Lucian Boia - Minciuna este mitul fondator al României moderne

Ce facem cu România?”. Istoricul Lucian Boia este, poate, omul cel mai potrivit să ne explice de ce ajungem mereu să punem această întrebare . Omul care dărâmă mituri şi stabileşte noi recorduri la vânzările de cărţi despre România ne explică de ce suntem ultimii în toate clasamentele continentale.

Paltoanele n-au ieşit încă din şifoniere. Deasupra Bucureştiului, un soare deloc stins îşi joacă ultima mână, un fel de totul sau nimic înainte să se retragă falit din calea iernii. E octombrie, timp pentru dimineţi reci scăldate în lumină, timp pentru întrebări şi pentru răspunsuri.

Undeva în centrul vechi al Bucureştiului, într-un magazin de antichităţi transformat în cafenea, vocea lui Lucian Boia se strecoară printre ceştile amorţite ale unor cafele cu lapte. Boia nu şi-a lansat încă volumul “De ce este România altfel”, mai e o lună până la târgul Gaudeamus. Astăzi, cu paltoanele ieşite din şifoniere, ştim: a fost cea mai bine vândută carte a evenimentului. Vreme de câteva săptămâni, Boia a apărut peste tot în presa centrală, răspunzând întrebărilor reporterilor şi, mai departe, românilor.

De ce este România altfel? Sunt două decenii de când se caută răspunsuri la întrebarea asta, şi cu fiecare căutare oamenii s-au afundat parcă şi mai mult în nisipurile mişcătoare ale cauzelor. Boia are zâmbetul omului care a început să înţeleagă. După ce a demontat atâtea mituri ale istoriei naţionale, Boia reuşeşte în ultimul său volum să explice simplu totul, creionând o istorie a înapoierii. E o istorie care pleacă de la primele formaţiuni statale apărute în spaţiul românesc şi pune punct la izbucnirea isterică din vara anului trecut, când politica românească a săpat tranşee suficient de adânci cât să găzduiască toată populaţia ţării.

Am amânat vreme de aproape trei luni publicarea interviului cu Lucian Boia, pentru că el face parte dintr-o serie editorială, realizată de Adevărul în colaborare cu platforma independentă “România de la zero”, care a necesitat strângerea şi coroborarea unor mari volume de informaţii. A venit timpul să recuperăm din reportofoane şi notiţe cuvintele lui Boia din acea dimineaţă de octombrie.

Vocea istoricului face jaloane printre antichităţile cafenelei din centrul Bucureştiului. Dăm ceasurile înapoi pentru a înţelege:

Nu cred că România este divizată, fiindcă asta ar implica în mintea mea imaginea Franţei, a felului în care este ea divizată de la Revoluţia franceză încoace. Avem o Franţă catolică şi o Franţă laică, o Franţă progresistă şi una conservatoare.

Credeţi că că e artificial conflictul din societatea românească?
Lucian Boia: Cred că e o senzaţie de neautenticitate pe care ţi-o dă jocul politic de la noi. Fiecare dintre noi, cât am fi de critici la adresa realităţilor din România, trebuie să ne adaptăm lor, aşa că şi noi suntem parte. Dar nu e un dat psihologic, pentru că românii se integrează bine în alte ţări, într-o filosofie de tip  occidental.

Seria publicistică pe care o documentăm pleacă de la ideea că există lucruri în istoria noastră modernă care, construite şi asamblate greşit, au sfârşit prin a însuma România de astăzi. Vi se pare o ipoteză corectă?
În cartea pe care am terminat-o de scris (n.r. lansată, în noiembrie, la Târgul Gaudeamus, sub titlul “De ce este România altfel”) încerc să explic ce se întâmplă în România, pornind de la psihodrama politică din vara asta şi de la faptul că românii au uimit încă o dată Europa. Ideea de la care plec este că s-ar putea ca România să fie ceva mai altfel decât media europeană. Cred că România este societatea care adună cele mai multe distanţări faţă de normă. Sunt multe şi dispuse adesea contradictoriu. România este diferită nu numai faţă de Occident, ci şi de ţările din Europa Centrală. Dacă ar fi să amintim câteva evoluţii istorice mai speciale, prima care mi se pare semnificativă este marea întârziere cu care porneşte la drum societatea românească. Gândiţi-vă că cele două Principate apar abia în secolul al XIV-lea. Asta e ceva aproape de neînchipuit, sunt de departe ultimele ţări care se conturează în peisajul european. Bulgaria era de secole o putere semnificativă în zonă. Ungaria era un regat puternic. Polonia de asemenea. Universitatea din Praga apare cu jumătate de mileniu înaintea celei româneşti. Deci noi pornim cu o întârziere fabuloasă.

Aveţi o explicaţie pentru asta?
Avem o condiţie de ţară de frontieră. Am fost la margine faţă de lumea grecească în Antichitate, iar pentru Imperiul Roman frontiera mergea pe Dunăre. Romanii au depăşit frontiera asta doar la ideea împăratului Traian. Xenopol spunea că poporul român este rezultatul unei erori pe care a făcut-o Traian, care în loc să stea liniştit pe Dunăre, a trecut la nord de fluviu, unde romanii nu au reuşit să se menţină mai mult de un secol şi jumătate. Ulterior, şi în raport cu Imperiul Bizantin spaţiul românesc e în afară, dar şi în raport cu Occidentul. În epoca modernă, suntem într-o situaţie foarte interesantă, la margine şi la mijloc în raport cu cele trei imperii care îşi împart zona: Imperiul Habsburgic, Imperiul Otoman şi Imperiul  Rus. Ţara Românească şi Moldova au reuşit să îşi păstreze autonomia, dar în condiţii de margine.

Citit restul acestui extraordinar de interesant interviu pe situl ziarului Adevarul.

* * *

Desigur, daca vreti sa vedeti cum este receptat ceea ce spune domnul Boia de catre istoricii nationalisti (si citeodata chiar national-comunisti, dar si legionar-nationalisti), puteti citi AICI. la  paginile  4 si 5 din numarul 8 pe 2012 al revistei clujene Tribuna, un interviu cu rectorul Universitatii Babes-Bolyai din Cluj, istoricul nationalist Ioan-Aurel Pop. In acesta, academic clujean il acuza (mai mult sau mai putin) voalat pe Boia de minciuna.

Pwntru dumirire, puteti citi imediat dupa acesta, la pagina 6 a aceleiasi publicatii, o recenzie foarte critica facuta de Ovidiu Pecican cartii polemice a lui Pop imptriva lui Boia, intitulata Istoria, adevarurile si miturile.

About these ads