1.1.5 Communism as Religion of Hate

From the previous arguments we may easily understand that communism is not a culture of life and love but an expression of pure revolutionary hatred, as if the virus of hatred were consuming the hearts of people who hold communist beliefs.

The saying, with original reference to the French Revolution of 1789, according to which ‘the revolution devours its own children’ is also true about communism.

Joke – At the beginning of the communist regimes in eastern Europe, people were often arrested very abruptly, on the slightest suspicion. One day three men found themselves in the same cell. The question ‘Why are you in prison?’ naturally came up. The first man said: ‘I spoke against the General Secretary of the Communist Party’. The second said: ‘I spoke in favour of the General Secretary’ (in the meantime that particular General Secretary had been disgraced). Since the third man remained silent, the two others asked him: ‘Why are you in prison?’ He responded: ‘I was the General Secretary’.

Q – Do you think is it legitimate for a Christian to be an anti-communist?

Although it may sound surprising, we believe that the same evaluation also holds true about anti-communism. We have never seen a group of anti-communists who managed to stay together for long. It is as if the opposite virus to the one that controls communists were destroying those who hate communists and communism.

MINISTERUL DE INTERNE
INSPECTORATUL JUD. MEHEDINŢI
Nr. „S”/S.I./0000205
[05.1974]

Către U.M.01050

O sursă a organelor noastre ne informează că a asistat la o discuţie purtată între Serg. T.R. Mănăstireanu Dănuţ U.M.01050 Tr. Severin şi MUCEA MIHAELA Str. Decebal nr.24 A Bl. X, ap.1 IAŞI, iar în discuţiile purtate primul a relatat următoarele:

„În seara aceasta vreau să fim din nou pentru câtva timp împreună… Domnul a fost cu mine…

Aş vrea să-ţi spun mai mult despre ziua de azi. Am primit o nouă învoire şi m-am întâlnit iarăşi cu scumpa familie. Am stat puţin acolo, am mâncat, am cântat apoi puţin acolo, am fost la cineva să înregistrăm câteva cântări la magnetofon. Acolo am avut posibilitatea să discutăm puţin cu XXXX [Tabita Corlan]. Este o fată inteligentă. Sper că odată voi avea posibilitatea să discut mai mult, nu numai cu ea, dar şi cu ceilalţi fraţi şi surori ale ei. Îmi place societatea copiilor, chiar dacă adesea sunt cam stângaci în relaţiile cu ei. Sinceritatea însă face cel mai mult în aceste relaţii. Sper să putem lucra împreună în biserică în acest domeniu. D-nul ne va ajuta şi ne va da putere în toate.

Am primit de la tine veşti şi îţi mulţumesc pentru aceasta. Mi-ai amintit iarăşi de Copoul pe care îl iubesc atât de mult. Atunci când voi veni, vor fi teii înfloriţi. Vom putea merge seara acolo să ne plimbăm, să discutăm, să ne rugăm, singuri sau împreună cu tinerii noştri.

Am fost azi în dilemă, dacă este bine sau nu să merg la biserică. N-am fost şi la urmă am văzut că bine am făcut. Vom discuta mai mult când ne vom întâlni. Totuşi n-am stat degeaba, ci în timp ce fraţii au fost la biserică, eu am ascultat două predici ale fratelui XXXX. Prima a fost despre durere. El arată acolo de ce îi este necesară omului durerea şi ce s-ar întâmpla dacă nu ar fi aceasta. Lucrurile au fost exprimate extrem de simplu şi de frumos. Am simţit din nou dorinţa neapărată de a cunoaşte pe acest om al lui d-zeu. Poate că el va îngădui să fie chiar în vara aceasta. Predica a doua a răspuns la întrebarea „Ce este omul”. El a arătat câteva caracteristici ale omului. 1 să nu facă voia lui ci a lui d-zeu, 2 Să meargă drept înainte fără compromisuri şi ezitări, etc. Am câştigat mult ascultând.”

ŞEFUL BIR. „S”

Maior Dina Ion

LUCRĂTOR „S”

Plut. maj. Stoian Ilie

1.1.4 Marxist Sociology

Definition – Sociology is the study of the individuals, groups and institutions, and the relationships between them, which make up human society.

Auguste Compte (1798–1875), associated in his youth with the socialist utopian Saint-Simon, was the father of sociology. His seminal work was significantly entitled A System of Positive Politics or A Textbook of Sociology that Institutes the Religion of Humanity. He proposes a religion without God in which humanity takes the place of its Creator.

Marxism took over the project formulated by Compte and gave it a new impetus by making it an instrument of social engineering. This exercise in social transformation was based on the Myth of Reason (as was the philosophy of the Enlightenment), and also on the Myth of Science which became the new ‘religion’ of this social model. Consequently, Marxist sociology promotes the Myth of the Scientific Transformation of the World, which consists in organising society in a scientific manner, with the aim of building a better society.

The Myth of Progress and the Myth of (Darwinian) Evolution – according to both of which there is always an ascending trend in the history of the Universe – of life in general and of humanity in particular – are closely related to the previous set of myths.

The central concept of Marxist sociology is that of social classes. According to communist ideology, these are defined primarily in terms of their relationship to property. Thus some classes (the ‘exploiters’), control the means of production, while the other classes (the working class – the proletariat and the like) are deprived of them. This leads to the class struggle, through which the working class aims to gain control of the means of production.

By formulating this social model, Marxism aims to legitimate the use of any means, no matter how violent or deceitful, for the establishment of the so-called dictatorship of the proletariat. This is the main explanation for the millions and millions of victims of communism all over the world, with casualties in absolutely every country where it became established, without any exception.

MINISTERUL DE INTERNE
INSPECTORATUL JUD. MEHEDINŢI
Nr. „S”/S.I./00203
din 20.05.1974

Către UM1050

O sursă a organelor noastre ne informează că asistând la o discuţie purtată între Serg. T.R. MĂNĂSTIREANU DĂNUŢ din U.M.01050 Tr. Severin şi XXXX Sat XXXX Jud. Bihor, în discuţii primul a relatat următoarele:

„…Aici o duc destul de bine cu serviciul militar. Duminica putem ieşi în oraş. Cunosc pe cineva aici în Tr. Severin. M-am întâlnit şi cu fraţii, lucru care mi-a prilejuit o mare bucurie. Asta n-a rămas fără urmări, însă mulţumesc d-lui că el este cu mine şi mă păzeşte în dragostea sa. Ce-mi va rezerva viitorul în privinţa aceasta nu ştiu. Un lucru este totuşi sigur. Atunci când d-zeu a hotărât ceva, nimeni nu i se poate împotrivi. M-am gândit azi la capitolul din Fap. Ap. Aici Petru şi Ioan arată fariseilor că ei nu se pot supune lor, în privinţa lucrării, ci numai lui d-zeu. Oamenii încearcă azi sa ne faca a tăcea – să nu mai spună oamenilor despre Isus. Dacă nu-l consideră decât un simplu om, de ce se tem atâta de El? Oare nu este în asta în mod involuntar, o recunoaştere a puterii Sale? Eu sunt sigur că aşa este. Ei se tem ca nu cumva Isus acesta, hulitul, batjocoritul, răstignitul, dar mai presus de toate înviatul, să nu le zdruncine din temelii ambiţiile, dorinţele, viaţa aşa cum şi-au clădit-o ei, în ură şi răutate. Dar, cu şi fără voia lor, dragostea va birui în lume… Eu am comunicat Mihaelei ceva nu ştiu dacă a primit sau nu…”

ŞEFUL BIR.”S”
Maior Dina Ion

LUCRĂTOR „S”
Plut. maj. Stoian Ilie

1.1.3 Marxist Anthropology

Definition – Anthropology is the study of humanity (from the Greek word anthropos, meaning ‘human being’).

The Marxist understanding of what it is to be human can be summarised as the Myth of the New Man – a transformed human being who functions according to the principles established by the Marxist ‘religion’ in order to create a new type of society. This ‘new man’ is in fact nothing other than the re-elaboration in secular and ‘scientific’ terms of a similar Christian project for the transfiguration of the human being. Why is there a need for a ‘new’ man? Obviously, this is because the ‘old’ man is not good enough. Christianity and Marxism agree on this point. Yet the solutions they propose are diametrically opposed and totally incompatible. Thus, Marxism avoids talking about personal sin. It prefers to use the term alienation, seen as a social concept – human beings are seen as victims of an unjust economic system, based on private property and controlled by those who own the ‘means of production’.

According to Marxism, religion is nothing but a weak ‘means of escape’ for people exploited by ruthless capitalists. This is why, instead of rising up against those who exploit them, the working class, encouraged by their exploiters, have conceived of a God ‘according to the image of man’ who they suppose can save them, not in this life but rather in the world to come. Viewed from this perspective, religion becomes a means of undermining the revolutionary consciousness of the proletariat, and as such it has to be uprooted by all means, so that the working class can be truly saved, that is, can overcome its alienation.

Marxist anthropology involves a complete reversal of the Christian view of the human condition. Human beings (particularly the working class) are viewed as basically innocent (in the tradition of J. J. Rousseau). Evil as a social reality appeared on this earth when at a particular moment in time during the ‘primitive commune’, certain leaders decided to grab for themselves what had until then been the common property of the group or tribe. As a consequence, the evil present in society through the allegedly destructive mechanism of private property needs to be removed through the violent means of revolution. According to Marxism, this radical change in the social and economic structure of society will create the conditions for the formation of the ‘new man’.

MINISTERUL DE INTERNE
INSPECTORATUL JUD. MEHEDINŢI
Nr. „S”/S.i./00193
din 09.05.1974

Către
UNITATEA MILITARĂ 01050 Tr. SEVERIN
BIROUL DE CONTRAINFORMAŢII

O sursă a organelor noastre ne-a informat că asistând la o discuţie purtată de Sergentul T.R. MĂNĂSTIREANU DĂNUŢ din U.M.01050 Tr. Severin şi MUCEA MIHAELA Str. Decebal nr.24 A, bloc X.11 ap. 1 IAŞI, primul a relatat următoarele:

„A trecut o groază de timp de când nu mai ştiu nimic de tine, ori poşta e de vină ori tu nu ai mai comunicat nimic. Aşa este la sfârşit, te uită toată lumea. Dar gata cu plângerile că doar nu sunt copil…

Aceste două zile am fost acaparat, subjugat, terorizat pur şi simplu de romanul „IDIOTUL”. Acum, când am terminat, îmi dau seama că este incaracterizabil. O capodoperă fantastică, dar şi groaznică în acelaşi timp. O asemenea literatură se simte, nu se percepe cu mintea. Mişkin (autorul) este o persoană care captează cu totul simpatia cititorului. El exprimă smerenia, blândeţea creştinească, dar acestea sunt duse la extremă. Scriitorul îşi propune să creeze un personaj cu totul pozitiv şi totuşi ideea lui a evoluat. Mîşkin exagerează în capodopera lui, deşi intenţiile sunt cu totul pozitive. El nu judecă pe nimeni (!!!) şi chiar găseşte motivări tuturor oamenilor, chiar şi celor mai răi.

O idee grozavă este aceea a „ideilor duble”. Se referă la faptul că undeva în noi se află o sursă din care izvorăsc nişte idei ce nu ne aparţin, nişte idei rele, satanice, care se opun celor bune şi ne chinuiesc ţinându-ne într-o continuă luptă. Voi continua să dezvolt mâine această chestiune.

Aici am găsit un nou loc de rugăciune. Este minunat între copaci în aer liber. Mă retrag acolo seara, după ce mănânc, vreo jumătate de oră. Când mă rog. Asta este o mare bucurie pentru mine.

Vreau să-ţi spun acum câteva cuvinte despre textul care mi-a stat în minte în aceste zile. Este Ioan cap.10:13…

Etalonul dragostei nu este la om, ci la d-zeu. Oamenii păstrează unităţile etalon (metrul, kg. etc.) în condiţii speciale ca să nu fie influenţate de condiţiile exterioare …”

ŞEFUL BIR. SPECIAL „S”
Maior Dina Ion

LUCRĂTOR „S”
Plut. maj. Stoian Ilie

1.1.2  Marxist Opposition to Religion

Marx wrote: ‘Religion is the sigh of the oppressed creature, the heart of a heartless world, just as it is the spirit of a spiritless situation. It is the opium of the people. The abolition of religion as the illusory happiness of the people is required for their real happiness. The demand to give up the illusion about its condition is the demand to give up a condition which needs illusions’.

We should not be surprised at the violently anti-religious attitude of communist regimes. Since communism is quasi-religious at its roots, it perceives Christianity (or any other religion for that matter) as a serious competitor for the souls of people, and tries to annihilate and suppress it by force.

In spite of the fierce and violent opposition of all communist regimes to religious communities, they have never been successful in their efforts. This is proven by the fact that the church survives (and in some cases, though not in all, is thriving) in all former communist countries.

There is indeed reason for hope, through the grace of God, for the church in countries that are still under communist control. Besides this, the Lord Jesus Christ himself promised us: ‘I will build my Church and the gates of Hell will not prevail against it’ (Matt. 16:18).

There is much focus on action these days.  Action to stop climate change.  To end poverty.  To reach the world for God.  To win this or that.  To ensure my children succeed.  The primary question and task of action is “What must I do?”

Something more must be said.  Life is more than this.  I am not sure I can express it, but I must try.

Action, what is originated by me, is obviously at the heart of faithful everyday life.  As Henri Nouwen put it once, “I have to act in any way possible to alleviate the pain I see.”

Continue reading this great article HERE.

MINISTERUL DE INTERNE
INSPECTORATUL JUDEŢEAN TULCEA
- Securitate -
Nr.”S”/0031628 din 09.04.1974

Către,
MINISTERUL DE INTERNE
UNITATEA MILITARĂ 01068/T VÎNJU MARE
Ofiţerul de contrainformaţii

O sursă a unităţii noastre ne-a informat că numitul Cap. T.R. MĂNĂSTIREANU DĂNUŢ U.M. 01068/T Vînju-Mare jud. Mehedinţi (student la o facultate din Iaşi) i-a relatat numitului XXXX [Gacea Aurel] Tulcea că:

„Într-adevăr, după o lungă aşteptare, care de ce să nu mărturisesc, m-a cam îngrijorat, am primit în sfârşit scrisoarea ta. Îţi mulţumesc pentru ea.

Îmi dau seama că învăţătura îţi ia tot mai mult timp. Mai sunt doar trei luni până la examene, de al căror succes nu mă îndoiesc câtuşi de puţin. Deşi numai eu ştiu cât aş dori să vii în Iaşi, nu vreau să influenţez alegerea pe care o vei face sau mai bine zis alegerea pe care Dumnezeu o va face pentru tine. Abia aştept să termini şi poate să facem un nou circuit împreună. Ar fi minunat, mai ales că pot interveni şi unele surprize deosebit de plăcute, dar despre asta nu-ţi pot spune în scrisoare.

Cred că în vara aceasta, poate în august va fi logodna mea cu Mihaela. Mi-ar părea nespus de rău să nu fii şi tu de faţă. Vreau să ştiu dacă ai ceva planuri pentru vacanţa asta pentru ca eventual să încercăm a crea un plan comun.

Mă bucur tare mult şi de venirea tatălui tău, căruia te rog să-i transmiţi un bun sosit în ţară.

Anul acesta cred că vor fi multe botezuri în Iaşi. Au venit foarte mulţi tineri şi fraţi noi. Sunt însă şi unii veniţi de la ortodocşi, iar cu ăştia ştii cum e situaţia. Preoţii nu aprobă trecerea, împuterniciţii nu aprobă botezul, iar ei vin aşa în „suspense”, dacă nu se face ceva. Cred că mă înţelegi foarte bine.

Mă întrebi de problema raţiunii şi a propagandei ateiste în general. Revoluţia franceză din 1789 a proclamat domnia raţiunii, ba chiar au ales o regină a raţiunii şi au purtat-o în triumf pe străzile Parisului. Dar ce s-a întâmplat? Peste câteva zile această regină a fost găsită moartă pe un morman de gunoi. Revoluţia s-a transformat într-un masacru cumplit, căruia i-au căzut victime mii de oameni nevinovaţi. Nu Robespierre şi Danton sunt vinovaţi de asta, ci raţiunea. Tot atunci Voltaire profeţea „Peste 100 de ani Biblia va fi o carte de muzeu”. Aşa este? Acum în casa unde a făcut el falsa profeţie se află un depozit de biblii. Şi tot Voltaire, chinuit între credinţă şi tăgadă, scrie versurile „Universul e-un ceasornic / Şi nu pot gândi măcar / Să existe-acest ceasornic / Fără-al său ceasornicar”. Iar la sfârşitul vieţii sale în care a negat de atâtea ori pe Dumnezeu striga: „Satana este la uşă, vine să mă ia. Isuse Cristoase mântuieşte-mă”. Cred că a fost prea târziu.

Raţiunea şi credinţa reprezintă o unitate de contrarii, o unitate dialectică ce compune capacitatea omului de a înţelege lumea în care se mişcă.

Însuşi darvinismul devine la un moment dat credinţă. El „presupune” (crede aşadar) că omul ar proveni din maimuţele antropoide. Cum? Cu ce dovezi? Lipsesc aşa numitele „verigi de legătură” şi cum să nu lipsească atunci când ele nici nu există. Asta e raţiunea. Asta e credinţa. Noi avem nevoie de amândouă pentru a cunoaşte pe Dumnezeu, ca şi Universul. Eu ţi-am dat aici câteva gânduri doar asupra unui subiect care mă preocupă de o bucată de timp şi pe care eu l-am numit „dialectica vieţii creştine”. Am aplicat ceea ce zicea fratele XXXX referitor la versetul „jefuiţi Egiptul”, adică încercaţi să câştigaţi foloase pentru lucrare şi din lucrurile care i se opun.

În legătură cu propaganda ateistă de aici, trebuie să-ţi spun că ăştia habar n-au de religie. Confundă creştinismul cu biserica (formă de organizare), se încurcă în vorbe, nu-i cunosc bazele şi multe altele. Este un atu în plus pentru noi. Dar despre toate problemele acestea vom discuta noi când vom fi împreună.

Colegii îmi cunosc şi îmi respectă părerile, cel puţin marea majoritate a lor. Am discutat la început foarte mult. Eram supus unui adevărat bombardament de întrebări şi probleme din care cred că Domnul m-a scos cu biruinţă.

Fericirea nu stă în umplerea minţii cu idei şi informaţii ci într-o linişte şi o pace profundă care se simte nu numai în minte, ci şi în sentiment, voinţă, dar mai ales în conştiinţă.

Fericirea adevărată este cea perpetuă, cea care nu se stinge niciodată şi prin nimic. Armata este o şcoală a vieţii având pentru noi părţile ei bune şi pericolele ei. Voi încerca să te iniţiez în toate aceste lucruri când ne vom întâlni.

În Iaşi există un grup care se strânge XXXX (Lidia, XXXX, Dan, Mihaela şi încă alţii). Sper să fie un nucleu cu care să putem reîncepe în vară lucrarea. Acum te încredinţez în braţul domnului Isus şi îţi doresc binecuvântare şi pace. Nu uita deviza noastră „Only one way-Jesus”.

MARANATA

Cu dragoste sfântă, Dănuţ

1.1.1 Marxism as Secular Religion

Feuerbach, the German philosopher who, together with Hegel, was the most significant influence on Marx’s thought, wrote in 1842: ‘We must become religious again. Politics must become our religion’.

Marx himself wrote to his devotees in obviously religious terms, borrowed from the Judeo-Christian tradition: ‘If you want to become one and whole, to be born again in harmony, you must first destroy the environment which makes you a divided being, alienated from yourself’.

Marxism displays a number of clearly ‘religious’ characteristics. It has:

• its own dogma (e.g. the class struggle);
• its own heretics (e.g. Trotsky);
• its own initiation rites (e.g. receiving the red scarf of a Pioneer);
• its own hymns (e.g. the Internationale);
• its own martyrs (e.g. Zoya Kosmodemianskaya);
• its own cult of the saints (e.g. Ché Guevara);
• its own ‘prophets’ (e.g. Uncle Ho); and even,
• its own ‘trinity’ (Marx, Engels and Lenin).

In this sense we may very well say that Marxism is a kind of ‘religion of revolution’.

The quasi-religious character of Marxism penetrates the consciousness of the masses through a whole set of symbols, initiation rites and the like. One author makes the interesting observation that ‘of all our modern European spiritualities, two things alone really interest the non-European worlds: Christianity and communism. Both of these, in different ways and upon clearly opposed grounds, are soteriologies – doctrines of salvation – and therefore deal in “symbols” and “myths” upon a scale without parallel except among non-European humanity’ (M. Eliade).