Revoluţia mea. Episodul III – 21-22 decembrie – Am făcut revoluţia la televizor

Am urmărit şi eu, fascinat, ca şi alte milioane de români felul în care Ceauşescu s-a lăsat păcălit de complotiştii din jurul lui, şi a organizat adunarea populară din dimineaţa zilei de 21 decembrie 1989, care avea să marcheze începutul sfârşitului pentru dictatorul comunist din România. N-am aflat decât târziu că unii dintre cei aflaţi la acea adunare n-au mai plecat acasă, ci au organizat baricada de la Inter, în vreme ce alţii, arestaţi în acelaşi loc, au petrecut o noapte de groază la Jilava. Îi îndemn pe cei interesaţi. să asculte cutremurătoarea mărturie a lui Horia-Roman Patapievici despre acea noapte de coşmar.Am stat apoi toată noaptea cu teama că Elena, mult mai „apucată” decât soţul ei, avea să-l convingă pe Nicolae Ceauşescu să spulbere Timişoara de pe faţa pământului, aşa cum se zvonise că intenţionează să facă. Nu s-a întâmplat nimic de felul acesta, dar a doua zi s-a anunţat aşa-zisa sinucidere a generalului Milea, şeful forţelor armate. Era clar că acolo, sus, lucrurile se precipitau. În dimineaţa aceea de 22 decembrie era la mine bunul meu prieten Liviu Ciortuz, împreună cu care am discutat intens despre evenimentele care se desfăşurau în jurul nostru. Am mers apoi să-l conduc pe Liviu la tramvai, dar n-am ajuns nici al colţul blocului când ne-a ieşit în întâmpinare prietenul nostru comun Eugen Munteanu. Eugen era foarte agitat şi ne-a invitat la el să vedem ceva cu totul neobişnuit. La televizor era Mircea Dinescu, înconjurat de o mulţime de oameni de tot felul, care anunţa fuga dictatorului. Eugen era din ce în ce mai agitat şi se temea că armata va trage asupra televiziunii şi îi va omorî pe toţi cei de acolo, ceea ce era absolut plauzibil. Habar nu aveam noi că de fapt totul se desfăşura conform unui scenariu precis, la a cărui concepere jucase un rol esenţial unul dintre cei mai cunoscuţi regizori români de film. „Nu spui cine; persoană însemnată”, vorba lui Caragiale. Am stat împreună ore întregi, urmărind înşiruirea halucinantă de oameni şi de comunicate care se perindau pe ecran. Am văzut apoi fuga lui Ceauşescu cu elicopterul, de pe clădirea Comitetului Central şi am înţeles că probabil acesta va fi sfârşitul epocii lui. Pentru noi, nu era decât o chestiune de ore, cel mult de zile, până când cuplul prezidenţial avea să fie prins şi adus în faţa justiţiei. Ceea ce şi avea să se întâmple, dar cu totul altfel decât ne-am aşteptat noi.

Târziu după amiază am ieşit în oraş şi am văzut, pe strada Ştefan cel mare, un grup de doar câtva sute de persoane, care mărşăluia către Casa pătrată, sediul Comitetului judeţean al PCR, pentru a-şi arăta solidaritatea cu revolta anticomunistă de la Bucureşti.

Am auzit că unii au mers la Securitate, unde securiştii panicaţi, care nu se ascunseseră încă, ardeau de mama focului dosarele operative aflate încă în lucru în acel moment. Aceasta explică, poate, de ce în dosarul meu se află foarte puţine dintre documentele privitoare la mine care au fost întocmite de securişti şi informatorii lor în 1989.

Spre seară, revenit acasă, am urmărit la televizor episodul al doilea, cel sângeros, al „lovituţiei”, cum a fost denumită mai apoi revolta populară din 21 decembrie, transformată apoi în lovitură de stat de către complotiştii gorbaciovişti împotriva regimului naţional-comunist al lui Ceauşescu. Niciodată n-am să înţeleg de ce anume aveau aceştia nevoie de peste 1.000 de victime şi mai ales cum anume pot dormi liniştiţi aceşti „oameni noi”, produşi de „umanismul socialist”, atunci când au pe conştiinţă sângele atâtor oameni nevinovaţi. Aţi încercat vreodată să puneţi faţă în faţă. în mintea voastră, acest maldăr uriaş de cadavre şi zâmbetul lăbărţat şi fals al lui Ion Iliescu?

Împreună cu prietenii mei, menţionaţi în episodul anterior, continuam să ne rugăm şi să facem planuri pentru ceea ce avea să urmeze. Ce anume s-a ales din acele planuri, şi de fiecare dintre noi, vă voi spune în finalul acestui serial. Până atunci însă mai avem câteva etape de parcurs împreună.

În episodul următor vă voi povesti despre meandrele noii puteri locale după căderea regimului comunist.

Advertisement

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

One thought on “Revoluţia mea. Episodul III – 21-22 decembrie – Am făcut revoluţia la televizor”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: