Deconspirare – Lectia poloneza II

Simpla apreciere a faptelor nu înseamnă a da cuiva vreo sentinţă. Dimpotrivă, este o chemare la calea pocăinţei. Totuşi, fără o astfel de evaluare, rezolvarea unor probleme dificile nu este posibilă.

1. Descrierea situaţiei

Abordând problema evaluării colaborării unor membri ai clerului cu organele securităţii, trebuie amintit că timpurile despre care vorbim au fost caracterizate de persecuţia Bisericii. Clerul de mir şi cel călugăresc, fraţii şi surorile călugări, erau obiectul unui interes deosebit din partea autorităţilor comuniste de atunci. Erau deci timpuri în care Dumnezeu aştepta o mărturie răspicată, aşa cum cere credinţa în vremuri de prigoană. Trebuie afirmat cu claritate că în acea vreme fiecare membru al clerului, în măsură mai mare sau mai mică, era ţinut sub observaţie de autorităţi sau chiar împins spre colaborare.

Majoritatea covârşitoare a clerului s-au arătat demni slujitori ai lui Hristos, adesea plătind scump pentru aceasta. Unii dintre cei persecutaţi au plătit chiar cu viaţa lor. Mărturia lor merită recunoaştere din partea oamenilor, pentru că datorită ei s-a zidit credinţa noastră. Astfel de oameni ai Bisericii au fost mulţi, chiar foarte mulţi. Pentru ei vrem să-i mulţumim astăzi lui Dumnezeu cu glas tare.

In marile campanii care urmaresc dezvaluirea publica a comportamentului celor slabi, ar trebui ca, in numele adevarului, sa se vesteasca la fel de tare marturia preotilor care in ciuda multelor incercari i-au ramas credinciosi lui Dumnezeu, constiintei si Bisericii. Amintirea eroilor acelor timpuri si pretuirea comportarii lor este necesara pentru cantarirea intregii situatii, asa cum exista ea atunci. Este o indatorire stringenta, care revine fiecarei eparhii. Fiecare isi are eroii sai, si documentele pastrate furnizeaza mult material necesar pentru a se arata pe deplin eroismul lor. Credinciosii asteapta ca Biserica sa aduca la lumina viata acestor eroi. Este sarcina Bisericii si una dintre cele mai importante dimensiuni ale vestirii de catre ea a imparatiei lui Dumnezeu pe pamant.
Vorbind despre admirabila comportare a membrilor clerului in timpul comunismului, nu putem sa uitam de aceia care nu s-au ridicat la inaltimea chemarii la fidelitate, si s-au angajat intr-o colaborare mai mult sau mai putin constienta cu organele de securitate.

Facand astazi evaluarea purtarii lor, ar trebui sa ne amintim ca numai Dumnezeu cunoaste in intregime imprejurarile si motivele pentru care au procedat asa si numai El poate sa-i judece cu dreptate. Nici macar ei insisi nu pot sa o faca, pentru ca, unele sunt criteriile – din punct de vedere psihologic si sociologic- dupa care s-au condus atunci, si altele – riguros obiective – dupa care trebuie sa-si evalueze comportarea astazi, cand nu mai exista nicio presiune externa. Dumnezeu asteapta de la fiecare dintre ei o asumare individuala a raspunderii pentru felul in care s-au comportat.

2. Evaluare religioasa si morala

Punctul de plecare in definirea principiilor religioase si morale ale evaluarii colaborarii membrilor clerului cu serviciile de securitate ale RPP (Republica Populara Polona) sunt declaratiile Episcopilor polonezi, mai ales rezolutiile celei de-a 106-a Conferinte Plenare a Episcopatului Polonez, din data de 24 ianuarie 1968. Primul act care trebuie luat in considerare in aceasta evaluare, este stabilirea masurii in care preotii au ascultat de dispozitiile ierarhilor lor. Ei au jurat aceasta atunci cand au fost hirotoniti.

Pozitia Bisericii fata de aceste probleme dificile a fost expimata de Papa Benedict al XVI-lea cand s-a adresat preotilor in catedrala Sf. Ioan de la Varsovia: “In timpul Marelui Jubileu Ioan Paul al II-lea, in repetate randuri, a indemnat pe credinciosi la pocainta pentru infidelitatile trecute. Credem ca Biserica este sfanta, dar sunt in ea oameni pacatosi. Trebuie sa respingem dorinta de a ne identifica numai cu cei fara de pacat. Cum ar putea Biserica sa excluda din comunitatea sa pe oamenii pacatosi? Pentru mantuirea lor s-a intrupat Hristos, a murit si a inviat. Trebuie deci sa invatam sa traim cu sinceritate o pocainta crestineasca. Practicand-o, marturisim pacatele proprii, individuale, in legatura cu ceilalti, fata de ei si fata de Dumnezeu. Trebuie sa evitam atitudinea aroganta de judecatori ai generatiilor trecute, care au trait in alte vremuri si in alte imprejurari. Este nevoie de o sinceritate smerita pentru a nu nega pacatele trecutului, dar si pentru a nu lansa cu nesabuinta acuzatii fara dovezi reale, fara a tine seama de diferitele conditionari din acel timp.” (25 mai 2006).

a) principii generale

Dorim sa amintim ca o colaborare constienta si voluntara cu dusmanii Bisericii si religiei este un pacat. Aceasta constatare atrage dupa sine toate consecintele, privind atat marimea raului continut intr-o astfel de colaborare, cat si felul in care s-a isit din ea. Trebuie adaugat si faptul ca acesta este intotdeauna un pacat public. Chiar daca nimeni dintre credinciosi nu a avut cunostinta de el, totusi el a fost cunoscut de lucratorii serviciilor comuniste de securitate. Dumnezeu insa astepta ca fata de ei sa se aduca marturia credintei si a constiintei drepte.

Esenta raului colaborarii cu dusmanii Bisericii consta in subordonarea voluntara fata de puterea totalitara si punerea la dispozitia ei. O asemenea subordonare loveste direct in constiinta aceluia care se subordoneaza. El nu trebuie sa faca nimic altceva, simpla promisiune de loialitate fata de autoritatile ostile Bisericii si religiei este o lovitura data propriei constiinte. Organele de securitate ale RPP, in ciuda aparentelor, nu erau interesate numai de informatiile ce le erau transmise, ci de a lega constiinta celui care a semnat colaborarea cu ei. El nu trebuia sa transmita nicio informatie; era suficient ca isi ducea viata cu constiinta tradarii pe care o savarsise semnand “contractul de colaborare” cu autoritatile care distrugeau valorile religioase si morale.

Colaborarea cu dusmanii Bisericii este un pacat public. O astfel de actiune are intotdeauna o dimensiune de scandal public, desi atunci avea loc intr-un cerc restrans de dusmani ai Biserici, care aveau contact cu cei cazuti. Astazi, dupa dezvaluirea de catre media, devine un scandal care distruge credinta in inima multor oameni, pentru ca asa actioneaza mecanismul raului.

O forma aparte a acestei colaborari o constituia delatiunea, adica transmiterea de informatii necesare organelor comuniste de securitate in scopul distrugerii oamenilor si grupurilor sociale. Raul delatiunii submineaza increderea sociala si in aceasta consta principala sa forta destructiva. El nu construieste, ci distruge. De delatiune se folosesc cu predilectie sistemele totalitare, care se sprijina pe violenta si incalcarea drepturilor omului.
Daca informatia transmisa de catre delator dezvaluie fapte reprobabile ale altui om, delatorul savarseste deasemenea si pacatul clevetirii. Astfel de dezvaluire distruge intotdeauna bunul renume al altui om (Cf. Mt 18, 17). Mai mult decat atat, informatia transmisa poate fi punctul de pornire al distrugerii in continuare a cuiva care este slab. Slabiciunea lui, dezvaluita dusmanilor, este ultilizata impotriva lui. Astfel ajungem la asumarea responsabilitatii privind prejudiciul adus altora – membri ai clerului sau laici – ca urmare a faptului ca delatorul le-a dezvaluit partile vulnerabile.

In evaluarea pacatului delatiunii trebuie sa amintim acele elemente care au influenta asupra calitatii morale a faptei si asupra estimarii gradului de responsabilitate pentru ea. Cel mai important dintre acestea este obiectul actiunii, adica ceea ce se urmareste prin acea actiune. In delatiune, acel obiect este intotdeauna rau! Din acest motiv delatiunea nu poate fi justificata niciodata. Niciodata nu este permis sa se urmareasca un bine prin comiterea raului, pentru ca scopul bun nu sfinteste mijloacele. Alti factori mai sunt intentia si imprejurarile, a caror influenta asupra evaluarii morale a delatiunii este importanta, dar nu fundamentala.

Nu este greu de observat cat de complicat este mecanismul acestui rau, a carui perfectionare le-a ocupat ani de zile lucratorilor serviciilor de securitate ale statului comunist. Nu este usor nici sa ne dam seama cat de mare este scara abaterilor celor care au colaborat de fapt cu dusmanii Bisericii.

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

4 thoughts on “Deconspirare – Lectia poloneza II”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s