16 ianuarie 1974 – Raport

U.M. 01068 Vînju Mare
STRICT SECRET
Ofiter C.I.
16.01.1974
RAPORT
Privind pe soldatul T.R. Mănăstireanu Dănuţ

Pe data de 22.11.1973. am primit de la colaboratorul [1] “Dan” semnalarea că sold.[atul]. T.R. Mănăstireanu Dănuţ face parte dintr-o secta religioasă. Acest lucru l-a constatat prin faptul că respectivul umblă mai mult singur, iar într-o dimineaţă l-a surprins după blocul alimentar închinîndu-se şi făcînd rugăciuni.

S-a verificat acest lucru din discuţiile cu colaboratorii “Luca Viorel” si “Niculescu Emil” [2], care au relatat că susnumitul duce discuţii contradictorii cu ceilalţi militari din subunitate şi că nu renunţă la nici o discuţie la ideile sale.

În ziua de 28.11.1973, împreună cu tov. Mr. Rotaru M. am discutat timp de 4 (patru) ore cu sold. T.R. Mănăstireanu Dănuţ [3], din care discuţie a rezultat că este un religios fanatic, este foarte bine pregătit şi îşi demonstrează concepţiile sale religioase în paralel cu problemele de materialism dialectic, pe care-l are foarte bine însuşit [4].

Ulterior au venit mai multe sesizări din partea I.J. Iaşi, din care rezultă că susnumitul este în atenţia [5] organului respectiv pentru propagandă mistico-religioasă.

În cadrul unităţii, la început a avut unele discuţii cu militarii din subunitate, însă în ultimul timp umblă mai mult singur, şi este preocupat cu scrisorile, scriind un număr mare de scrisori [6].

În ceea ce priveşte activitatea militară, depune interes în pregătire, obţine rezultate foarte bune si pe aceasta linie este apreciat de comandanţi. [7]

Militarul a fost încadrat informativ [8] şi este în atenţia comandanţilor.

Notă: 22.01.74
Informaţi pe secretarul unităţii şi pe [indescifrabil] pt. a fi în atenţia şi nu [indescifrabil] acţ[iune] mistica in unitate.
Să nu fie în atentie în cadru SIG. [9]
Lt.col.S,s indescifrabil
Reactiv prin reţeaua inf.[ormativă] [10]

Comentarii

1. Carmen Chivu-Duta defineste ‘colaboratorul” ca fiind o sursă a Securităţii, care furniza acesteia date de interes general, probabil fără însă a fi semnat un angajament în acest sens. De aici reiese că şi cineva care nu semnase un anjament, putea să facă rău altora. Acest nivel minimal de cooperare cu Securitatea trebuie luat şi el în considerare în analiza gradelor de vinovaăţie ale colaboraţioniştilor.

2. Nu-mi amintesc dacă acestea erau numele reale (deşi aşa par a fi) sau nume de cod. Oricum, avem de-a face aici cu o scăpare a “cenzorilor” de la CNSAS, care ar fi trebuit să oblitereze aceste nume din document.

3. Discuţia aceasta a urmat uneia dintre puţinele ieşiri în oraş care mi-au fost permise în timpul serviciului militar (Vînju Mare era de fapt un tîrg prăpădit), în timpul căreia am mers să mă rog în singura biserică aflată în tîrg, care se întîmplase să fie ortodoxă. În biserică, la liturghie, nu m-am aflat decât eu cu părintele, în vreme ce vrednicii “ortodocşi” localnici sorbeau câte o cinzeacă la crîşma de peste drum, probabil ca să-şi facă curaj să dea piept cu divinitatea. Evident, cineva m-a observat şi m-a pârât la CI-st (ofiţerul de contrainformaţii), care m-a chemat la raport. A fost o discuţie nu prea tensionată, la care le-am şi reproşat ofiţerilor că în loc să mă oropsească, ar fi trebuit să mă laude că, protestant fiind, am intrat în biserica “lor” (ce să fac, aveam de pe atunci “apucături ecumenice”, cum ar zice unii dintre cei care nu mă prea iubesc).

4. Această observaţie legată de cunoştinţele mele de materialism dialectic, revine de mai multe ori pe parcursul dosarului, dovadă că securiştii au fost surprinşi de aceasta, ei aşteptându-se ca evanghelicii să fie cam limitaţi în cele intelectuale. Şi totusi, aceasta nu m-a scăpat de calificativul de “religios fanatic”.

5. În acel moment eu mă aflam doar “în atentia organului’. Aşa cum reiese dintr-un document ulterior, datat 27 ianuarie 1976, primul meu DUI (dosar de urmărire informativă), cu numele de cod “Chitaristul”, a cărui închidere era propusă prin acel document de analiză, fusese deschis abia la data de 2 iulie 1974.

6. Unitatea în care am efectuat şapte din cele opt luni de stagiu militar era batalion disciplinar pentru cadre. Aşa încât vă puteţi inchipui calitatea execrabilă a ofiţerilor. Unul singur strălucea între ei, Seful statului major, al carui nume l-am uitat, un locotenent major care fusese şef de promoţie la Academia militară şi ceruse, din exces de zel probabil să fie repartizat acolo. Cu el am avut o serie de discuţii foarte interesante în timpul cât am fost acolo. Spre deosebire de ceilalţi militari, care vorbeau, cu un limbaj dintre cele mai colorate posibil, doar despre bautură şi femei, acest ofiţer citea cu pasiune şi chiar pricepea ceea ce citeşte. Dar să mă opresc ca să nu mă acuze cineva că denigrez cumva brava Armată română. Aceasta fiind atmosfera în unitate, adică de “prostie instituţionalizată”, singura formă de supravieşuire pentru mine a fost corespondenţa. Astfel, după ora stingerii, cu permisiunea unor gradaţi olteni, simpatici, dar care înjurau de mama focului şi fumau ca niste turci, cheltuiam una-doua ore în fiecare seară scriind câte două-trei scrisori. Mă gândesc acum că mult m-au mai înjurat cei de la cenzură pentru cât le-am făcut de lucru. Iar colegii mă invidiau cu toţii pentru cât de multe scrisori primesc. Una dintre scrisorile mele era adresată zilnic prietenei mele, Mihaela, care avea să devină mai târziu soţia mea, iar celelalte unui număr de prieteni mai mult sau mai puţin apropiaţi.

7. Este interesant de observat cât de contrariat este ofiţerul de contrainformaţii de faptul că, contrar aşteptărilor, militarul “sectant” işi făcea în mod corect datoria în timpul serviciului militar.

8. “Încadrarea operativă” presupunea recrutarea unor colaboratori şi a unor informatori care să dea informaţii despre cel urmărit, “suspectul”, cum era el numit adeseori, unui ofiţer de Securitate care răspundea de acest caz.

9. Nu înţeleg foarte bine de ce a fost dat acest ordin. SIG (supraveghere informativă generală) însemna în limbajul Securităţii o formă de supraveghere inferioară deschiderii unui DUI.

10. N-am idee ce însemna această menţiune. Poate mă luminează cineva mai competent.

Advertisement