Socialism made in America Latina

In ziua de 15 ianuarie a acestuia an am avut sansa de a vizita pentru a doua oara America Latina. Cu vreo zece ani in urma fusesem intr-o vizita de o saptamana in Venezuela, tara inegalabilului Hugo Chavez, cel care nu demult a cerut sa se tamaieze (pentru exorcizare) tribuna Adunarii generale a Natiunilor Unite, dupa ce vorbise acolo George W. Bush. Trebuie sa recunoastem ca, desi este in mod evident un caz patologic, tipul are uneori umor.

De data aceasta am calatorit la Quito, in Ecuador. Am aterizat acolo intr-o zi de duminica. Deschizand televizorul in camera de hotel in care am fost cazat, am aflat ca in acea zi fusese inscaunat cu mare pompa, si in prezenta liderilor mai mult sau putin stangisti de pe continent, noul presedinte al tarii, Rafael Correa. Din cate mi-au explicat prietenii mei ecuadorieni, dupa o lunga serie de legislaturi de dreapta, in care adeptii liberalismului salbatic practicat acolo s-au imbogatit peste masura, aservind economia intereselor americane, ca mai peste tot pe acel continent, oamenii s-au saturat si au votat stanga. Cu o zi inainte, potrivit unei traditii lansate de Chavez, Correa trecuse printr-o ceremonie de purificare specifica traditiilor bastinase precrestine din acel spatiu cultural.

Dupa terminarea conferintei la care am participat, si o vizita la un proiect World Vision dintr-o zona foarte saraca a Ecuadorului, despre care voi povesti candva intr-un post dedicat calatoriei acolo, am plecat sa vizitez Bolivia, la invitatia colegului meu care se ocupa atunci de acea tara. Scopul calatoriei mele era acela de a face pentru colegii din World Vision, ca si pentru diversi lideri ai bisericilor si ai comunitatilor vizitate un numar de prezentari critice despre comunism si socialism din perspectiva crestina.

Am aterizat seara pe aeroportul Los Altos, la circa 4.000m inaltime. Am coborat apoi circa 1.000 si m-am cazat intr-un hotel din La Paz, cea mai inalta capitala a lumii. A doua zi am calatorit la Cochabamba, al doilea oras ca importanta al Boliviei, unde am aflat ca programul politic socialist al presedintelui bolivian Evo Morales era in plina desfasurare, dupa reteta arhicunoscuta a revolutiilor socialiste. Cu doar zece zile inainte de a ajunge eu acolo, la instigarea vicepresedintelui bolivian, Alvaro Garcia Linera, un om format in universitatile stangiste ale Frantei, sindicatele agricole, controlate de guvern instigasera taranii din imprejurimile Cochabambei –numiti campesinos – sa atace orasul si sa inlature prefectul care apartinea opozitiei. In timpul ostilitatilor, care s-au soldat cu doi morti si o multime de raniti, mai ales din partea orasenilor, cine credeti ca au fost cei arestati? Evident, potrivit aceleiasi retete fabricata de KGB, tot cei care s-au aparat au avut de suferit. Taranii fusesera santajati de catre sindicate, care le-au spus ca daca nu participa la manifestatii, li se va retrage dreptul de folosi pamantul si vor ramane muritori de foame.

Am discutat mult cu cei intalniti acolo despre felul in care se poate pregati Biserica pentru pierderea libertatilor civice si religioase, dar si despre felul in care liderii crestini ii pot asista pe enoriasii lor, prinsi la mijloc intre manipularea sindicatelor marxiste si constiinta lor crestina. Prietenii mei bolivieni mi-au spus, pe soptite, ca circula zvonul incredibil si probabil imposibil de verificat, dar absolut plauzibil, ca in preziua inscaunarii lui Morales ca presedinte, in cadrul ceremoniilor pagane de purificare, fusese sacrificat un prunc. Ceea ce se cunoaste insa cu siguranta acolo este ca, pe langa garda venezueliana pusa la dispozitia lui Morales de catre Chavez, caci, apucatura tipic comunista, Evo nu are incredere in nimeni din jurul lui, presedintele tarii nu ia nici o decizie fara a se consulta cu un vrajitor indigen. Liderii crestini aflasera nu demult din surse sigure ca vraciul se aratase foarte frustrat in ultima vreme de insuccesele vrajilor lui si ii spussese lui Morales: „Domnule presedinte, nu putem face nici un progres. Trebuie sa-i facem pe acesti crestini sa nu se mai roage.” Bisericile boliviene insa erau si continua sa fie in rugaciune perpetua pentru ca planurile celui rau pentru tara lor sa nu se implineasca.

Ceea ce v-am spus pana acum nu este decat o introducere pentru a va anunta ca maine va avea loc in Venezuela, nava amiral a socialismului latino american, un referendum prin care Hugo Chavez vrea sa modifice constitutia in asa fel incat el sa poata fi presedinte pe viata si tara sa fie declarata socialista.
Iata unde duce, pe de o parte promovarea desantata al neoliberalismului, iar pe de alta, amnezia istorica cu privire la natura fundamental demonica a ideologiei marxiste. Se pare ca, pentru populatia dezamagita de capitalism a Americii Latine, cele peste o suta de milioane de victime ale comunismului nu sunt un argument suficient de puternic cu privire la raul acestuia. Cine nu invata insa din istorie, risca sa o repete.
Si mai este ceva: naivitatea. Imi amintesc de faptul ca cu ani in urma povesteam despre marxism cu un cunoscut palestinian, student la medicina in Romania. El mi-a spus ca este marxist. L-am intrebat atunci: „Asta vreti sa construiti voi? Ce vedeti aici?” La care el mi-a raspuns: „Voi n-ati priceput bine marxismul. Noi insa il vom aplica asa cum trebuie.”

Saracutul de el, nu se intrebase niciodata cum se face ca nimanui, dar absolut nimanui nu-i reusise pana atunci acest experiment. Ce anume ii putea face pe el sa spere ca lor avea sa le iasa? Poate ca si de aceea se afla palestinienii in aceasta deruta generala, ca un popor totalmente incapabil de a a-si depasi propriile dispute in vederea realizarii visului lor, absolut legitim cred eu, de a avea o patrie proprie.

Dupa parerea mea, mutatia spre stanga a spatiului politic latino american este un fenomen periculos, care poate duce la o noua recrudescenta a totalitarismelor de sorginte marxista, intr-o vreme in care tarile inca socialiste, mai ales in Asia, cocheteaza cu ideea renuntarii la eticheta comunista, socotita a fi o piedica in calea modernizarii si a prosperitatii economice.

V-am spus toate acestea ca sa va incurajez in mod insistent sa va rugati pentru Venezuela, caci, asa cum spune Scriptura, „mare putere are rugaciunea fierbinte a celui neprihanit” (Iacov 5:16)

Advertisements

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

One thought on “Socialism made in America Latina”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s