Exerciţii de înţelegere XVI – Revoluţia la Iaşi. Final

Danut Manastireanu: Asta a fost. In ziua de 22 decembrie 1989, cred ca era in jurul pranzului, daca-mi aduc bine aminte, tocmai ieseam din casa, mergand inspre piata impreuna cu un prieten, si m-am intalnit la cativa metri de casa cu domnul Eugen Munteanu, conferentiar la Litere.

Dorin Popa: A fost si el invitat la emisiunea aceasta.

Danut Manastireanu: Eugen este un om remarcabil si un prieten foarte apropiat.

Dorin Popa: Da? Poate ne vedem candva in trei, atunci cand revine de la Paris.

Danut Manastireanu: Eugen este acum la Jena, in Germania, impreuna cu sotia si baiatul lor. Revenind la istoria noastra, imi amintesc ca Eugen a venit la mine foarte speriat, spunand ceva despre caderea lui Ceausescu. Ne-am dus imediat la el acasa, si am stat inmarmuriti in fata televizorului, care transmitea primele imagini cu revolutionarii intrati in cladirea televiziunii. Eugen era intr-o stare de exaltare, si spunea mereu: “Acuma, acuma, acuma trag cu tunul in ei. Ce se va intampla oare?”. Mai tirziu l-am chemat cu noi, in cateva randuri, la intalnirile pe care le-am avut la mine acasa, in care ne rugam pentru ceea ce se intampla in tara. Vreau sa va spun ca in perioada aceea au fost alaturi de noi nu doar protestanti, ci si oameni de alte credinte. In acel moment diferentele dintre noi nu mai contau. De fapt, angajamentul religios ferm al cuiva este cel care ii determina modul in care reactioneaza la diverse evenimente. Daca este sa revenim la perioada dintre 16 si 22 decembrie 1989, impreuna cu prietenii mei cu care ne rugam in zilele acelea, am stat foarte serios in cumpana daca sa iesim in strada sau nu.

Dorin Popa: Aici in Iasi?

Danut Manastireanu: Da, aici in Iasi. Motivul pentru care nu am facut-o a fost acela ca nu am avut convingerea ca merita sa riscam viata altora intr-o asemenea actiune. Poate ca eram totusi doar niste lasi. Ne spuneam atunci: “Vom organiza o demonstratie pasnica, vom impedica orice fel de manifestare de violenta, si atunci militia nu va avea nici un motiv sa intervina.” Am realizat insa foarte repede ca ceea ce s-a intamplat la Timisoara este ca fortele represive au trimis provocatori intre demonstranti. Acestia au dat nastere tuturor tulburarilor de acolo, si au justificat interventia militiei. Am mai realizat apoi ca nu poti sa controlezi mase mari de oameni. Si ne-am intrebat atunci: “Merita sa avem pe constiinte potentialele victime? Este oare ceva ce trebuie sa facem, sau nu?”. Nu pot sa va spun daca a fost o decizie buna sau rea. Asta cred ca numai posteritatea sau Dumnezeu o poate judeca. Am decis deci ca nu ne putem asuma aceasta raspundere si am ramas in casa, continuind sa ne rugam. Este adevarat, am facut si noi “revolutia la televizor”, ca atatia altii, dar nu stand cu cafeaua in mana, ci rugandu-ne pentru tara. Cred ca acum, din nefericire, nu o mai facem atat de mult si de insistent cum am facut-o atunci. Tara noastra are insa nevoie de rugaciune astazi poate chiar mai mult decat atunci.

Dorin Popa: Multi spun acum ca nu a fost revolutie. Parintele Galeriu imi spunea ca din punct de vedere teologic revolutia din 1989 a fost mult mai importanta decat cea din 1948.

Danut Manastireanu: Este greu sa fac aceasta comparatie, pentru ca amestecam aici doua planuri: pe de o parte cel social – politic, iar pe de alta parte cel religios, si cred ca lucrurile se judeca diferit in cele doua planuri. Nu stiu daca am competenta de a discuta lucrurile din acesta perspectiva. Am de asemenea rezerve fata de utilizarea termenului de revolutie, pentru ca acesta este un termen de sorginte stangista, si eu refuz in mod fundamental stangismul, chiar daca sunt in principiu tolerant fata de stingisti. Deci, cred ca pot exista stangisti inteligenti la ora actuala. Am avut foarte mari rezerve asupra acestui lucru pana nu de mult.

Dorin Popa: Dupa ce l-ati ascultat pe Tony Blair, v-a trecut.

Danut Manastireanu: Da, Tony Blair m-a fascinat pur si simplu. Apoi, am cunoscut indeapreape colegi de-ai mei, care sunt buni crestini si totusi de stanga. Atunci am realizat ca se poate si asa ceva. Pana in acel moment am fost absolut sceptic cu privire la acest lucru. Am crezut ca un crestin nu poate fi decat conservator, sau, in orice caz, de dreapta. Dar, desi refuz termenul de revolutie, pentru ca este un termen stangist, ca a fost o revolta populara este absolut sigur, dincolo de orice indoiala. Mai mult de atat nu stiu… Cred ca in mare masura nenorocirile care ne bantuie acum se datoresc confiscarii acestei miscari si faptului ca noi am incercat sa facem abia in 1996, si dupa cum se vede nu am reusit prea bine, ceea ce ar fi trebuit sa facem in 90, adica sa votam cu dreapta. Imi amintesc cat l-am ‘injurat’ pe Brucan cand a spus ca romanii au nevoie de 20 de ani ca sa invete democratia. Vreau sa va spun ca acuma il consider un naiv. Cred ca avem nevoie de cel putin doua generatii ca sa invatam democratia. Am avut atunci naivitatea sa cred ca Romania se poate schimba peste noapte. Mentalitatile se schimba insa foarte greu. Romania are nevoie de o nastere din nou! De o convertire! Asta nu s-a intamplat inca. Uitati-va la nostalgiile comuniste, la portretele dictatorului si asa mai departe. Avem nevoie de o schimbare radicala. Lucrul acesta nu s-a intamplat si probabil ca nu se va intampla peste noapte. Tanjim uneori dupa faptul ca Dumnezeu sa-si indrepte fata catre noi. Spun si eu insa, asa cum spunea cineva zilele astea: poate ca mai important este ca noi sa ne intoarcem fata catre Dumnezeu.

Dorin Popa: Cu aceste cuvinte, eu va multumesc domnule Danut Manastireanu foarte mult pentru ca am fost in seara aceasta impreuna.

Danut Manastireanu: Cu placere.

Dorin Popa: Sper ca am fost cel putin trei…

Danut Manastireanu: Daca nu cinci…

Dorin Popa: Va multumesc foarte mult, si sper sa reveniti in studiourile noastre, pentru ca ati deschis foarte multe porti pentru alte posibile conversatii. Va urez sarbatori fericite si la multi ani!

Danut Manastireanu: Acelasi lucru vi-l doresc dumneavoastra si ascultatorilor.

Dorin Popa: Si eu va urez stimati ascultatori: Craciun fericit! Si sa ne auzim saptamana viitoare sanatosi si mai bucurosi. Noapte buna! La revedere!

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s