Share this:

Partea I

Pentru Domnul pe care Îl iubim: Mărturisirea de credinţă de la Cape Town

1. Iubim pentru că Dumnezeu ne-a iubit întâi

Misiunea lui Dumnezeu izvorăşte din dragostea lui Dumnezeu. Misiunea poporului lui Dumnezeu izvorăşte din dragostea noastră pentru Dumnezeu şi pentru tot ceea ce el iubeşte. Evanghelizarea lumii este revărsarea dragostei lui Dumnezeu către noi şi prin noi. Afirmăm că înainte de toate este harul lui Dumnezeu, iar apoi noi răspundem acestui har prin credinţă, care este demonstrată prin ascultarea în dragoste. Iubim pentru că Dumnezeu ne-a iubit întâi şi L-a trimis pe Fiul Său drept ispăşire pentru păcatele noastre. [1]

A) Dragostea pentru Dumnezeu şi dragostea faţă de aproapele nostru constituie cele dintâi şi cele mai importante porunci, pe care sunt clădite în întregime legea şi profeţii. Dragostea este împlinirea legii, fiind menţionată cea dintâi în lista roadelor Duhului. Dragostea este dovada faptului că suntem născuţi din nou; este asigurarea faptului că Îl cunoaştem pe Dumnezeu; şi totodată dovada faptului că Dumnezeu locuieşte în noi. Dragostea este noua poruncă a lui Cristos, care le-a spus ucenicilor Săi că doar în măsura în care ei ascultă de această poruncă, misiunea lor va fi vizibilă şi credibilă. Dragostea creştină manifestată unii faţă de alţii este modul în care Dumnezeul nevăzut, care S-a revelat în mod vizibil prin Fiul Său întrupat, continuă să se reveleze lumii în mod vizibil. Atunci când Pavel se adresează unor credincioşi convertiţi de curând, dragostea apare printre primele lucruri pe care el le discută cu aceşti şi la care el îi îndeamnă – alături de credinţă şi de nădejde. Dragostea rămâne însă cea mai mare dintre toate, deoarece dragostea nu se sfârşeşte niciodată. [2]

B) O astfel de dragoste nu este slabă sau sentimentală. Întemeiată pe legământ, dragostea lui Dumnezeu este loială şi consacrată, se dăruieşte pe sine, este sacrificială, puternică şi sfântă. De vreme ce Dumnezeu este dragoste, întreaga fiinţă a lui Dumnezeu, toate acţiunile Sale, deopotrivă dreptatea Sa şi compasiunea Sa – toate sunt îmbibate de dragoste. Dragostea lui Dumnezeu se răsfrânge şi asupra întregii Sale creaţii. Ni se porunceşte să iubim în moduri care să reflecte dragostea lui Dumnezeu în toate aceste dimensiuni în care dragostea Sa se manifestă. Aceasta înseamnă a umbla în voia Domnului. [3]

C) Astfel, formulând convingerile noastre şi angajamentele noastre în termenii dragostei, noi răspundem celei mai solicitante şi esenţiale provocări biblice:

1. a-L iubi pe Domnul Dumnezeul nostru cu toată inima, cu tot sufletul, cu toată cugetul şi puterea noastră;

2. a-L iubi pe aproapele nostru (inclusiv pe cel străin şi pe cel ce ne este inamic) ca pe noi înşine;

3. a ne iubi unii pe alţii aşa cum ne-a iubit Dumnezeu pe noi în Cristos, şi

4. a iubi lumea cu dragostea Celui care Şi-a dat pe singurul Său Fiu pentru ca, prin el, lumea să poată fi mântuită. [4]

D) O astfel de dragoste este darul lui Dumnezeu turnat în inimile noastre, dar totodată este porunca lui Dumnezeu care cere ascultarea voinţei noastre. O astfel de dragoste înseamnă a fi asemenea lui Cristos Însuşi: puternic în răbdare, dar şi blând în smerenie; ferm în împotrivirea faţă de rău, dar şi simţitor în compasiunea faţă de cel ce suferă; plin de curaj în suferinţă şi credincios până la moarte. Modelul acestei dragoste este viaţa lui Cristos pe pământ, iar etalonul ei este Cristosul înviat în slavă. [5]

Afirmăm că o asemenea dragoste biblică cuprinzătoare ar trebuie să fie identitatea şi trăsătura definitorie a ucenicilor lui Isus. Ca răspuns al rugăciunii şi poruncii Domnului Isus, ne afirmăm dorinţa ca acest lucru să fie adevărat în ce ne priveşte. Din nefericire, mărturisim că mult prea adesea lucrurile nu stau în acest fel. De aceea, ne angajăm din nou să facem tot ceea ce ne stă în putinţă pentru a trăi, a gândi, a vorbi şi a ne comporta în  moduri care exprimă ceea ce înseamnă a umbla în dragoste – dragoste pentru Dumnezeu, dragoste unii faţă de alţii şi dragoste faţă de lumea din jur.