In memoriam Thomas F Torrance (1913-2007)

tf-torrance.jpg

Este surprinzător pentru mine să observ faptul că comunitatea protestantă din România n-a acordat nici un fel de atenţie trecerii la cele veşnice a celui care a fost probabil unul dintre cei mai importanţi teologi reformaţi al secolului al douăzecilea, prezbiterianul scoţian Thomas Forsyth Torrance. Tom face parte dintr-un veritabil clan teologic, împreună cu fraţii săi, James şi David, şi cu cei din următoarea generaţie, între care trebuie să-i menţionăm pe Iain (Princeton Seminary, US) şi Alan Torrance (University of St. Andrews, UK).

Poate că explicaţia ignorării acestui eveniment constă în sfiala (absolut exagerată, după mine, şi inspirată mai degrabă de pasiunile fundamentaliste care domină încă spaţiul evanghelic românesc şi de aiurea) pe care adus-o după sine în toate chestiunile legate de cei din familia Torrance scandalul recent de la Oradea, privitor la invitarea la Universitatea Emanuel, şi apoi contramandarea vizitei acolo, a lui Iain, fiul lui Thomas Torrance, actualmente Profesor de patristică şi Preşedinte al Seminarului Teologic Princeton din Statele Unite. Orice am crede despre acel incident, consider că este vremea să trecem peste el şi să intrăm în normalitate.

Thomas F. Torrance s-a născut la Chengdu, Szechuan, China, în 1913, unde părinţii lui slujeau ca misionari în vremea aceea. A studiat mai întâi limbile clasice la universităţile din Edinburgh şi Oxford, după care a avut şansa de a studia teologia şi a-şi lua doctoratul cu Karl Barth, la Universitatea din Basel (cu lucrarea The Doctrine of Grace in the Apostolic Fathers, Oliver & Boyd, Edinburgh, 1948).

Primul său post de profesor a fost la Seminarul Teologic Auburn, din New York City, de unde a plecat doi ani mai târziu, odată cu începerea celui de al Doilea Război Mondial. A revenit în Scoţia, unde avea să fie mai întâi capelan militar în vremea războiului şi apoi, timp de aproape un deceniu, pastor al unei parohii din Bisericii Scoţiei. După această experienţă pastorală, Thomas Torrance a fost chemat să predea Istoria Bisericii la New College în Edinburgh, unde a deţinut mai apoi, timp de 27 de ani, din 1952 până în 1979, postul de profesor de Dogmatică Creştină.

Thomas Torrance a fost Moderator al Adunării Generale a Bisericii Scoţiei în anul 1976 (poziţie pe care avea s-o ocupe şi fiul său, Iain, în anul 2003). În 1978 profesorul scoţian a primit premiul Templeton, pentru progres în domeniul religiei, ca recunoaştere a contribuţiei sale teologice, mai ale în domeniul relaţiei dintre teologie şi ştiinţă.

Tom Torrance a publicat în îndelungata sa activitate nenumărate cărţi şi articole teologice. Astfel, contactul cu Barth l-a influenţat profund sub raport teologic (aşa cum arată textul său “My Interactions with Karl Barth” în lucrarea How Karl Barth Changed My Mind, Eedrmans, Grand Rapids, 1986, editată de Donald McKim). Torrance a devenit, alături de Colin Gunton şi de alţi câţiva, unul dintre principalii comentatori ai lui Barth (vezi Karl Barth: An Introduction to His Early Theology, 1919-1931, Harper, New York, 1962), dar şi un continuator şi traducător al acestuia (astfel, a tradus şi editat în limba engleză, alături de Geoffrey W. Bromiley, cele treisprezece volume şi circa şase milioane de cuvinte ale lucrării fundamentale a lui Karl Barth, Dogmatica Bisericii). Între temele predilecte ale teologului scoţian, alături de patristică (vezi, de exemplu, lucrarea The Christian Doctrine of God. One Being, Three Persons, T & T Clark, Edinburgh, 1996), trebuie să menţionăm problematica metodei teologice (vezi, de exemplu, The Ground and Grammar of Theology, University Press of Virginia, Charlottesville, 1981) dar mai ales pe aceea a relaţiei între teologie şi ştiinţă (vezi, Theological Science, Oxford University Press, 1969; Christian Theology and Scientific Culture, Christian Journals, Belfast, 1980; şi Reality and Scientific Theology, Scottish Academic Press, Edinburgh, 1986) şi a triadologiei (vezi, The Trinitarian Faith. The Evangelical Theology of the Ancient Catholic Church, T & T Clark, Edinburgh, 1988; Trinitarian Perspectives: Toward Doctrinal Agreement, T & T Clark Edinburgh, 1994).

Multe dintre cursurile sale de la universitate au rămas încă needitate. În prezent, Jock Stein, prieten apropiat al lui Tom Torrance, pregăteşte pentru publicare două volume care vor conţine cursurile de cristologie şi de pneumatologie predate de-a lungul anilor de Torrance la New College în Edinburgh.

Thomas Torrance a fost, de asemenea, unul dintre promotorii cei mai consecvenţi şi mai pasionaţi ai dialogului ecumenic în comunitatea teologică a Reformei. Lucrarea sa Theology and Reconciliation: Essays Towards Evangelical and Catholic Unity in East and West, Chapman, Londra, 1975, reprezintă una dintre principalele sale contribuţii programatice în acest domeniu. Şi mai semnificativă este însă, cel puţin pentru noi cei din est, participarea sa la dialogul teologic cu ortodoxia (Tom Torrance a publicat ca editor lucrările ocazionate de acest dialog în Dialogue Between Orthodox and Reformed Churches, 2 vol., T & T Clark, Edinburgh, 1988, o lucrare plină de substanţă şi de promisiuni pentru dialogul ecumenic cu ortodoxia, care însă, din pricini nebinecuvântate, n-a fost continuat după această dată; poate că tocmai lipsa unui iniţiator competent şi motivat, odată cu pensionarea profesorului Torrance, a fost principalul motiv al acestei – sperăm temporare – întreruperi.

Celor care doresc să adâncească moştenirea teologică a acestui mare gânditor reformat, le recomandăm următoarele titluri, în ordinea cronologică a apariţiei lor:

  • Alister McGrath, T. F. Torrance: An Intellectual Biography, T & T Clark, Edinburgh, 1999
  • Elmer M Colyer, How to Read T. F. Torrance: Understanding His Trinitarian & Scientific Theology, IVP, Leicester, 2001
  • Gerritt Scott Dawson, ed., An Introduction to Torrance Theology: Discovering the Incarnate Saviour, T & T Clark, Edinburgh, 2007

Lumea teologică şi comunitatea creştină mărturisitoare a credinţei „dată odată pentru totdeauna sfinţilor” a pierdut la 2 decembrie 2007, în prima duminică de Advent, pe unul dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai ei. Fie ca memoria lui să ne motiveze pe toţi la angajare şi responsabilitate teologică, dar mai presus de orice, la iubirea agape, însoţită de faptele credinţei, pentru Mântuitorul cel înviat, ca şi pentru făpturile create ca să-i poarte chipul în timp şi eternitate.

Axios!

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

11 thoughts on “In memoriam Thomas F Torrance (1913-2007)”

  1. Aş avea cîteva întrebări legate de afirmaţia dvs.: “Orice am crede despre acel incident [de la Universitatea Emanuel – nota mea], consider că este vremea să trecem peste el şi să intrăm în normalitate.”

    1. Ce am putea crede despre acel incident?
    2. De ce este vremea să trecem peste el?
    3. Ce ar însemna normalitatea la care vă referiţi?

    Like

  2. Dragă Alin,

    Văd că mă ispiteşti, deşi aş fi preferat să rămân “eliptic” în legătură cu acest subiect. Speram ca măcar tu să mă protejezi. Să încerc totuşi, ca să nu te dezămăgesc prea tare, fără a agasa totuşi prea multă lume.

    1. Unii au considerat că această invitaţie a fost o mare prostie, dacă nu cumva chiar o trădare a (ultra)conservatorismului practicat de această instituţie academică. De fapt, a fost o simplă scăpare. Se putea întâmpla oricui, inclusiv celor care au acuzat-o. În ce mă priveşte, nu cred că o instituţie academică veritabilă, oricare ar fi filosofia ei, ar trebui să colaboreze doar cu cei care sunt în perfect acord cu acea filosofie. Aceasta ar duce la izolaţionism şi este calea ce mai sigură către moartea academiei. Tocmai de aceea i-am felicitat (în privat) pe cei de la Emanuel pentru această iniţiativă. Şi asta înainte să înceapă scandalul. În retrospectivă, asta nu sună prea bine, nici pentru ei, nici pentru mine, dar asta este. Desigur, nu pot să nu observ o anumită măsură de justiţie poetică, date fiind acuzaţiile de liberalism lansate de diversel persoane din acea instituţie către unii dintre cei care nu le împărtăşeau opţiunile politice şi teologice.

    2. Cred că este vremea să trecem peste acest incident nefericit, pentru că este ceva absolut minor. Avem lucruri mult mai importante de făcut în ţara asta decât să ne luptăm între noi pentru obsesiile paranoide de pe scena teologică americană (şi când spun asta, mă refer atât la promovarea deşănţată a homosexualităţii, cât şi la homofobia manifestată de fundamentalişti). Iar dacă mă ăîntrebi care sunt acele teme mai importante, ma să-ţi ofer doar două: problema colaboraţionismului liderilor evanghelici ăn perioada comunistă şi problema stilului de conducere autocratic care domină instituşiile evanghelice din România după 1989. Cred că am spus destul.

    3. Normalitatea înseamnă să nu-i cultivăm doar pe cei care sunt de acord cu noi, căci, pe lângă faptul că este teribil de plictisitor, aceasta ne va condamna în mod inevitabil la ignoranţă.

    Şi cu aceasta vă spun,
    Să fim iubiţi cu toţii,
    Mai ales de cine merită.

    DănuţM

    Like

  3. Iată ce spunea David, fratele lui Tom Torrance, într-un mesaj adresat unor prieteni apropiaţi in ziua morţii acestuia:

    Dragi prieteni,

    Fratele meu Tom, deşi era bine şi vesel ieri, s-a stins subit şi a plecat la Domnul în această duminică la ora 3.30am. Ca frate preaiubit şi prieten intim, cu care am împărtăşit atît de multe de-a lungul anilor, el ne lipseşte deja şi ne va lipsi ăn continuare foarte mult. Pentru el însă de bucurăm că slăbiciunea şi suferinţa au luat sfârşit acum şi că el este viu şi plin de bucurie cu Domnul, pe care s-a străduit să-l slujească toată viaţa lui.

    Este cât se poate de potrivit că el a plecat ca să fie cu Domnul în ziua învierii, care este prima duminică de Advent.

    Vă mulţumesc pentru rugăciunile voastre pentru el şi familia lui.

    Cu dragoste.

    David

    Like

  4. 1. Nu cred că s-a considerat faptul că invitarea lui Iain Torrance a fost „o mare prostie”, cum spuneţi, decît de cei care în mod tendenţios au vrut să provoace scandal (desigur, am citit şi eu textele absolut barbare de pe bloguri, forumuri şi yahoogroup-uri etc.). Ei nu fac parte dintre vocile „civile” evanghelice. Nu cred că s-a folosi politic (din interiorul cultului) situaţia cu pricina, pentru care „gazdele” chiar nu au nicio culpă. Cred că reacţia „gazdelor” a fost promptă şi justificată.
    În plus, termenul „fundamentalist” a dobîndit pe nedrept, în ultimii ani, o conotaţie peiorativă. Ar trebui să recuperăm reflecţia asupra „temeiului” (fundamtenului). Cei care au studiat puţină epistemologie ştiu la ce mă refer.

    2. Da, avînd în vedere intenţiile onorabile ale gazdelor, incidentul e absolut minor şi a fost rezolvat rezonabil. Cît despre „homofobia” evanghelicilor, probabil că vă veţi revizui punctul de vedere cînd vor apărea primele cazuri de pastorală legate de homosexualitate în bisericile noastre. Sînt convis că nu va mai trece multă vreme pînă cînd, din păcate, se vor pune aceste probleme şi din interiorul bisericilor, nu doar din exterior.

    3. Faptul că plecarea lui Thomas F. Torrance a fost ignorată ţine, cred, nu de o lipsă de normalitate, ci de faptul că nu avem încă organe de presă suficient de coerente şi exhaustive care să difuzeze informaţiile religioase internaţionale. În plus, puţini sînt cei care îşi permit luxul de a urmări zilnic site-urile cu ştiri de acest fel.
    În rest, definiţia (foarte contextuală) a normalităţii pe care o propuneţi mi se pare perfect justificată. Nădăjduiesc că cei care au nevoie de terapia pe care o avansaţi să ia, să citească, să înţeleagă.
    De data asta, v-am contrazis… în numele normalitaţii de care vorbeaţi şi în sensul în care o înţelegeţi dumneavoastră 🙂 . Tot din definiţia cu pricina, conchid că nu v-am plictisit 🙂

    D. Fărcaş

    __________

    Daniel,

    Mai întîi vreau să-şi mulţumesc că ţi-ai lşuat timp să te apleci asupra textului meu. Ai dreptate. Nu m-ai plictisit deloc. Iată şi cîteva comentarii, dacă-mi dai voie.

    a. Am apreciat şi eu eleganţa cu care Oti a trecut peste aceasta poveste, deşi, ca unul acuzat de liberalism de către cei din anturajul emanuelist, ar fi putut să se răzbune. A fist însă nobil şi îl apreciez pentru asta.

    b. Ai dreptate, eu folosesc termenul “fundamentalism” cu sens derogatoriu, fără însă a nega valoarea şi importanţa, pentru vremea ei, a mişcării care a dat naştere la The Fundamentals, ca răspuns la îndepărtarea liberalismului de bazele creştinismului istoric. Ceea ce neg eu este relevanţa acestei mişcări în prezent. În rest, am mai scris despre asta în alte părţi şi poţi găsi acolo ideile şi argumentele, ceea ce nu ănseamnă că, neapărat, ar trebui să fii de acord cu mine (din nou, ar fi absolut plictisitor) chiar dacaă nu mi-ar displăcea, măcar din cînd în când.

    c. Dacă din ceea ce am scris mai sus ai tras concluzia că aş fi un susţinător al homosexualităţii sau că aş socoti că aceasta este o cheltiune indiferentă din perspectivă biblică, atunci trebuie să ştii că nimic nu poate fi mai departe de adevăr şi mi-ar plăcea să încerci a citi textele mele fără a exagera cu hermeneutica suspiciunii, chiar dacă o anumită doză din aceasta poate fi profilactică.

    d. Faptul că este posibil să ne confruntam şi noi curând cu probleme legate de homsexualitate în bisericile noastre este o cu totul altă chestiune decît homofobia, adică ura iraţională faţă de persoanele cu înclinaţii sau practici homosexuale – oricât ar părea de neimportant, există o diferenţă semnificativă între acestea. Te-ai întrebat vreodată de ce nu suntem ispitiţi să-i urâm tot atât de mult pe cei care au inclinaţii heterosexuale şi, mai ales, pe cei care practică acest tip de relaţii în afara limitelor stabilite de Scriptură? Poate, îndrăznesc să spun, pentru că ar fi greu, ca oameni normali, să ne urâm pe noi înşine. Oricum ar fi, creşterea numărului acestor cazuri nu justifică în nici un fel, cred eu, homofobia. Dar, desigur, poţi să nu fii de acord cu asta. Adevărul este că la noi aceste chestiuni sunt rareori discutate în mod raţional şi cu argumente. Să sperăm însă că va veni şi vremea aceea odată.

    În rest, să auzim numai de bine, că de rele ne-am cam săturat.

    Dănuţ

    Like

  5. Şi cu aceasta poate trecem să discutăm despre Torrance, deşi stiu bine că tema legată de homosexualitate este (psihanalizabil, vorba unui fost amic) o temă mult mai “sexi”.

    Like

  6. Vă mulţumesc, frate Dănuţ, pentru precizări.

    Ca să nu rămînă neînţelegeri din parte-mi, cred că e necesar să revin acum eu cu nişte precizări:

    Punctul c). Sînt ferm CONVINS că NU susţineţi şi nu toleraţi ceea ce Biblia numeşte fără înconjur „urîciune”. Doar că sînt contrariat de modul în care evanghelicii din România (de data asta chiar nu am în vedere pe cineva anume) sînt dispuşi să îşi negocieze agenda (agenda?) teologică în chestiuni care altădată erau nenegociabile. Asta îmi dă fiori în privinţa chestiunii homosexualităţii. Tot asta mă face să fiu circumspect.

    Punctul d). Nu ştiu/nu cred dacă e vorba aici, în spaţiul evanghelic, de „ură iraţională” sau de altfel de ură. Doar că rezervele teologice sînt exprimate aici fără-nconjur şi e bine că sînt exprimate. Desigur, atitudinea „teoretică” trebuie dublată de un efert concret. Am aflat (întîmplător) că există, în unele oraşe mari de la noi din ţară, consilieri creştini specializaţi pe astfel de probleme. Desigur, încă insuficienţi.

    Punctul a). Mă bucur că aţi făcut precizarea legată de eleganţa celor de la Bucureşti, care ar fi putut plăti în valuta cunoscută între noi („dinte pentru dinte” şi, aş zice, discreditare pentru discreditare). Iată, sînt de acord cu dumneavoastră 🙂 .

    Vă asigur că NU citesc textele dumneavoastră sub hermeneutica suspiciunii. Sînt însă obişnuit (deformaţie profesională?) să interacţionez vîrtos cu ideile (uneori făcînd abstracţie de autorul textelor care le întrupează). În plus, îmi face plăcere să zăbovesc peste paginile pe care le postaţi aici. Probabil s-a întîmplat mai rar să intervin cînd eram de acord cu dumneavoastră. Vă asigur că „din cînd în cînd”-ul de care vorbeaţi se întîmplă frecvent, doar că nu l-am vizibilizat în comentarii. Nu încă.

    Cu nădejdea că am spulberat neînţelesurile,
    Daniel

    __________

    Daniel,

    Povestea cu “din când în când” era o glumă. Trebuie să pun emoticonul, ca să fie clar. NU aştept laude şi dispreţuiesc lingăii. DE aceea asemenea specimene n+au făct niciodată prea mulţi pureci pe lîngă mine.

    N-am înţeles exact la ce te referi, cel puţin în ceea ce mă priveşte, cu “negocierea agendei”. Poţi fi mai explicit?

    Şi cu asta am încheiat şi ma duc la culcare.

    Dănuţ

    Like

  7. Desigur, frate Dănuţ, nu mă refeream la dumneavoastră, ci la aspectul general al spaţiului evanghelic. Altfel spus, situaţia de criză identitară (inclusiv la nivel teologic) a evanghelicilor (alaturi de [de]formaţia profesionala) mă face mereu să citesc atent şi critic (asta spuneam). Ok, acum putem dormi liniştiţi, cred.
    D

    _________

    Dragă Daniel,

    Poţi să-mi spui smplu Dănuţ sau “domnul Dănuţ”, dacă vrei să mă simt bătrân. Cred că apelativul “frate” s-a demonetizat prin abuz şi “tragerea de brăcinar”, de aceea ii tratez cu hermeneutica suspiciunii pe aproape toţi, dar mai ales pe cei tineri, care îl folosesc pentru a mi se adresa. Imediat ce îl aud, încep să mă uit de unde va apărea lovitura pentru care apelativul respectiv încearcă să mă anestezieze. Este vorba de o slabiciune personală, psihanalizabilă şi ea, desigur, dar izvorâtă din experienţele traumatice din mediul nostru, în care adesea disimularea este o artă îndelung exersată.

    Deci, iertare. prefer să-mi spui pe nume. Mulţumesc.

    Dănuţ

    Like

  8. Stimate Persona,

    Aş vrea să vă asigur, în primul rînd, că nu am avut nici o intenţie să ispitesc. Nici pe dvs. nici pe alţii. Consider că mesajul meu, extrem de concis şi concret, nu merită această etichetă. Dar vă asigur şi că am citit introducerea doar ca introducere. 🙂

    Atunci cînd m-am confruntat cu afirmaţia dvs. am cumpănit destul de mult dacă să pun aceste întrebări sau nu. Chestiunea era doar secundară într-un material evident cu un alt subiect. Acum, din nou, am aceeaşi dilemă: unde putem discuta despre chestiunea indigenă dacă nu aici? E evident că pe bloguri nu prea e disciplină la comentarii, dar, pe de altă parte, tocmai la comentarii se iscă alte discuţii, uneori interesante.

    Ar fi soluţia să aveţi o postare separată cu această chestiune. Poate atunci la comentarii se va discuta despre… Thomas Torrance. 🙂

    Dar cred că altfel de subiecte doriţi să abordaţi, cel puţin în faza aceasta, pe blog.

    O altă soluţie, în vederea dialogului, a dezbaterii, ar fi ca un blogger să reia chestiunea şi să o discutăm altundeva. Aici s-ar putea ivi problema ca tocmai cel care a lansat, contiguu, chestiunea, să nu participe la discuţie, din diverse motive.

    În ceea ce mă priveşte, am motive serioase pentru care cred că această chestiune din toamnă trebuie dezbătută public. Comentariile dvs. şi ale lui Daniel Fărcaş mi-au întărit această convingere. Nu sînt de acord cu anumite aspecte şi mi-ar fi plăcut să le confrunt în spiritul dialogului, nu prea des întîlnit pe bloguri.

    În ceea ce mă priveşte, probabil voi face ca şi în alte cazuri – voi integra chestiunea într-o analiză mai amplă cu privire la anul 2007.

    Like

  9. Dragă Alin,

    Nu-ţi fă griji, în general ţin la tăvăleală, în afară de cazurile în care nu 🙂

    Sincer, “povestea din toamnă”, cum îi spui tu, mă lasă complet rece. Prea multe umori s-au scurs pe această temă pe diverse bloguri. Pe mine mă interesează discuţiile raţionale, nu partidele de catch. A propos, am auzit că cineva care ne iubeşte tare pe amândoi se dă în vânt după acest sport şi mă întreb ce fel de perversitate mai este şi asta – să te uiţi în prostie la doi nebuni care mimează lupta cea mai sălbatică, dar în care nimic nu este “pe bune”.

    Mi se pare că această metaforă ilustrează foarte bine ceea ce se întâmplă adeseori pe bloguri. Tocmai de aceea am încercat să creez un “alt fel de blog”. Dacă am reuşit sa nu, asta numai cititorii pot spune.

    Dacă vei porni undeva o discuţie care mă interesează şi ştiu de ea, te asigur că, în măsura în care am timp, voi participa.

    În rest, să dea Dumnezeu bine, la toţi, şi mai ales la cei care ne urăsc sau ne dispreţuiesc.

    Dănuţ

    Like

  10. Dragă Dănuț,
    Îmi pare rău că nu am citit din opera lui T Torrance decât două cărți… The Doctrine of Jesus Christ și The Christian Doctrine of Trinity. După ce am văzut articolul tău de aici am căutat la amazon.com și am mai comandat câteva cărți. O să recitesc și cele două amintite, care le am în biblioteca mea. Din câte îmi amintesc, stilul scrierii lui Torrance a fost după părerea mea, nu atât academic, cât mai ales scris din perspectiva unui pastor, adică practic.

    Desigur că judecata mea de mai sus este extrem de limitată de necunoașterea operei lui Torrance, și este astfel făcută din afară, nu din interior! De altfel, după dimensiunea operei sale, mi-ar trebui ani să o pot parcurge și cunoaște.

    Întrebarea mea este, dacă știi mai bine, care a fost poziția lui T. Torrance vizavi de poziția Barthiană cu privire la diferența existentă între Cuvântul lui Dumnezeu și textul Sfintelor Scripturi.
    Mulțumesc,
    Doru

    __________

    Imi pare rau, n-am explorat bibliologia lui Torrance. M-a interesat mai degraba triadologia. Poate ca cineva dintre cititori stie mai bine acest domeniu.
    Oricum, ma tem ca, cel putin in mediul evanghelic american, exista o oarecare paranoia cu privire la bibliologia barthiana. Cred ca ar trebui sa-l interpretam pe Barth in context si atunci l-am trata cu mai mult har. Desigur, asta nu inseamna ca trebuie neaparat sa fim de acord cu el in toate lucrurile, dar cred ca ar fi corect sa apreciem provocarea extrem de serioasa pe care Barth a lansat-o liberalismului, chiar daca, dupa pererea unora, n-a mers suficient de departe.
    DanutM

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s