Revoluţia mea. Episodul V – Ianuarie 1990 – Jocuri politice de provincie

Drept să vă spun, n-am idee cum anume am ajuns să fie implicat, în ianuarie 1990 alături de prietenul meu de atunci, Nelu Chiţescu, în comisia pentru culte a Consiliului judeţean Iaşi, ca parte a noii puteri. Întâlnirile acestei structuri ad-hoc încercau să pună o nouă ordine într-un domeniu în care puterea comunistă făcuse nenumărate abuzuri. Nu-mi amintesc de fapt prea multe nici din discuţiile şi nici din hotărârile luate atunci de acel grup destul de eterogen. A existat însă un episod, către finalul existenţei acelei comisii, pe care nu cred că am să-l uit vreodată.

Structurile centrale ale FSN-ului de la Bucureşti se aflau în faza finală de organizare şi urma să aibă loc clarificarea structurilor locale. În vederea acestui lucru, ni s-a sugerat să alegem un preşedinte al comisiei pentru culte, care să facă parte din conducerea judeţului. Din comisia noastră făcea parte şi un personaj relativ obscur până în momentul acela, un modest cadru didactic universitar care preda istoria artei şi care, în virtutea faptului că se ocupa şi de arta religioasă, se socotea competent şi în chestiuni legate de culte.

Curând însă avea să realizăm că altele erau de fapt scopurile lui. Cu cât se apropia mai mult vizita anunţată la Iaşi a „tovarăşului” Iliescu, cu atât personajul se agita mai mult, încercând să manevreze pentru a se impune ca preşedinte al comisiei pentru culte. De fapt tipul ne era antipatic tuturor celor de acolo. Observând piruetele lui, l-a contrat cât am putut, împreună cu ceilalţi membri ai comisiei, şi l-am ales pentru această poziţie pe părintele Cornel Cadar, un bun prieten al nostru din Biserica Romano-catolică.

Atunci, enervat de opoziţia noastră, profesoraşul nostru a schimbat repede macazul şi s-a impus ca preşedinte al comisiei pentru învăţământ. Astfel, a fost primul la rând când a venit vremea pupăturilor (de tot felul) cu noul lider neocomunist (mă refer la Ion Iliescu) şi profesorul nostru a ajuns rapid în Parlament, unde se află şi astăzi ca senator (să sperăm că pentru ultima dată), ca să nu mai vorbim de faptul că a adunat de pe urma „sponsorizărilor” politice (inerente unei asemenea poziţii, în România tuturor posibilităţilor) o avere destul de frumuşică.

Vorba ceia, „la vremuri noi… tot noi”. Să ne trăiască, dar, dacă se poate, să ne mai lase în pace, ca să mai trăim şi noi. Căci lor poate că le-a ajuns, deşi, se spune că atunci când un reporter l-a întrebat în 1920 pe John Rockefeller „how much is enough”, el ar fi răspuns „just a little bit more”.

Aşa a sfârşit, în penibil, revoluţia anticomunistă la Iaşi. După optsprezece ani de dezastru pentru economia oraşului şi a judeţului, şi de pierdere a locului de capitală economică a Moldovei, în favoarea Bacăului, mult mai bine plasat politic în PSD, cu toţi Hrebenciucii lui, Iaşul continuă să fie condus de un primar modest de stânga şi să aibă o prezenţă liberală care, după părerea mea, frizează ridicolul, cu toată proeminenţa ei actuală în guvernul Tăriceanu.

În primii ani după 1989 ne-am implicat şi noi, evanghelicii, într-o oarecare măsură, în jocurile politice locale, chemând în două rânduri comunitatea creştină la post şi rugăciune pentru alegerile locale. În ambele cazuri, favoritul nostru a fost domnul Constantin Simirad, pe care îl socoteam un om de dreapta. S-a dovedit însă că ne-am înşelat, căci nu numai că el a sfârşit în PSD, după episodul jalnic cu Partidul moldovenilor, dar mentalitatea sa învechită, de om format în comunism, l-a făcut să fie mai degrabă o frână în dezvoltarea oraşului.

Va avea oare o soartă mai bună în viitor oraşul în care m-am născut, pe care îl iubesc şi în care am decis să trăiesc? Sunt absolut convins că cu oamenii care sunt acum la conducerea lui, nu există nici o şansă. De aceea mă rog să scoată Dumnezeu la iveală oameni noi, căci altfel vom pierde iarăşi ani buni, după următoarele alegeri. În ce mă priveşte, deşi nu sunt optimist, sper totuşi în lucruri mai bune. Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

One thought on “Revoluţia mea. Episodul V – Ianuarie 1990 – Jocuri politice de provincie”

  1. M-am bucurat, in tineretile mele 🙂 de dumneavoastra si de Nelu Chitescu si m-am intristat azi sa vad scris “prietenul meu de atunci”. Asa a ramas, “prietenul de atunci”?

    _____________

    Dragă Valentin,

    Şi eu sunt trist că a trebuit să scriu asta, pentru că până nu demult credeam că încă suntem prieteni, dar am aflat ca de fapt nu este aşa. De ce? N-am nici o idee. Cred că despre asta va trebui să-l întrebi pe Nelu.

    Dănuţ

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s