Share this:

Cuvânt înainte

Ca membrii ai Bisericii universale a lui Isus Cristos, afirmăm plini de bucurie dedicarea noastră faţă de Dumnezeul cel viu şi faţă de planul său mântuitor împlinit prin Domnul Isus Cristos. De dragul Său, dorim să reînnoim angajamentul nostru faţă de viziunea şi de obiectivele Mişcării Lausanne.

Aceasta înseamnă două lucruri:

În primul rând, rămânem dedicaţi responsabilităţii de a mărturisi în întreaga lume cu privire la Isus Cristos şi la întreaga Sa învăţătură. Primul Congres de la Lausanne (1974) a fost convocat în vederea misiunii de evanghelizare a lumii. Printre principalele lucruri dăruite de acest congres Bisericii din întreaga lume s-au numărat: (i) Legământul de la Lausanne; (2) o nouă conştientizare asupra numărului populaţiilor la care nu s-a ajuns cu Evanghelia şi (iii) o redescoperire a naturii holistice a Evangheliei biblice şi a misiunii creştine. Cel de-al doilea Congress Lausanne, desfăşurat în Manila (1989), a dat naştere la mai mult de 300 de parteneriate strategice în evanghelizarea mondială, multe dintre acestea implicând cooperarea între naţiuni din diferite părţi ale lumii.

Iar în al doilea rând, rămânem fideli documentelor de bază ale Mişcării – Legământul de la Lausanne (1974) şi Manifestul de la Manila (1989). Într-un mod clar, aceste documente exprimă adevăruri esenţiale ale Evangheliei biblice şi le aplică la misiunea noastră practică în moduri care continuă să fie relevante şi provocatoare. Recunoaştem că nu am fost credincioşi angajamentelor luate în acele documente. Dar ne exprimăm aprecierea faţă de ele şi dorim să le rămânem fideli, căutând să discernem modul în care trebuie să exprimăm şi să aplicăm adevărul etern a Evangheliei în lumea generaţiei noastre – o lume aflată într-o continuă schimbare.

Realităţile schimbării

Aproape totul cu privire la modul în care trăim, gândim şi ne relaţionăm unii la alţii se schimbă într-un ritm rapid. În mod pozitiv sau negativ, simţim impactul globalizării, al revoluţiei digitale şi al echilibrului schimbător al puterii economice şi politice în lume. Unele dintre lucrurile cu care ne confruntăm ne produc durere şi nelinişte – sărăcia globală, războiul, conflictele etnice, boala, criza ecologică şi schimbările climaterice. Dar există o schimbare în lumea noastră care constituie un motiv de bucurie – şi anume creşterea Bisericii lui Cristos la nivel mondial.

Faptul că Al treilea Congres Lausanne s-a desfăşurat în Africa este o dovadă a acestei realităţi. Cel puţin două treimi dintre creştinii din întreaga lume se află în prezent în continentele aflate pe mapamond la sud şi la est. Structura de participare în cadrul Congresului de la Cape Town a reflectat această enormă schimbare în configuraţia globală a creştinismului în secolul ce a trecut de la Conferinţa Misionară din Edinburgh din anul 1910. Ne bucurăm de uimitoarea creştere a Bisericii în Africa şi ne bucurăm de faptul că fraţii şi surorile noastre în Cristos din Africa au găzduit acest congres. În acelaşi timp, nu ne-am fi putut întâlni în Africa de Sud fără să ne gândim la anii de suferinţă din trecut sub regimul de „apartheid”. Aşadar, suntem recunoscători pentru înaintarea Evangheliei şi pentru dreptatea suverană a lui Dumnezeu, care lucrează în istoria recentă; în acelaşi timp, continuăm să ne luptăm cu persistenta moştenire a răului şi a nedreptăţii. În aceasta constă dubla misiune şi responsabilitate a Bisericii în orice loc.

Trebuie să răspundem prin misiune creştină la realităţile propriei noastre generaţii. De asemenea, trebuie să învăţăm din acel amestec de înţelepciune şi greşeală, de reuşită şi eşec – amestec pe care îl moştenim de la generaţiile anterioare. Cinstim şi deplângem trecutul şi totodată ne angajăm în confruntarea cu viitorul, în numele Dumnezeului care ţine întreaga istorie în mâna Sa.

 Realităţi neschimbate

Într-o lume care se străduieşte să se reinventeze pe sine într-un ritm tot mai accelerat, unele lucruri rămân aceleaşi. Aceste adevăruri importante constituie temeiul biblic al angajării noastre misionare.

Fiinţele umane sunt pierdute. Condiţia umană, în esenţa ei, rămâne aşa cum o descrie Biblia: în starea noastră de păcat şi răzvrătire, suntem sub incidenţa dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, iar fără Cristos nu avem nici o speranţă.

Evanghelia este vestea bună. Evanghelia nu este un concept care are nevoie de idei noi, ci o naraţiune care are nevoie să fie spusă într-un mod nou. Ea este istoria neschimbată a ceea ce a făcut Dumnezeu pentru a mântui lumea, în mod suprem în evenimentele istorice ale vieţii, morţii, învierii şi domniei lui Isus Cristos. În Cristos există speranţă.

Misiunea Bisericii continuă. Misiunea lui Dumnezeu continuă până la marginile pământului şi până la sfârşitul istoriei lumii. Va veni ziua când împărăţiile lumii vor deveni Împărăţia Dumnezeului nostru şi a Cristosului Său, iar Dumnezeu va locui în noua creaţie împreună cu oamenii Săi răscumpăraţi. Până în acea zi, participarea Bisericii la misiunea lui Dumnezeu se continuă cu o atitudine de bucurie ce însoţeşte urgenţa misiunii şi cu oportunităţi noi şi captivante în fiecare generaţie, inclusiv în propria noastră generaţie.

 Pasiunea dragostei noastre

Această declaraţie este formulată în limbajul dragostei. Dragostea este limbajul legământului. Legămintele biblice, cel vechi şi cel nou, sunt expresia harului şi a dragostei răscumpărătoare manifestate de Dumnezeu faţă de umanitatea pierdută şi faţă de creaţia degradată. Dragostea şi harul lui Dumnezeu cer răspunsul dragostei noastre. Iubirea noastră se manifestă în încredere, ascultare şi într-o dedicare plină de pasiune faţă de Domnul nostru, cu care am intrat în legământ. Legământul de la Lausanne a definit evanghelizarea ca fiind acţiunea prin care „întreaga Biserică duce întreaga Evanghelie întregii lumi”. Aceasta continuă să fie pasiunea noastră. Prin urmare, înnoim acel legământ, afirmând din nou:

• Dragostea noastră pentru întreaga Evanghelie, care este glorioasa veste bună a lui Dumnezeu în Cristos, adresată fiecărei dimensiuni a creaţiei, căci întreaga creaţie a fost ruinată de prezenţa păcatului şi a răului;
• Dragostea noastră faţă de întreaga Biserică, pe care o considerăm a fi poporul lui Dumnezeu, răscumpărat de Cristos din fiecare naţiune de pe pământ şi din fiecare perioadă a istoriei, pentru a împărtăşi misiunea lui Dumnezeu în acest veac şi pentru a-L glorifica pe El întotdeauna în veacul care va veni;
• Dragostea noastră pentru întreaga lume, aflată atât de departe de Dumnezeu şi totuşi atât de apropiată inimii Sale, această lume pe care Dumnezeu a iubit-o atât de mult încât a dat pe Singurul Său Fiu pentru mântuirea ei.
• În puterea acestei iubiri exprimate pe cele trei planuri, ne angajăm din nou să fim întreaga Biserică, să credem, să ascultăm şi să împărtăşim întreaga Evanghelie şi să mergem la întreaga lume pentru a face ucenici din toate naţiunile pământului.