2 iulie 1974 – Raport de deschidere DUI

MINISTERUL DE INTERNE
INSPECTORATUL JUDEŢEAN IAŞI
SECURITATE – Serv. I, Bir. III
STRICT SECRET
Ex. unic
2 VII 1974

RAPORT
cu propuneri ca numitul Mănăstireanu Dănuţ, baptist, să fie urmărit prin dosar de urmărire informativă. [1]

Sus-numitul este născut la data de 30 XI 1954 în Iaşi, fiul lui Ioan şi Mina şi domiciliază în Iaşi, str. Moara de Foc, nr.23A.

Din toamna acestui an va urma cursurile Facultăţii de ştiinţe economice din cadrul Unversităţii „A. I. Cuza” din Iaşi, întrucît a fost admis la sesiunea iulie-1973, fiind nevoit între timp să-şi satisfacă stagiul militar, cu termen redus.

Face parte din cultul baptist şi pe această linie se dovedeşte foarte activ şi foarte fanatic, cu intenţii de a mobiliza tinerii la activitate sectantă. [2]

În evidenţele organelor de securitate nu este cunoscut, dar în urma semnalării noastre şi a Biroului „S” [3] din cadrul inspectoratului nostru, cel în cauză s-a aflat în atenţia organelor c.i. pe timpul cît a fost militar.

Din studiul semnalărilor anterioare cît şi a materialelor primite de la organele c.i. rezultă că Mănăstireanu Dănuţ desfăşoară activitate în afara cadrului legal, [4] în limitele căruia este permisă funcţionarea cultului respectiv.

Astfel, el este impresionat profund de ideile antistatale ale lui XXXXX [Ţon Iosif] fiind hotărît să treacă la activizarea tinerilor credincioşi baptişti la activitate sectantă şi îndoctrinarea copiilor, cu formarea unui „nucleu de acţiune”. [5]

Dintr-un material obţinut pe linie de „S”, rezultă că cel în cauză a relatat de existenţa în Iaşi, deja, a unui astfel de grup care s-ar aduna la un anume XXXXX format din mai mulţi tineri ..„XXXXX, Mihaela şi încă alţii…”(Nr.„S”.0031628 din 9 IV 1974). [6]

Faţă de informatorul organelor c.i., „Ionescu Nicolae”, (nota din 13 mai 1974), afirmă că în ţara noastră nu ar fi suficiente libertăţi religioase şi că în viitor vor exista şi mai puţine. A spus, printre altele, că : „…în România propaganda este interzisă, dar acest lucru ar duce ca după o anumită perioadă, religia să dispară. În concluzie, singura cale de supraveţuire şi înflorire a ei, este atragerea a cît mai mulţi adepţi”. (N.S. Cuvintele informatorului, evident, propria lui interpretare.) [7]

Cu alt prilej a spus că propaganda trebuie „s-o facem fără teamă, oricît ar costa” (nota Bir.„S” din I. J. Mehedinţi din 18 I 1974. [8]

Îşi demonstrează concepţiile sale mistice în paralel cu problemele de materialism dialectic, pe care îl are foarte bine însuşit, însă gîndirea sa este în esenţă idealistă. [9]

Caută să propage idei fataliste, combătînd ştiinţa care ar duce inevitabil la sfîrşitul lumii şi că semne ale acestui „sfîrşit” sînt arătate de D-zeu la tot pasul. [10]

Avîndu-se în vedere cele raportate mai sus, propun ca numitul Mănăstireanu Dănuţ să fie urmărit prin dosar de urmărire informativă, cu care prilej să fie rezolvate următoarele sarcini:

– concretizarea activităţii sale ilegale şi a legăturilor lui; [11]
– stabilirea tuturor legăturilor suspectului din oraş, precum şi din alte localităţi şi a activităţii acestora; [12]
– prevenirea producerii unor efecte negative;
– documentarea şi curmarea activităţii desfăşurate de grupul respectiv de tineri; [13]

În vederea îndeplinirii acestor sarcini, propun a fi întreprinse următoarele măsuri:

1. Instruirea şi dirijarea cu sarcini concrete a informatorului „Barbu” şi colaboratorului „Dionis”, din cadrul aceluiaşi cult, pentru a stabili anturajul şi activitatea obiectivului, comentariile pe care le face, deplasări etc. [14]
Termen: 10 VII 1974
Răspunde: Lt. Negru Ion [15]

2. Semnalarea lui la Bir.II, Serv.I, pentru încadrarea informativă şi supravegherea la facultate. [16]
Termen: 25 VIII 1974
Răspunde: Lt. Negru Ion

3. Legăturile identificate vor fi puse sub supraveghere la domiciliu şi la locul de muncă, iar cele din alte localităţi vor fi semnalate la unităţile respective.
Termen: 30 VIII 1974
Răspunde: Lt. Negru Ion

4. Va fi pus sub supravegherea Bir.„S” atît el cît şi ceilalţi membri din grup.
Termen: 5 VII 1974
Răspunde: Lt. Negru Ion

5. Periodic şi în funcţie de situaţia operativă concretă se va folosi filajul pentru identificarea adreselor ce le vizitează respectivul cît şi cei din anturaj. [17]
Termen: permanent
Răspunde: Lt. Negru Ion

6. Cînd cei în cauză vor face deplasări în alte localităţi, vor fi semnalaţi la inspectoratele judeţene pe raza cărora urmează să meargă şi mai ales cînd vor încerca să ia legătura cu XXXXX Ţon Iosif (?).[18]
Termen: permanent
Răspunde: Lt. Negru Ion

7. Vor fi avute în atenţie, în mod deosebit, emisarii străini [19] care vor lua legătura cu cei din grup sau cu familiile lor şi se vor folosi toate metodele muncii pentru a le stabili activitatea şi scopul vizitelor.
Termen: 30 IX 1974
Răspunde: Lt. Negru Ion

8. Deoarece obiectivul (M.D.) este rudă cu „Călătorul” şi este vizitat de către acesta, atunci când va fi cazul, măsurile ce se vor lua vor fi coroborate cu cele întreprinse în această acţiune. (N.A. Lidia Ababei, mătuşă). [20]
Termen: permanent
Răspunde: Lt. Negru Ion

9. Atunci cînd situaţia va impune şi condiţiile din teren vor fi prielnice, se vor folosi mijloace speciale T.O. [21] în vederea concretizării şi verificării unor aspecte ale urmăririi informative.
Termen: 30 IX 1974
Răspunde: Lt. Negru Ion

SPECIALIST II
Maior CEUCĂ GHEORGHE [22]

E.O
Locot. Negru Ion

Notă:
În primul rînd să identificăm toate legăturile sale de activitate sectantă şi din rîndul lor să facem recrutarea de informatori. [23]
Informatorul „Barbu” are posibilităţi inf.[ormative] limitate pe lîngă suspect ţinînd cont că acesta îmbrăţişează ideile lui Ţon cu care inf. „Barbu” este în contradicţie.
S.S indescifrabil

Notă:
Problema cea mai urgentă este stabilirea tuturor tinerilor care fac parte din anturajul obiectivului şi desfăşoară împreună cu acesta activităţi în afara cadrului permis al cultului baptist. În acest sens să se acţioneze pt. infiltrarea sau recrutarea unui informator cu posibilităţi în grupul celui urmărit. [24] O atenţie deosebită să se acorde relaţiilor membrilor grupului cu cetăţeni străini.

SE APROBĂ
Lt. col. Popescu [25]

Comentarii

1. Acesta este un document extrem de important, nu doar pentru că reprezintă textul în baza căruia a fost deschis primul meu DUI, ci, mai ales, pentru că în cadrul acestuia putem descoperi câteva dintre metodele şi mentalităţile securiştilor care controlau activitatea cultelor religioase.

2. „Mobilizarea tinerilor” era o chestiune de maximă importanţă pentru Securitatea comunistă, căci regimul pretindea exclusivitate în formarea ideologică a tinerei generaţii.

3. Serviciul „S” se ocupa cu supravegherea şi interceptarea corespondenţei unei persoane aflate sub atenţia Securităţii.

4. Activitatea mea „în afara cadrului legal” se referă, aşa cum se vede din textul care urmează, la faptul ca sunt „impresionat profund de ideile antistatale ale lui Iosif Ţon”, evident, păcat de moarte pentru Securitatea română, ca şi pentru cei care o slujeau ca agenţi sau informatori. La aceasta se adăuga păcatul, la fel de mare, de mobilizare a tinerilor la „activitate sectantă”.

5. Această poveste cu „nucleul de acţiune” era o pură invenţie, născută în mintea, puţină dar foarte imaginativă, a securiştilor care se ocupau de cazul meu. A propos de asta, mi se pare interesant felul în care fundamentalismele de orice gen – politic, ideologic sau religios – dau naştere unor preocupări obsesive pentru tot felul de scenarii oculte.

6. Acest document nu se află în dosarul meu.

7. Iată şi un moment (rar) de luciditate al autorilor acestui raport, maiorul Ceucă şi locotenentul Ion Negru.

8. Nici această notă nu se află în dosar. Este vorba de un citat (scos din context) dintr-o scrisoare interceptată de biroul „S”.

9. Tema aceasta este reluată dintr-un document anterior şi reflectă perplexitatea securiştilor în faţa capacităţii unui „sectant” se a-şi însuşi foarte bine materialismul dialectic, fără a adera însă la acesta, ci păstrându-şi „idealismul” atât mult hulit de către adepţii aşa-zisei „concepţii ştiinţifice despre lume şi viaţă”.

10. Este evident că ideea, fundamentală pentru escatologia creştină, a unui sfârşit, mai mult sau mai puţin iminent al lumii, nu putea fi interpretată altfel decât ca „fatalism” de către adepţii materialismului dialectic şi istoric. În vremea aceea eram un dispensaţionalist şi premilenist înfocat (prietenii îşi aduc aminte bine de asta), aşa încât escatologia reprezenta o preocupare predilectă. Între timp am mai studiat puţină teologie şi am realizat că, deşi escatologia este importantă, există teme dogmatice mult mai importante decât aceasta.

11. Deşi securiştii erau deja convinşi că desfăşor activităţi ilegale, ei îşi propun (oarecum contradictoriu, deşi asta nu pare să-i deranjeze) să adune dovezi concrete în acest sens. Cu alte cuvinte, suspectul era deja condamnat. Nu mai rămânea decât pasul, absolut minor pentru securişti, de adunare a probelor.

12. „Legăturile”, un termen folosit de securişti pentru a defini relaţiile celui urmărit, reprezintă un punct important în desfăşurarea activităţii informative a Securităţii.

13. Sugrumarea oricăror grupuri organizate a reprezentat dintotdeauna o prioritate a serviciilor secrete din regimurile totalitare, comuniste sau de alt gen.

14. Aceştia sunt primii informatori ai Securităţii menţionaţi în dosar care acţionau în cadrul comunităţii baptiste din care făceam parte.

15. Îl salut pe această cale pe fostul locotenent Negru, care a făcut multe zile negre credincioşilor evanghelici în ultimii aproape douăzeci de ani de regim comunist. Îl asigur că, deşi are multe pe conştiinţă, inclusiv în ceea ce mă priveşte, nu nutresc nici un fel de resentimente faţă de el. Mă întreb pe unde s-o afla şi ce fel de afaceri va fi învârtind acest vajnic slujitor al regimului comunist.

16. Aceste lucru s-a realizat rapid, o dată cu recrutarea a cel puţin unuia dintre colegii mei (singurul despre care ştiu, pentru că mi-a mărturisit-o el acum câţiva ani, deşi sunt sigur că au fost şi alţii.

17. Un număr de note de filaj sunt prezente în dosarul meu, deşi acest mijloc destul de costisitor a fost folosit rareori în cazul meu.

18. Este evident că Iosif Ţon reprezenta o preocupare importantă pentru securiştii care se ocupau de culte în România.

19. Iată din nou teoria conspiraţiei în acţiune. Orice vizitator străin era pentru securişti un „emisar”, trimis de oficinele de spionaj pentru a destabiliza regimul comunist din România.

20. Mătuşa mea, Lidia Ababei, care era membră a unui grup disident asociat cu mişcarea Beth Zikron (un straniu amestec sincretic de adventism, iehovism şi sionism), fusese exclusă din Biserica baptistă din Iaşi, la sugestia Securităţii şi cu largul concurs al conducerii bisericii. Prin aceasta ea a fost privată de orice protecţie şi a fost apoi condamnată la zece ani de puşcărie psihiatrică pentru aşa-zis „delir mistic”, fiind închisă mai întâi la Spitalul de psihiatrie din Iaşi si apoi la spitalul închisoare din oraşul Petru Groza. A ieşit de acolo o epavă, din pricina tratamentelor brutale care a fost supusă. După eliberare, a emigrat în Statele Unite, unde am şi vizitat-o în 1991 şi în 1996. Mă întreb dacă vreunul dintre liderii Bisericii baptiste din Iaşi care au contribuit la această decizie şi care se mai află în viaţă are ceva mustrări de conştiinţă pentru ceea ce i-au făcut mătuşii mele. Ca să nu mai vorbesc de medicii psihiatri care au executat cu precizie şi zel ordinele Securităţii.

21. Mijloacele TO (tehnică operativă) se referă la mijloace tehnice de înregistrare (microfoane sau alte asemenea instrumente) care erau plasate în casele celor urmăriţi pentru a obţine informaţii din intimitatea acestuia, care altfel ar fi fost imposibil de obţinut, ca şi la mijloacele de interceptare a corespondenţei celui urmărit.

22. În salut aici şi pe domnul Gheorghe Ceucă, maior pe atunci, unul dintre cei mai abili şi mai agresivi anchetatori ai Securităţii din Iaşi, specializat în problema cultelor. Nu m-aş mira să fie deja general, cu pensie bună şi conştiinţă liniştită.

23. Şi acest lucru, adică recrutarea de informatori din grupul de tineri din biserică, s-a realizat destul de rapid, aşa cum se va vedea mai departe în dosar. Acest lucru a fost decis deoarece informatorii deja prezenţi în biserică aveau, cel puţin în acel moment, „posibilităţi limitate” de urmărire a mea.

24. Iată aici două dintre tehnicile folosite de Securitate în obţinerea de informaţii cu privire la grupurile organizate, inclusiv biserici. Prima, şi cea mai simplă, este aceea a „recrutării” unor persoane care fac deja parte din grup. Atunci când acest lucru nu era posibil din diverse pricini, era folosită metoda „infiltrării” unor informatori care erau „legendaţi” în diverse moduri pentru a nu trezi suspiciuni şi a câştiga încrederea membrilor grupului.

25. Locotenent colonelul Popescu era în acel moment Şef serviciului la Securitatea din Iaşi care se ocupa de culte, şi era cel care avea dreptul de a aproba deschiderea unui DUI în acest domeniu.

Advertisements

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

18 thoughts on “2 iulie 1974 – Raport de deschidere DUI”

  1. Sint de acord. securitatea inainte de 89 a facut si adres. Ne-am luminat.
    Acea securitate este de domeniul trecutului. Nu mai face nimic nimanui. Nu-i Bine ce a facut. Probelma este alta : Cine face acum rau ron]nilor in acelasi mod ca acea Securiatate ?
    Mungiu a luat un premiu cu un film in care s-a aratat mizeria din R inainte de 89. Ar mai fi luat acest premiu daca ar fi aratat ruinele de la Otelul Rosu si istoria lor postdecembrista, sau ar fi aratata cum Galatiul a fost cluat pe nimic de un Indian care a cheltuit mai mult cu nunta fiicei sale decit a dat pe un combinat strategic din economia romanilor ?

    __________
    Domnule geomarz,
    Nu va inselati. Raspunsul la intrebarea dvs. din primul paragraf este simpla: aceiasi oameni care ne-au facut rau inainte de 1989 – activistii comunisti si securistii care-i slujeau – sunt cei care, imprastiati in mod “democratic” la toate partidele, continua sa controleze lucrurile, in politica si economie. Ei au vindut, la preturi ridicole si cu comisoane grase, marile obiective economice, falimentare e drept, ale Romaniei comuniste. Vremea lor insa se apropie incetul cu incetul de sfirsit. Nu mai sunt decit vreo douazeci si ceva de ani (!?!) si vor disparea definitiv de pe scena istoriei. Intrebarea insa este ce punem noi in locul lor. Deocamdata ma tem ca oferta este absolut mizerabila.
    Dumnezeu cu mila.
    DanutM

    Like

  2. Interesant. Cu fiecare document deconspirator al activitatii fostei securitati mi se intareste convingerea ca au fost “penetrate” chiar si gruparile sau actiunile pe care le consideram cele mai tainuite. Securitatea isi facea obiectiv din depistarea oricarui grup de actiune nesubordonat oficial vreunui cult sau biserici. Urma infiltrarea in acel grup a cel putin unui agent. Daca erau mai multi nu stiau unii de altii, suspectandu-se reciproc. Diabolic.

    Pe matusa ta Lidia Ababei mi-o amintesc vag din copilaria mea. Fiind prietena cu mama se vizitau destul de des intr-o perioada (cred ca in vremea miscarii trezitilor). Mi-l amintesc si pe baiatul ei, Bebe (nu stiu daca nu cumva il chema Mihai, ca pe mine, dar ii spunea Bebe).

    N-ar fi lipsit de interes sa ne spui daca ai descoperit cine sunt persoanele din preajma ta sau din biserica si care erau in legatura informativa cu securitatea. Ar fi interesant de vazut cum au intrat in asemenea combinatie (santaj, intimidare, oferirea de avantaje etc.).

    __________

    Si totusi, Mihai, securistii nu stiau chiar totul. De exemplu, sore surprinderea mea, n-am gasit in dosarul meu nici o referinta la Navigatori, cu care am fost iomplicat din 177 in 1989.
    Da, pe varul meu il chema Bebe. Traieste si acum in Statele Unite, dar am pierdut legatura cu el. AS vrea insa s-o reiau, ca incerc a obtine dosarul matusii mele.
    In ce priveste identificarea informatorilor din dosarul meu, de unii, citiva, stiu cacifie erau de notorietate publica (ii vei identifica si tu mai tirziu din lectura dosarului meu), fie mi-au spus ei, ori mi-am dat seama de asta din dosar. Pe altii ii banuiesc, dar nu am inca dovezi clare, altfel i-as fi confruntata, ca sa le dau sansa de a se cai si de primi iertarea pentru tradarea lor.
    Pe cei mai multi insa nu i-am putu identifica nicicum si pe unii dintre ei, mai ales pe cel numit “Postolache”, tare as vrea sa-l stiu. Ai sa vezi cu vremea de ce.
    DanutM

    Like

  3. Mi se pare interesant si numele conspirativ “Dionis”. Am remarcat ca uneori numele conspirative aveau legatura cu felul de a fi al “surselor” sau “agentilor”. Alteori, informatorii isi alegeau singuri aceste nume conspirative.

    __________

    Mihai,
    Am remarcat si eu acest lucru. Nu stiu insa cine exact a fost “Dionis”, desi tare mi-ar placea sa aflu.
    DanutM

    Like

  4. Ca să vă scutesc de bănuieşi şi căutări, Barbu este tătăl meu, pastorul Radu Cruceru, eu am identificat personal în faţa lui Dănuţ scrisul său de mînă.

    Acesta a fost ultima confirmare şi pentru mine şi pentru Dănuţ că tatăl meu a fost cooptat ca informator, schimbîndu-i-se nummele de cod la mutarea la Iaşi de la Ploieşti.

    Acum am noi date despre trecutul său dinainte de 1971-1975, ani în care se dorea recrutarea lui în rîndurile lucrătorilor care făceau parte din unităţi militare, la fel cum au fost cîţiva dintre liderii noştri.

    De asemenea, din ultimele informaţii pe care am reuşit să le capăt, se pare că erau cel puţin trei direcţii în securitate care erau în conflict una cu cealaltă, în anii 70 conflictul acesta era incipient pentru ca în anii 80 să fie la maxim de înflorire.

    Unii informatori aparţineau unei direcţii, alţii altor direcţii. Astfel că se întîlneau pe teren şi asta ducea la confruntări deschise sau chiar la sînge.

    Like

  5. Dragă Marius,
    Apreciez intervenţia ta, consecventă cu celelalte intervenţii publice ale tale pe această temă dureroasă pentru amândoi.
    Mai întâi, vreau vă vă asigur, pe tine şi pe ceilalţi cititori, că nu menţionarea numelui de cod al tatălui tău este motivul pentru care socotesc acest text atât de important. Mai degrabă, el este important pentru că ne dezvăluie câte ceva despre mecanismul gândirii totalitare.
    Aşa cum am povestit de nenumărate ori, ştiam deja din vremea aceea despre colaborarea tatălui tău cu Securitatea (era un fapt destul de cunoscut în mediile disidenţei religioase de la noi), dar, cu toate acestea, am avut dintotdeauna o simpatie specială pentru el şi, ca lider al tineretului bisericii, am avut aproape în permanenţă relaţii dintre cele mai cordiale (acest lucru va reieşi în mod clar din alte documente), în ciuda evidentelor diferenţe ideologice dintre noi. De fapt, dincolo de colaboraţionismul lui, de care s-a desprins cu curaj şi cu preţul vieţii, Radu Cruceru era un om cu o pregnantă dimensiune pastorală şi era iubit cu pasiune, uneori chiar în mod iraţional, nu numai de membrii bisericii, ci chiar de necredincioşii din familiile acestora. Unii dintre ei s-au şi întors la Dumnezeu după moartea lui tragică. Aceste lucruri trebuie spuse răspicat, pentru că altfel n-am sluji adevărul. ci o banală ideologie.
    Si, vreau să mai adaug, nu pentru tine, căci tu ştii deja asta şi, sper, nu te indoieşti de mine, n+am avut şi nu am nici un fel de resentimente cu privire la tatăl tău.
    Istoria complexă a pastorului Radu Cruceru este una absolut emblematică pentru supravieţuirea Bisericii in perioada comunistă. Tu sau altcineva, ar trebui să scrie cândva această istorie, cu luminile şi umbrele ei. Ar fi un act de dreptate şi un serviciu adus Biosericii lui Cristos.
    De asemenea, oameni ca noi care au fost, în diverse feluri, martorii unor asemenea istorii ar trebui să-şi găsească tipul de a scrie despre tema generală a Bisericii evanghelice ub comunism, fără resentimente şi parti pris-uri, dar cu acribie stiinţifică şi discernământ teologic.
    Poate că într-i zi, noi doi, eventual şi cu ajutorul lui Dorin Dobrincu, am putea scrie ceva serios pe această tema. Ce yici de asta?

    Like

  6. Imi este foarte greu sa cred ca Navigatorii ar fi scapat de urmarirea securitatii. Din marturisirile lui Ivanciuc din Sighet si din alte documente si marturisiri am remarcat ca nu era miscare neoficiala in vreun cult religios care sa nu fie atent monitorizata. Mai ales daca era initiata sau sustinuta de cetateni straini.
    Cum am vazut deja, miscarea trezitilor, neoficiala, ba chiar in opozitie cu conducerile cultelor neoprotestante, a atras atentia sporita a “organelor”. Ar fi interesanta o analiza mai atenta a acestei miscari in sanul bisericilor baptiste in special. Accesul la dosarele catorva initiatori sau membri marcanti ai ei ar putea dezvalui multe. Observ ca Istoria scrisa de Alexa Popovici minimalizeaza dimensiunile si importanta acestei miscari de trezire, care probabil isi va fi avut excesele si ratacirile ei, dar care merita a fi mai bine cunoscuta. Cred ca miscarea a fost cauzata pe de o parte de obedienta inadmisibila a conducerilor cultelor atat la nivel national cat si local fata de autoritatile comuniste, iar pe de alta de viata adeseori searbada a bisericilor (pastori si slujitori ai bisericilor dezvlaguiti si compromisi, manifestari lipsite de viata si cu caracter preponderent formal) careia i se cauta o cu maşinaalternativa.
    S-ar putea ca si dosarul matusii tale sa aduca lumina in acest context neguros.

    ————–

    Mihai, n-am vrut nicidecum să afirm că Securitatea nu ştia de Navigatori. Dacă ştiau de ei unii dintre pastorii colaboratori – şi ştiau – atunci ştia şi Securitatea.
    Ce voiam să spun eu este ca, probabil din pricina precauţiilor pe care le luau misionarii Navigatorilor, tocmai pentru a ne proteja, Securitatea n-a reuşit să facă legătura între mine şi ei. Dar s-ar putea foarte bine să mă înşel.

    Haide să-ţi spun ceva hazliu în acest sens. Steve era unul dintre Navigatorii care veneau cu regularitate în ţară în perioada comunistă. Intra de obicei cu maşina, pe la Borş, îmbrăcat cu haine cât mai şterse – ca să nu atragă atenţia, şi cu o servietă ponosită de ţi-era milă de el. De fiecare dată când trecea frontiera, vedea aceleaşi feţe aspre şi neprietenoase ale grănicerilor. A crezut întotdeauna că, chiar dacă securiştii îl suspectau oarecum, de fapt nu ştiau prea bine ce hram poartă. Ei bine, a venit şi decembrie 1989. La câtva timp după aceasta, Steve se afla din nou la trecerea de frontieră de la Borş. Aceiaşi ofiţeri l-au întâmpinat acolo, numai că acum, în loc de priviri duşmănoase, a fost întâmpinat cu zâmbete largi. “Ce mai faceţi domnule Steve”, i-a spus ofiterul, in limba engleză. “Cum vă mai merge misiunea?” Steve a făcut ochii mari de uimire, la care ofiţerul i-a explicat, temeinic, pe puncte: “American, locuieşte la Viena, călătoreşte regulat în România şi, evident, nu este om de afaceri. Domnule Steve, chiar credeţi că suntem idioţi?”

    În ce priveşte reflectarea adevărului despre istoria treziţilor in cartea lui Alexa, ştii bine că istoria este scrisă de învingători, iar treziţii au fost cei care au pierdut în conflictul cu “oficialii”, dintre care, în mod evident, Alexa a făcut parte. Avem în continuare nevoie de o istorie obiectivă a evanghelicilor, dar mă îndoiesc că cineva dintre clerici poate face aceasta. Mai ales în aceste vremuri în care clericalismul domneşte între evanghelici în mai mare măsură chiar decât între ortodocşi şi catolici, ceea ce este ironic, dat fiind anticlericalismul funciar şi tradiţional al evanghelicilor.

    Dorin Dobrincu pare să fie singurul capabil de a face asta în acest moment, dar numai după ce îşi va duce la bun sfârşit responsabilităţile ca Director general al Arhivelor Naţionale. A propos de asta, poate n-ar strica să ne rugăm din când în când pentru el, căci se pare că “organele” şi mercenarii lor îl iubesc ca sarea în ochi. Inclusiv pentru că este evanghelic, dar şi pentru hotărârea cu care vrea să facă lumină în arhivele care ascund încă atât de multe dintre blestemăţiile regimului comunist.

    Dumnezeu cu mila.

    Dănuţ

    Like

  7. Uriti blastamatiile regimului comunist, domnule,
    Avet drepturile dumneavoastra.
    Numai ce ne facem noi, cei formati in respectivul regim dupa urmatorul model
    – sa fiu cetatean demn al patriei mele
    – sa fiu drept
    – sa fiu cinstit
    – sa fiu curajos
    Ce aveti de reprosat acestor dorinte ?

    Ce aveti de reprosat perioadei care dat lumii fizicianul care a pus la punct aparatul teoretic care a permis realizarea ecranelor ultraplate de TV? Chimistul care a generat o teorie complet noua cea “Constructala” (ca opus al celei a Fractalilor) ? Perioadei care a dat matematicieni recunoscuti international, muncitori apreciati in Italia, Spania, Anglia, numai in Romania nu ? Medici angajati acum intoate tarile euopene cu salarii de mii de Euro lunar ? O patrime din angajatii din Silicon Valey ?

    Like

  8. Stimatul meu domn,
    Deşi a fost o perioadă în viaţa mea cînd am fost anticomunist, am renunţat de mult la această poziţie, pentru că am observat că ea inspiră ură (nu doar faţă de comunism, ceea ce poate fi de înţeles, dată fiind natura diabolică şi criminală a acestei ideologii, ci şi faţă de comunişti ca persoane, ceea ce este incompatibil cu filosofia creştină de viaţă). Prin aceasta, în mod paradoxal, comunismul şi anticomunismul se apropie, fiind amândouă ideologii ale urii.
    În al doilea rând, desigur, nici un om normal nu poate avea ceva împotriva patriotismului, a spiritului de dreptate, a cinstei şi a curajului, numai că acestea sunt calităţi general umane şi ele au fost mai degrabă pervertite şi manipulate, iar nu promovate de comunism. Cel mai şocant este felul absolut pervers în care au speculat securiştii sentimentele patriotice ale cetăţenilor români, pentru a le obţine colaborarea la planurile lor criminale. Acesta lucru este deja evident din alte dosare de securitate date publicităţii şi va reieşi mai târziu în mod foarte clar şi din alte documente aflate în dosarul meu.
    În al treilea rând, şi ultimul, sper că nu vreţi să mă convingeţi că pleiada de oameni valoroşi din România sunt produsul comunismului. Dacă asta credeţi, este. desigur, dreptul dvs. În definitiv oamenii au dreptul de a se lăsa înşelaţi de propaganda comunistă, dacă sunt atît de naivi încât s-o creadă. În ce mă priveşte, cred că aceşti oameni au apărut mai degrabă în ciuda sistemului. Oameni talentaţi şi valoroşi au existat dintotdeauna între români. Suntem, orice s-ar spune, un popor talentat; cu caracterul stăm mai prost, din păcate 😦 Aşa fiind, de cele mai multe ori aceşti oameni au trebuit să plece din ţară, sau, mai rău, să moară, pentru a fi preţuiţi la adevărata lor valoare.
    DănuţM

    Like

  9. Nu reusesc sa va urmaresc.
    Multi am fost formati in acea vreme, dupa criteriile declarate anterior. Ceea ce doresc eu este sa fim apreciati pentru ce sintem (demi, cinstit, curajosi, unii capabili sa moara pentru ideile lor). Si sa nu se mai vehiculeze in continuare aprecieri care sa afirme continuu lipsa de valori a acelor vremuri.

    Asa a fost atunci. Dar s-a construit o tara moderna, s-a contruit o economie mult mai coerenta decit ce actuala. S-au format oameni care au devenit valori internationale. Valori spirituale, vorbesc nu urmaritorii contemporani de mingi.
    Intr-o vizita pe care am facut-o in Bruxeles in urma cu vreo trei ani despre R se stia (la nivel de cetatean mediu dintr-o librarie) numai ca este tara lui Hagi !!!!
    Nu se poate afirma fara a fi extremist, ca atunci nu s-a realizat nimic !!!! S-au eralizat soiuri de struguri care acum se cultiva in toata Europa, s-au realizat soiuri de vite (vaci, oi, pasari) de productivitate adecvata locurilor noastre si rezistente (sa nu credeti ca gripa aviara este o descoperire a vremurilor actuale ! A exista si atunci numai ca pasarile noastre erau partial imune la respectivul virus!). Dupa 89, de exemplu, tot materialul genetic adunat in vreo 35-40 de ani al fermei de profil a fost distrus (vindut la abator). Livezile de pomi fructiferei (soiuri foarte bune, caci le-am gustat cu totii), fermele care hraneau toate orasele tarii cu alimente ECOLOGICE, au fost distruse. Sub pretextul redarii pamintului taranilor. Acum se cultiva acolo, de catre firme STRAINE (pamintul rominilor NU le mai apartine) rapita modificata genetic pentru biocarburanti pe cele mai bune paminturi ale tarii iar populati maninca subproduse de import.
    Rezultatul : explozia bolilor cu etiologie toxica hpatica, ranala, boli metabolice si CANCERE !!!!
    Toate sectiile de chirurgie din toate spitalele Romaniei operaza in proportie de 80-85% din intreventiile mari CANCERE!!!!! In urma cu 30 de ani proportia era sa zicem de 20-25% !!!!
    Sitemul de sanatate actual este MAI PROST decit cel anterior. Se cumpara tot : seringi, perfuzoare, algocalmin, piafen, antibiotice….. de catre amaritul care si-a platit de 17 ani darile catre stat. Daca nu, nu supravituieste.
    Cum puteti spune ca atunci nu s-a facut nimic ?
    S-au facut lucruri imperfecte, totul putea fi perfectat, nu distrus.
    Eu va intreb sa-mi raspundeti sincer : credeti ca peste 50 de ani vor mai exista ROMANI ?

    __________

    Da, stimate domn, cred că vor exista români şi peste 50 de ani. De asta am rămas aici, şi nu m-am dus ân locuri mai călduţe, aşa cum mă invitau bunii dvs. securişti patrioţi, cărora le-am spus să de ducă ei acolo, dacă vor..

    Nu sunt surprins că nu mă puteţi urmări, căci, în mod evident, împărtăşim filosofii radical diferite de viaţă, chiar dacă. probabil, ne întâlnim în cele general umane.

    Înţeleg din ceea ce spuneţi că faceţi parte dintre cei care plâng după cuminism. În acest caz v-as szgera să mergeţi în Venezuela, unde tovarăţul CHavez încearcă să construiască socialismul, sau in Bolivia, unde celălalt tovarăş. Evo Morales, încearcă acelaşi lucru. Sau poate preferaţi Coreea de nord. Vă doresc cale bătută. Şi vă sfătuiesc să nu vă luaţi bilet de întoarcere. Este risipă de bani, căci nu veţi mai avea nevoie de acel bilet.

    Întrebarea pe care aş vrea să v-o pun este dacă ştiţi cu ce preţ au fost plătite toate aceste “realizări măreţe”. Chiar sunteţi gata să treceţi cu vederea sute,e de mii de victime cu care s-a construit socialismul în România? Sau cele peste o sută de milioane de victime făcute de comunism în lume? Dacă răsounsul dvs. este pozitiv, atzunci chiar nu mai avem ce discuta.
    Din perspectiva valoii infinite a omului, în gândirea creştină, chiar şi o singură victimă este prea mult.

    DănuţM

    Like

  10. Domule,
    Va raspund cu o intrebare in spiritul celei puse de dumneavoastra :
    Stiti numarul victimelor din Romania din ultimii 17 ani ?
    Ii numara cineva ? Uitati-va numai la anuarul statistic autohton si calculati din REDUCEREA sperantei medii de viata la nastere. Spuneti-mi, mortii acestia nu se pun la socoteala ?
    In satul meu peste 95% din locuitori nu au asigurare medicala pentru ca nu au cu ce sa o plateasca. Am avut o vecina mai mica decit mine cu vreo 15 ani. Este moarta pentru ca familia ei nu a considerat necesar sa-i plateasca ingrijirile medicale. O alta, moarta la 45 de ani din aceleasi motive. Ce justificare au aceste morti ?
    Poate nu stit, dar in prezent, in Bucuresti, in reteaua TBC nu este disponibil nci un fel de antituberculos injectabil in afara de Streptomicina !!! In 1990 erau ! va dati seama citi mor din acest motiv ? Pe ei la ce capitol ii bagati !
    Dragii securist depre care vorbit mi-au supravegheat si familia. Am vazut un dosar aberant in care informatiile erau in proportide 75 % false.
    Gresiti, nu agreez starea de opresiune a oamenilor de rind. Tocmai de aceea discut cu dumneavoastra. Sau incerc.
    Nu vreau sa spun decit un lucru, pe care s-ar putea sa nu-l agreati !
    Si intre 45-89 sin Romania s-au realizat lucruri importante. Nu am folosit intentionat sintagma “realizarile marete” pentru ca nu-mi place sa folosesc formulari golite de sens. Nu exista nici o justificaer ca a ceste lucruri au fost distruse.

    Like

  11. Si, ca sa nu va mai plictisesc prea mult, va spun o poveste din tineretea mea.
    1970-1971
    Pe atunci erau la moda chestionarele. Citeam despre tot soiul de statistici care au spus sau n-au spus nu mai stiu ce.
    Un elev, seful comisiei politice al UTC-ului, a conceput si distribuit un chestionar la care au raspuns vreo 25 de elevi.
    Chestionarul printre altele pune si urmatoarea intrebare “Care considerati ca este rolul UTC-ului in scoala noastra?”
    Dupa o mai indelungata tevatura totul s-a teminat cu o sedinta extraordinara cu cineva foarte mare care l-a ridicat in picioare pe respectivul si l-a bestelit cu tonul si formulele pe care le folositi dumneavostra acum cu mine. Cu trimiteri in alte zone, nu La Chavez sau Morales, sau ceilalti latinoamericani, ca mai e cel putin unul acolo.
    Atunci nu am avut ccurajul sa ma ridic si sa apun ce cred.
    Acum am. In memoria acelui elev.
    Am curajul sa spun ca, pentru omul de rind acum viata este mai grea. Ca pentru omul de rind viitorul acum este sumbru. Ca omul de rind are si el dreptul sa fie bagat in seama. Ca omul de rind pensionar nu trebuie sa ceseasca in piete. In fiecare piata sint in permanenta doi trei pierduti in timp si spatiu cerind pentu o BUCATA DE PIINE.
    Dumneavoastra nu-i vedeti ? Nu mergeti prin piete ?
    Nu-i vedeti in cimitire, copii cu mina intinsa in fiecare simbata si duminica ? Cind le pun in mina pomana o maninca imediat ? Nu cesesc de placere !
    M-at dezamagit.
    Nu ma steptam la tonul acesta si la modul acesta de acuzare.
    De ce va puneti la gazeta de perete gindurile daca nu vreti si o parere contrara ?

    Like

  12. Dragul meu domn,
    Dintru început vreau să-mi cer scuze pentru tonul ironic şi agresiv al mesajului meu anterior. Aveţi toate motivele să fiţi dezamăgit. Mărturisesc că v-am înţeles greşit şi că am un nivel foarte redus de toleranţă faţă de cei care, consider eu, se fac a nu vedea răul imens făcut de comunism.
    În speranţa că scuzele mele sincere sunt acceptate şi că am primit iertarea dvs., voi încerca să raspund la cele scrise în aceste două comentarii.
    Vă asigur că, lucrând cu o organizaţie creştină de caritate, nu cumai că sunt conştient, dar am şi văzut cu ochii mei de nenumărate ori starea de teribilă sărăcie în care trăiesc mulţi dintre concetăţenii noştri, din pricina guvernanţilor – de stânga şi de dreapta, cu care ne-am pricopsit de când am dobândit libertatea politică. Dacă vă uitaţi peste diagrama de la postul meu de pe 12 decembrie, numit “Test de poziţionare politică“, veţi observa că, spre disperarea unora dintre prietenii mei, mult mai liberali decât mine, nu sunt nicidecum un adept al capitalismului sălbatic practicat în totală devălmăşie de aşa-zişii social-democraţi de Dâmboviţa sau de pretinşii liberali de Bahlui 🙂
    Aveţi absolută dreptate. Ceea ce s-a întâmplat după 1989 în România este cu adevărat tragic şi nu se vorbeşte suficient despre asta. Apreciez sincer faptul că sunteţi unul dintre puţinii care au curajul să vorbească deschis despre asta. Am scris şi eu într-unul dintre textele mele legate de Revoluţie despre felul iresponsabil în care a fost părăduit tot ce s-a construit în agricultură în perioada dinainte de 1989 sau în care a fost restituit pământul proprietarilor de drept, fără însă a li se restitui şi mijloacele de producţie furate la colectivizare. Iar la aceste dezastre pot fi adăugate şi multe dintre lucrurile la care vă referiţi dvs.
    Nu neg nici faptul că în perioada comunistă s-au făcut şi destule lucruri bune în România. Aşa cum spuneam însă într-un alt comentariu, trebuie să ne întrebăm cu ce preţ au fost realizate toate acestea şi, mai ales, unde ar fi fost România astăzi dacă în locul unei dictaturi criminale am fi avut o societate democratică. Nu cred că este înţelept să eludăm aceste întrebări doar pentru că vrem să dovedim că în comunism s-au făcut şi lucruri bune.
    Daţi-mi voie să mai adaug ceva în acest sens. Am citit cu deosebită plăcere şi apreciere cartea prietenului meu Vasile Ernu Născut în URSS (Polirom, Iaşi, 2006; vezi şi situl lui cu acelaşi nume), a cărui principală teză este că în ciuda tuturor relelor sale, normalitatea şi bucuria vieţii erau totuşi posibile sub comunism. Dacă n-aş fi crezut asta, aş fi fost plecat demult de pe meleagurile mioritice.
    Unde ne despărţim însă – cel puţin aşa cred, dar cu mai sunt atît de sigur acum, este în faptul că din această analiză eu nu trag concluzia că comunismul a fost bun. Atât şi nimic mai mult.
    Încă o dată, îmi cer iertare pentru tonul meu nepotrivit din comentariul anterior. Vă asigur însă că nu opiniile contrare mă deranjează, ci încercările unora, între care cred că în mod greşit v-am încadrat şi pe dvs., de a trece cu vederea crimele comunismului. Pentru o asemenea solidarizare iresponsabilă cu totalitarismul nu pot avea nici un fel de toleranţă.
    Cu sinceră apreciere,
    Dănuţ Mănăstireanu

    Like

  13. Domnule,
    Eu cred ca nu trebuie trecute cu vederea crimele nimanui. Iar a discuta numai crimele trecutului si trecerea sub tacere a crimelor prezentului am convingerea ca nu va duce nicaieri.
    Nu mai tirziu de ieri (a nins normal pentru vremea asta), o femie a nascut acasa (ambulanata nu s-a putut duce) copilul este compromis, doi adulti au murit din aceleasi motive. 2000 de habauci plecati de revelion prin strainatate au facut frigul in Bulgaria la intrarea in tara, la Ruse.
    Si ce sa va mai spun. Fiecare dintre noi vedem atitea.
    Au fost nenorociri.
    Intrebarea mea : nenorocirile actuale sint mai mici ?
    Puteti sa-mi raspundeti ?
    Eu sint catre sfirsitul vietii. Dar copii mei traiesc intr-o lume atit de nesigura incit ma intreb: oare de ce i-am adus pe lume?

    _________________

    Absolut de acord. Nici o crimă nu trebuie trecută cu vederea. În ce le priveşte pe cele de acum, chiar am putea face mai mult decât cu privire la cele din trecut. Dar nu facem nimic, pentru că am fost condiţionaţi, tot de comunism, să nu ne asumăm răspunderea pentru nimic, ci să dăm mereu vina pe alţii. Eu incerc să iau atitudine întotdeauna cînd pot, dar mie nu mi-a căzut la împărţeală o parohie prea mare. Fieâcare trebuie să facem câte ceva ca să conteze.
    Am şi eu doi copii. Fata e casatorită şi are trei băieti, aici in România. Pentru ei îmi este tare teamă. Băiatul însă, împreună cu soţia şi cei doi copii, au şansa de a fi pe câţiva ani buni la studii în Scoţia şi sunt scutiţi, cel puţin pentru o vreme, de mizeria (morală în primul rând, în sensul larg al cuvântului) în care trăim noi aici. Ce va fi însă când revin în ţară (dacă mai revin, ceea ce eu continui să sper), numai Dumnezeu ştie.
    Dănuţ
    PS O mare învăţătură a cărţii lui Vasile Ernu, de care vorbeam altă dată, este că orice situaţie, oricât ar fi de sumbră, poate fi umanizată şi răscumpărată. Iar dacă se poate trăi normal sub comunism, atunci se poate acest lucru la fel de bine sub capitalism. Puterea pentru asta ne vine însă de la Dumnezeu. Singuri s-ar putea să cădem în disperare şi să clacăm.

    Like

  14. Domnul Ceucă este pensionar si locuieste in Iasi. Nu stiu daca am voie sa includ adrese web, dar o cautare pe Google va returna cu siguranta un articol din 2017.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s