) – Cine eşti tu, Radu Gheorghiţă?

Radu Gheorghiţă (RG) – Sper că pe parcurs vei avea şi întrebări mai uşoare decât această primă salvă, o întrebare normală de altfel, dar înşelător de simplă şi tulburător de complicată. Pentru că – nu-i aşa? – sunt atâtea faţete care ne definesc ca oameni. Aş putea, de exemplu, să mă prezint în raport cu cei din care mă trag, cu cei cu care convieţuiesc şi cu cei care-mi vor urma, fie că este vorba de familie, de credinţă sau de poporul din care fac parte.

La fel de potrivit ar fi să încerc o definire de natură teologică, plecând de la imaginea pe care Scripturile o dau despre om, nicăieri surprinsă mai profund şi mai paradoxal decât în meditaţia davidică din Psalmul 8: „Ce este omul, ca să te gândeşti la el, şi fiul omului ca să-l bagi în seamă?” Fiecare dintre noi ne găsim identitatea la confluenţa acestor două adevăruri biblice contrastante: suntem făpturi ale lui Dumnezeu care, pe de-o parte, purtăm chipul şi asemănarea Acestuia, cu o capacitate unică de a reflecta, atât ca individ cât şi ca rasă, înţelepciunea şi maiestatea Creatorului, dar, de cealaltă, suntem marcaţi de limitări inerente nu doar impuse prin actul creaţiei, ci şi exacerbate de căderea în păcat.

Prefer, totuşi, să mă prezint în raport cu una din pasiunile dominante din viaţa mea: Scriptura, Cuvântul scris al lui Dumnezeu. În urmă cu aproape trei sute de ani, teologul pietist Johann Albrecht Bengel a lăsat ca moştenire un faimos aforism, ales de mulţi din breasla bibliştilor ca motto al vieţii şi activităţii noastre: Te totum applica ad textum; rem totam applica ad te! „Aplică-te (dedică-te) în întregime textului (Scripturii), apoi aplică-l pe acesta în totalitate ţie”; cu alte cuvinte, „Analizează textul pe deplin, apoi lasă-te pe deplin analizat de text!”. Tocmai aici găsesc unul dintre cele mai importante şi mai definitorii aspecte ale vieţii mele: un creştin cu o pasiune adâncă pentru Scripturi, Cuvântul scris al lui Dumnezeu, care ni se oferă spre a fi citit, cunoscut, studiat, înţeles, crezut, proclamat şi trăit. În ultimă instanţă, în acest Cuvânt scris aflăm cea mai veritabilă şi demnă de încredere mărturie nu doar despre Cel în care credem, Căruia ne închinăm şi pe Care-l urmăm şi propovăduim, dar şi despre noi, atât ca indivizi, cât şi ca comunitate. O viaţă dedicată Sfintelor Scripturi este prea scurtă pentru grandoarea şi importanţa vitală a subiectului.

[Acest interviu a fost publicat pentru prima dată într-o formă aproape identică în revista electronică Adoramus şi face parte dintr-un proiect editorial care plănuieşte să reunească interviuri cu doisprezece personalităţi evanghelice de origine română, atât teologi, cât şi specialişti în alte domenii ale cunoaşterii, din România şi din afara ţării.]

VA CONTINUA