Interviu: Partea a III-a – Despre Alianta Evanghelica

Andrei Ivan – Daca tot vorbim de institutii, Alianta Evanghelica a fost insufletita dintru inceput de entuziasmul libertatii. Care a fost rolul ei si de ce acum, practic, existenta ei este atat de putin vizibila?

Danut Manastireanu – Am sa va ofer analiza mea, care este aceea a unui sceptic, cu privire la Alianta Evanghelica. Sunt sigur ca multi dintre prietenii mei nu impartasesc 100% analiza mea, desi s-ar putea sa fie de acord cu mine cel putin in ce priveste concluzia. Alianta Evanghelica s-a nascut dintr-o nevoie reala, nevoia de unitate a evanghelicilor.

Ea n-a fost o noutate decat pentru Romania. Modelele existau deja. In mai toate tarile lumii exista acum aliante ale confesiunilor evanghelice. Unele sunt mai bune, altele mai proaste. Exista, desigur, si tari in care din diverse ratiuni, nu exista o asemenea alianta. De exemplu, am fost implicat timp de cativa ani in incercarea de a asista evanghelicii din Georgia, in Caucaz, in crearea unei aliante evanghelice. Din pacate, suspiciunile fundamentale intre baptisti si penticostali, in mod special, au facut imposibila colaborarea. Am avut cu aceasta ocazie surpriza sa vad cum te simti atunci cand cineva iti pune o eticheta. In Romania, cu foarte multa lejeritate, chiar cu usuratate as putea spune, punem celor din bisericile istorice, eticheta de „necrestini“. In Georgia penticostalii le spun baptistilor necrestini, punandu-i in aceeasi categorie cu ortodocsii si catolicii, care, pentru ei, in mod evident, nu pot fi crestini. De ce se intampla asta? Pur si simplu pentru ca baptistii sunt acolo de 150 de ani, iar penticostalii au venit de curand. Dar sa revenim la Romania. Modelul Aliantei Evanghelice de la noi este, dupa parerea mea, un model foarte prost. Modelul de conducere a Aliantei prin rotatie, de catre fiecare confesiune, este un model deficitar, care nu contribuie la unitatea evanghelicilor, ci la subminarea acesteia. cred ca Romania evanghelica ar fi mai fericita fara Alianta Evanghelica asa cum este ea la ora actuala: Daca as putea, as ingropa-o, ca sa poata fi reinventata. Imi este teama insa ca nu avem oameni cu spirit profetic care sa aiba curajul sa recunoasca faptul ca avem de-a face cu un model prost. Nici cei care au inventat-o nu recunosc, si nici cei care au venit dupa ei nu au interesul sa starneasca valuri in legatura cu chestiunea asta.

Exista modele mult mai bune, si vreau sa dau aici modelul Aliantei Evanghelice britanice. Un model eficient este unul in care conducerea este aleasa prin vot pe baza unui proiect. Conducatorul Aliantei Evanghelice nu este conducatorul unei confesiuni. Acesta nu este pentru el (sau ea, de ce nu?), inca un titlu, pe langa alte 10.000 de titluri, si inca o membralitate pe langa cea din alte „comitete si comitii“. Cu alte cuvinte, nu este vorba de ceva de care sa te ocupi cand ai timp liber, sau cand nu ai ce face. Este un proiect de care te ocupi, de care dai socoteala inaintea lui Dumnezeu si a comunitatii evanghelice, pentru ca aceasta este principala ta slujba. Asta se intampla in Marea Britanie. Secretarul general, care este o persoana aleasa pentru un mandat reinnoibil de cinci ani, pe baza unui proiect, are posibilitatea unei actiuni stabile pe termen lung, nu a unor actiuni circumstantiale, care se intampla in Romania. Prin aceasta schimbare de conducere la fiecare patru ani, fiecare confesiune isi promoveaza in timpul mandatului propriul ei interes, iar rezultatul este disolutia unitatii evanghelicilor, nu construirea ei. De asemenea, alianta din Marea Britanie nu este un birou in capitala (in Romania, in prezent nici acest birou nu mai exista), ci este o realitate vie, prezenta in fiecare comunitate, din care creste o realitatea centrala numita Alianta Evanghelica Britanica.

Andrei Ivan – Criticile pe care dumneavoastra le faceti Aliantei sunt pertinente, dar trebuie sa recunoastem ca Alianta a fost infiintata de un vizionar; totusi in anii 90 sa incerci sa a uni crestinii, nu in forma ecumenica, ci in cea evanghelica, mi se pare un lucru indraznet, si daca reusea cred ca era bine.

Danut Manastireanu – Sunt de acord cu aceasta si, asa cum am spus la inceput, cred ca ideea a fost una salutara si a raspuns unei nevoi reale. In ce priveste insa Alianta actuala, aceasta ar trebui sa fie lasata sa moara. Cu cat mai curand, cu atat mai bine. Singura solutie, pe care o vad, este crearea unor structuri alternative, care sa fie viabila in teren si sa poate mobiliza resursele locale pentru unitate. Deocamdata insa nu cred ca exista oameni care sa aiba curajul acesta. Lucrul acesta se intampla deja, cel putin intr-o oarecare masura. Exista deja o asociatie a Bisericilor cu Impact Global (BIG), pe care au initiat-o oameni cum este Gelu Paul, la Timisoara. Este adevarat, ma cam deranjeaza gesticulatia ei grandilocventa – o simpla chestiune de gust, dar ei cel putin incearca sa faca ceva. Sper ca in timp sa apara si altele. Putina concurenta nu omoara pe nimeni.