Pocainta “scandaloasa”

Ieri seara un vajnic email-ist eticheta drept “scandalos” faptul ca eu si amicul Corneliu Constantineanu, decan la Facultatea de teologie evanghelica din Osijek, Croatia, ne-am fi facut vinovati de pacatul capital de a fi “cerut iertare lumii musulmane”. Mesajul, trimis unor adrese particulare si unor liste de discutii, se refera la un articol publicat tot ieri, 26 noiembrie, in cotidianul Khaleej Times din Abu Dhabi, asa cum se gaseste el la adresa web de aici. Articolul comenteaza pe scurt si foarte pozitiv, iar apoi reda in intregime, textul unui comunicat semnat de peste 100 de teologi crestini (vezi adresa de aici), ca raspuns la o scrisoare deschisa adresata lumii crestine de 138 de teologi, clerici si intelectuali dintre cei mai importanti in lumea musulmana (vezi la adresa).
In ce ma priveste, incerc din rasputeri, chiar daca nu reusesc intotdeauna, sa pornesc in reactiile mele fata de altii de la premisa de nevinovatie. Asa voi face si acum, incercind sa-i explic onorabilului meu preopinent ceea ce pare ca nu poate sau nu vrea sa inteleaga.

Inainte de a trece la argumente, vreau sa precizez ca am decis a-mi petrece viata in initiative pe care le socotesc importante si nu incercind sa disipez calomniile lansate de aceia din jurul meu care par sa nu ma placa. Chestiunea aceasta are insa de-a face cu ceva mai mult decit propria mea persoana sau cu aceea a domnului Constantineanu.

Iata care sunt motivele care m-au facut de fapt sa semnez, in deplina cunostinta de cauza si cu toata convingerea, acest important comunicat si pentru care socotesc evaluarea facuta acestei atitudini ca fiind incorecta si nelegitima.

1. Mai intii trebuie sa spun ca autorul apostrofarii la care facem referinta aici ar fi putut sa ma contacteze personal, asa cum a facut-o si alta data, in chestiuni de mult mai mica importanta. Asa as fi avut sansa de a-i explica de ce am semnat acel text si, daca argumentele mele nu l-ar fi convins, ar fi putut sa comunice public, in deplina libertate de constiinta, ceea ce credea de cuviinta.

2. Asa cum afirma comunicatul pe care l-am semnat, “relatiile dintre musulmani si crestini reprezinta una dintre provocarile centrale ale acestui secol”. Daca acest lucru este adevarat, si cred ca este, atunci avem de-a face cu o problema de cea mai mare importanta, dar si extrem de complexa, care nu se preteaza la analize superficiale si, cu atit mai putin, la etichetari pripite.

3. Din nefericire, in spatiul romanesc, fie el crestin sau nu, aceasta chestiune este tratata cu foarte multa superficialitate, cit si cu prejudecati si cu parti pris-uri, asa cum se vede de la distanta si in mesajul incriminator care face obiectul acestui text.

4. Ii rog pe toti cei de buna credinta sa citeasca cu foarte mare atentie textul comunicatului si sa-mi spuna ce anume si de ce este gresit si scandalos in acest text.

5. Presupunind, deocamdata, ca afirmatia legata de cruciade si de asa-zisul “razboi impotriva terorii” (de fapt un razboi pentru petrol, asa cum recunostea recent Alan Geenspan, fostul sef al Trezoreriei americane) este una corecta, as vrea sa stiu de ce anume ar fi scandalos ca niste crestini sa-si ceara iertare de la cei afectati de aceste rele, chiar daca acestia sunt oameni de alte credinte? Nu ne invata oare Evanghelia sa ne iubim dusmanii chiar si atunci cind ne prigonesc?

6. Este evident pentru mine ca ceea ce l-a scandalizat pe “analistul” nostru este afirmatia din comunicat potrivita careia “excesel razboiului impotriva terorii’” reprezinta un pacat al lumii crestine impotriva celei musulmane. Aici este posibil ca pozitiile noastra sa fie radical diferite si lucrul acesta nu este deloc o problema pentru mine. Cei care ma cunosc, stiu bine ca nu sunt un admirator al presedintelui Bush si al actualei administratii americane, tocmai din pricina acestor excese si a haosului in care aceasta administratie a aruncat intregul Orient Apropiat, si care risca sa duca la disparitia Bisericii din spatiul in care ea s-a nascut. Eu sunt un pacifist, si razboiul, oricare ar fi justificarea acestuia, ca sa nu mai vorbesc de tortura si de violenta impotriva civililor, tratati drept simple “victime colaterale”, desigur atita vreme cit nu este vorba de americani, imi repugna in mod profund. Stiu bine insa ca pozitia mea este una minoritara intre evanghelici si sunt gata sa-mi asum acest risc, care, asa cum se vede, nu este chiar mic.

7. In cele din urma, va marturisesc ca nu ma simt deloc rusinat, ci dimpotriva, absolut onorat sa semnez acest comunicat alaturi de personalitati de prima marime ale lumii crestine cum sunt Miroslav Volf – initiatorul acestui demers, si Ray Bakke, Jonathan Bonk, David Jonggi Cho, Harvey Cox, David Ford, Timothy George, David Gushee, Bill Hybels, Peter Kuzmic, Duane Litfin, Brian McLaren, Richard Mouw, David Neff, Robert Schuller, Elisabeth Schussler Fiorenza, John Stackhouse, John Stott, Iain Torrance, Mike Treneer, Geoff Tunnicliffe, George Verwer, Jim Wallis, Rick Warren, Chris Wright ori Nicholas Wolterstorff, ca si de lideri crestini recunoscuti pentru expertiza lor in islam ca Martin Accad, Nabeel Jabboor, Lamin Sanneh, David Schenk sau Dudley Woodberry, Intre aceste nume, in mod evident, eu si Corneliu suntem cei mai modesti. Citind aceasta lista impresionanta (pozitiile si institutiile aferente le puteti gasi in articolul citat mai sus) orice om de buna credinta s-ar gindi de doua ori inainte de a pune etichete.

Desigur, se poate ca aceste argumente sa nu fi convins pe unii dintre voi, mai ales daca pozitiile noastre fata de islam si alte chestiuni conexe sunt radical diferite. In definitiv, fiecare om are dreptul la propria opinie si eu sunt gata sa militez pentru dreptul altora de a avea o opinie diferita de a mea.

Nu voi sustine insa niciodata si nimanui dreptul la superficialitate si mai ales dreptul la batjocura! Asa sa-mi ajute Dumnezeu!

Danut Manastireanu

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

18 thoughts on “Pocainta “scandaloasa””

  1. Danut, eu nu zic ca initiativa este buna, dar ma intreb care este valabilitatea acesteia. Daca un numar de… isi cer iertare, de ce o fac? Nu prea inteleg acest principiu, a cere iertare in numele crestinilor. Daca occidentul este deseori confundat cu crestinismul, nu inseamna ca acest lucru este si adevarat. Poate Bush, saracu’, nici nu vrea sa isi ceara iertare. Care este, deci, valabilitatea si rostul acestui gest?

    Like

  2. Draga Cristi,
    Mati intii, bine ai venit pe blog.
    Ai auzit, sunt sigur, caci si tu esti oleaca de teolog, de “ispasirea vicariala’. Si aici functioneaza acelasi principiu. Sau, pentru ca esti mai degraba literat, sa-ti dau un exemplu literar. Aici este vorba oarecum de aceeasi abordare cu aceea a staretului Zosima, din Fratii Karamazov, in care parintele se simtea “vinovat de pacatele lumii intregi”. Nu voi spune mai multe, ca esti baiat istet si restul il pricepi si singur.
    Ba, totusi, inca ceva. Nu uita ca numai cei modelati de Duhul au taria de a se cai cu adevarat. Sau ca sa folosesc limbajul unui alt personaj, mai recent si mai putin faimos, pocainta este pentru “uriasi” nu pentru “pigmei”.
    Sa fiii iubit (de cea din poza).
    Danut

    Like

  3. Draga Danut,
    luati de valul ecumenismului puteti declara multe lucruri interesante sau mai putin…
    Eroarea voastra e ca cereti iertare lui Allah si nu Yahweh – Imparatul vesniciilor,Nevazutului si Singurului Dumnezeu (1 Tim 1:17).
    Sau voi chiar nu stiti cine este acest All-Merciful One in Koranul musulman???
    Poate vrei sa comentezi expresia:
    “we ask forgiveness of the All-Merciful One ”
    Sincer regret ca s-a ajuns aici,
    Eugen Oana

    Like

  4. Stimate domnule Oana,
    Va multumesc pentru preocuparea sincera pe care o manifestati fata de “ortodoxia” noastra (desigur, in sensul de “credinta adevarata”). Presupunind buna dvs. credinta, voi incerca sa va raspund la fel de sincer la aceste intrebari.
    As dori sa va spun mai intii ca faceti o confuzie, foarte raspindita de altfel. “Ecumenismul” in sensul corect al acestui termen, de celebrare a “oikoumene”, se refera la Biserica lui Cristos, cea “una, sfinta, catolica/soborniceasca/universala si apostolica”, si nu la ideea, gresita dupa pererea mea, ca “toate religiile conduc la acelasi Dumnezeu”. Va rog deci sa nu mutati discutia intr-un alt spatiu, caci nu de ecumenism este vorba aici, ci de incercarea de lasa ca etica Imparatiei, prezentata de Cristos in Predica sa de pe munte si nu retorica necrestina neoconservatoare a razboiului preventiv sa ne inspire atitudinea fata de semenii nostri care au alte credinte decit noi. Daca vreti sa discutam despre ecumenism, o putem face, caci continui sa ma definesc, asa cum stiti, ca “evanghelic ecumenic”. Dar pentru acesta va trebui sa gasiti un alt prilej.
    In al doilea rind, chiar credeti, in modul cel mai sincer, ca acesti mari specialisti crestini in islam care au semnat apelul nu stiu ca titlul de “Cel Preamilostiv” este unul dintre numele lui Dumnezeu in Islam? Daca asta credeti, va inselati, in mod evident. Este suficient sa va uitati in oricare dintre cartile lor, daca va intereseaza cu adevarat problema, si va veti convinge. Si acum as vrea sa va intreb, daca islamicii folosesc acest titlu pentru a-l descrie pe Dumnezeu, inseamna oare aceasta ca Dumnezeul trinitar al crestinilor inceteaza sa mai fie Cel Preamilostiv. Daca va va veti gindi cit de cit serios la aceasta, veti realiza ca afirmatia dvs. este ilogica si chiar periculoasa, pentru ca ii lasa pe cei de alte credinte sa ne defineasca Dumnezeul.
    Desigur, se poate foarte bine ca, chiar daca ajungeti la concluzia ca in aceste chestiuni eu am dreptate si nu dvs., sa nu aveti libertatea de cuget pe care am avut-o eu de a semna acest mesaj. Si nu e nimic rau in asta. Autorii apelului n-au avut nicicind asteptatea ca TOTI crestinii sa semneze acest text. El nu este pentru toti, ci doar pentru cei care, prin prisma formarii sau a experientei lor, inteleg complexitatea problemei si posibilele implicatii catastrofale pentru omenire si implicit pentru Biserica lui Cristos, ca si pentru marturia Evangheliei in lume, a politicii militariste promovate astazi de guvernul Statelor Unite. Sunt sigur ca nici asupra acestei chestiuni nu suntem de acord, iar in ce ma priveste, pot trai cu aceasta. Dvs. puteti?
    Sanatate,
    Danut

    Like

  5. Domnule Oana,
    Oare sinteti constient ca, la nivel strict filologic, argumentul dvs. este de paie, intrucat “Allah” este echivalentul arab al ebraicului “Elohim” (“Alaahaa” in aramaica/siriaca), amandoua limbile fiind semitice.
    Crestinii arabi insisi il numesc pe Dumnezeu “Allah”, nu “God”.
    Problema este ca eresul saracenilor nu marturiseste Treimea, “Ath-Thaaloothul/al/il-Qud’doos” in araba crestina.

    Like

  6. domnul meu, ai afirmat ca “relatiile dintre musulmani si crestini reprezinta una dintre provocarile centrale ale acestui secol”. partial adevarat, eu as reformula astfel: “relatiile dintre musulmani si crestini, relatii profund distorsionate de amestecul si interesele politicului cladit pe baze economice, reprezinta una dintre provocarile centrale ale acestui secol”.

    niciodata nu este prea tirziu pentru a pune bazele unei reconcilieri. salut initiativa si nu ai a te justifica in fata nimanui.

    unire prin diversitate.

    Like

  7. Draga “tractoristule”,
    Ai mare dreptate. Este evudent pentru orice om informat ca interesele politice di economice, iar nu diferentele religioase se afla la baza acestei ‘confruntari a civilizatiilor”, cum o numeste Huntington.
    Numai cei naivi se lasa imbroboditi de politicienii verosi, care isi imbraca intentiile cele mai perverse in vorbe mieros religioase.
    Politica insa nu este pentru copii, pentru naivi sau pentru fanaticii religiosi.
    Sanatate,
    Danut

    Like


  8. Revenind la subiect, imi mentin – alaturi de zeci de alti lideri si personalitati crestine evanghelice – calificativul intial dat imensei GAFE pe care o contine SCRISOREA dvs. comuna, gafa care este catalogata si interpretata de altfel de zeci de entitati si autoritati din lumea musulmana ca fiind o capitulare si o asumare de catre liderii Bisericilor Crestine a milioane de crime si alte atrocitati savirsite de armate si state care nu pot fi identificate cu BISERICA LUI ISUS CHRISTOS.

    Rev. Ioan S. Pop
    __________

    Domnul Ioan S. Pop, autorul acuzatiei legate de caracterul asa-zis scandalos al semnarii de catre mine a apelului unui grup de peste 100 de teologi crestini catre lumea musulmana, ne-a solicitat un drept la replica.

    Din mesajul sau, mult mai amplu si care se refera si la alte chestiuni, care nu au legatura cu subiectul nostru, am pastrat mai sus doar acea parte care nu contine afirmatii care ies din limitele bunei cuviinte, in conformitate cu regulile acestui blog. In definitiv domnia sa are dreptul sa aiba o opinie diferita de a mea in aceasta chestiune si nu voi incerca nicidecum sa-l demonizez pentru asta.

    De asemenea, i-am raspuns domnului Pop, in mod privat si confidential, la fiecare pinct ridicat de domnia sa in mesajul trimis astazi si l-am rugat sa pastreze acest raspuns doar pentru sine, cu toate ca, cunoscindu-l, ne indoim ca ne va respecta dorinta.

    In final, l-am anuntat cu aceasta ocazie ca voi intrerupe orice fel de comunicare intre noi, dupa cum se vede, aceasta nefiind folositoare nimanui.

    Asa cum spuneam si in Argument, continui sa ma minunez de incapacitatea funciara de comunicare a fiintelor umane din societatile postcomuniste. Din nefericire se vede ca nici evanghelicii nu fac exceptie.

    Sunt sigur ca Dumnezeu asteapta lucruri mult mai bune de la noi.

    Danut

    Like

  9. Interesanta identificarea asta cu Biserica Catolica (am putea spune) ca ea a fost in mare responsabila de cruciade etc…Nu cred ca e corect ca Bush si armata americana sa fie identificate cu ‘crestinismul’. Dumeavoastra ca si baptist (sau chiar ortodox) – nu prea vad ce ati avut de a face cu Cruciadele si chiar si cu razboiul din Irak (de ce ne cerem iertare musulmanilor (toti?) pt acest razboi?). Eu cred ca razboiul e mult mai complex – decat sa spunem ca e doar pt petrol – dar asta e pozitia clasica liberala/democratica (nu neaparat pacifista din vest).

    Lasand astea de o parte, nu credeti ca sunteti mai aproape de crestinii romani baptisti (sau ar trebui sa fiti) si sa semnati scrisoarea de iertare de pe site-ul lui Daniel Mitrofan? De ce nu e o ‘ispasire vicariala’ aici? It is much closer to home anyway. Nu e?

    Sa nu uitam ca parintele Zosima se simtea “vinovat de pacatele lumii intregi.” :):)

    P.S. Desi inteleg ca scrisoare lui Daniel Mitrofan nu a fost semnata de asa teologi ilustri. Ma intreb oare ei de ce nu se identifica cu baptistii care au tradat sa semneze si ei aceasta scrisoare? Poate ca nu au auzit de scrisoare inca. Asa trebuie sa fie 🙂

    Like

  10. Dragă Cristi,

    Nu este vorba aici despre nici un fel de identificare cu Biserica Catolică sau cu orice altă biserică (deşi nu văd ce ar fi rău în aşa ceva), ci de faptul că acele lucruri, cruciadele, au fost făcute în numele Bisericii lui Cristos. La fel, războiul din Irak, care, desigur, nu este doar despre petrol, ci şi pentru dominaţia lumii, este perceput în lumea arabă, cu o oarecare justificare, cred eu, ca o agresiune a creştinismului asupra Islamului.

    De aceea, chair fără a apela la zicala lui Zosima, mi se pare corect să-mi cer iertare, în calitate de creştin, pentru păcatele săvârşite în numele meu. Oricum, dacă tu nu te socoteşti deloc vinovat de aceste lucruri, nu este necesar să te incluzi în acest act de căinţă. Este, în definitiv, dreptul tău.

    Nu am semnat scrisoarea lui Daniel Mitrofan pentru ca nu am incredere in caracterul neutru al acestei initiative, care, cred eu, a fost compromis de la inceput, prin modul si contextul in care a fost lansată. Acesta este singurul motiv. Sunt gata însă oricind să semnez un text solid fundamentat teologic pe această temă. Dacă, până avem noi vreme sî-l facem, poti tu să-l scrii, şi sunt de acord cu el, voi fi primul care să-l semneze.

    Dănuţ

    Like

  11. Fara indoiala ca ai dreptate ca razboiul in Irak este PERCEPUT de f multi musulmani ca si o cruciada si ca un razboi al crestinilor impotriva Islamului (porbabil mai precis – impotriva a unora din lumea Islamica).

    Aceasta perceptie este insa demonstrabil FALSA!!!

    Mi-e teama ca prin acea semnatura – noi/voi va identificati cu aceasta perceptie falsa si dati dreptate celor ce cred ca aceasta este o ‘cruciada’. Sa nu uitam ca asta este punctul de vedere al lui Osama si alti extremisti. Dumneavoastra sunteti de acord cu el?

    Eu zic ca nu poate sa fie si un razboi pentru petrol si o CRUCIADA (un razboi impotriva Islamului??).
    Come on man!!! 🙂

    P.S. Ce poate fi mai neutru decat sa ne cerem iertare pt greselile baptistilor din timpul comunistilor? Cred ca-i cuprinde pe toti, si pe cei din opozitie si pe cei de la putere etc…NU?

    Blessings,
    cristi

    ___________

    Cristi,

    Ar fi pentru prima dată în istorie că politica, economia şi religia se amestecă? Uită-te in Iugoslavia.

    Dănuţ

    Like

  12. P.S. Eu nu zic ca ai gresit sa semnezi scrisoarea respectiva. Dar nu sunt convins de baza solida teologica a acestui text (stiu ca multi teologi cu vaza au semnat-o’; inclusiv Christopher Wright pt care am f mult respect etc).

    __________

    Fiecare dintre noi are dreptul la propria opinie, nu-i aşa? A propos, tocmai am primit un mesaj de mulţumire de la Miroslav Volf. Dacă voi primi permisiune, îl voi traduce şi îl voi publica pe blog.

    Dănuţ

    Like

  13. Bineinteles ca nu ar fi prima data. Dar e cazul aici? Fara indoiala ca multi musulmani cred ca e o Cruciada (un razboi religios). Dar eu nu cred asta DELOC. Mai degraba as fi de acord ca este un razboi pt petrol. With the qualifications that – this is NOT the whole story (oil).

    Oricum – preocuparea mea este/era ca semnand acest document voi recunoasteti oarecum (si le dati amunitie la musulmani) ca razboiul este religios. Si in cazul de fata NU ESTE!!!

    Fara indoiala ca multi dintre ei il percep in acest fel – dar nu e adevarat de loc. Dupa cum stii – si in Afganistan si in Irak situatia crestinilor acolo sa deteriorat. Nu inteleg ce castiga CRESTINISMUL acolo. Poate/sper ca ‘in the long run’ se va castiga ceva (libertate de religie si de convertire la alta religie) – dar asta ramane de vazut.

    Sa nu uitam ca Irakul este una dintre tarile Islamice din Orientul Mijlociu cel mai putin interesate in religie (comparat cu Siria, SA, etc).
    Daca vrei sa ataci Islamul – nu incepi cu Irakul (nici chiar cu Afganistanul).

    Oricum (stiu ca nu esti de acord cu razboiul) eu iti garantez ca peste cel mult 20 de ani majoritatea Irakienilor vor multumi Americanilor (poate cu exceptia extremistilor si celor care au fost la putere – Suni) pt interventie (dupa cum Kurzi sunt deja f fericiti ca in sfarsit pot sa fie liberi).

    Sunt probleme acolo (majoritatea din cauza extremistilor si a sectelor musulmane) – dar sper ca lucrurile sa mearga spre bine: libertate si democratie.

    ‘Linistea’ care a existat inainte a fost datorita politicii dictatoriale ale lui Saddam. E posibil (istoria va spune) ca singura forma de conducere intr-o tara musulmana din Orientul Apropiat sa fie tocmai asta: ‘dictatorship’. Si poate ca democratia adevarata nu e posibila. Foarte foarte posibil. (?)

    Like

  14. “If might is right, then love has no place in this world”

    Nu am studii de teologie… sunt un biet navigator… dar macar atat stiu si eu, obiectiile la semnarea unei astfel de scrisori denota o libsa de intelegere a modului in care functioneaza Iubirea.

    Lumea araba este perceputa ca o amenintare de multi crestini dar amenintarea nu poate veni decat din partea unui dusman. Cea mai rapida modalitate in care poti “distruge” un dusman e sa ti-l transformi in prieten. Cu alte cuvinte… sa-l iubesti.

    Poate ca ce spun suna idealistic dar, asa cum puncta si parintele Gabriel, “If might is right, then love has no place in this world”.

    _____________

    Evident ca sunt de acord cu dvs. Tocmai de aceea am semnat acel document, fiind constient de riscurile pe care mi le asum, din pricina ignorantei patentate si chiar a urii paranoice fata de Islam care domina conservatorismul de dreapta al traditiei din care fac parte.

    Este straniu cum putem sa citim Biblia, sa ne rugam, sa ne impartasim si totusi sa trecem pe linga principiile esentiale ale eticii iubirii, asa cum sunt ele prezentate in Predica de pe munte a Mintuitorului.

    Danut

    Like

  15. Pentru cei sincer interesati de acest subiect controversat, dar de cea mai mare importanta pentru viitorul lumii in care traim, recomand pagina web pe care iniiatorii de la Yale University ai scrisorii de raspuns la invitatia la dialog a liderilor islamici raspund la intrebarile primite sau obiectii formulate de diverse persoane cu privire la aceasta initiativa.

    Iata link-ul la aceasta pagina:

    http://www.yale.edu/faith/abou-commonword-faq.htm

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s