Share this:

Cu ocazia implinirii de catre John Stott a venerabilii virste de 90 de ani, reiau aici citeva texte mai vechi, cu amintiri legate de intilnirile mele cu acest om exceptional, atit de putin inteles insa si atit de hulit de ignorantii fundamentalisti care domina spatiul virtual evanghelic in Romania.

* * *

Săptămâna aceasta am avut şansa de a urmări, împreună cu câţiva dintre colegii mei din World Vision, în casa Rev. Alistair Wynne, pastorul presbiterian al Bisericii Internaţionale din Nicosia, Cipru, prima parte a unui seminar al lui John Stott intitulat Biblia şi viaţa creştină. Seria de prelegeri, apărută în ianuarie 2007, a fost înregistrată la puţin timp după retragerea la pensie a acestui cunoscut lider al mişcării evanghelice, care este şi rector emerit al Bisericii anglicane evanghelice All Souls din centrul Londrei.

Seminarul video a fost introdus de Rev. Chris Wright, care conduce în prezent organizaţia Langham International Partnership, înfiinţată de John Stott pentru a susţine şi încuraja formarea teologică a liderilor evanghelici din ceea ce se numea cândva „lumea a treia” şi se numeşte acum „lumea majoritară” (eng. majority world). Chris, împreună cu care sunt implicat în Comisia teologică a mişcării Lausanne, i-a făcut o prezentare absolut elogioasă celui căruia îi datorăm atât de mult fiecare dintre noi, cei care ne definim ca evanghelici.

Urmărind prezentareafăcută de Stott, mm fost din nou uimit de talentul de învăţător al acestui om al lui Dumnezeu. Deşi are aproape 90 de ani (n. 27 aprilie 1921) şi memoria nu mai este la fel de proaspătă ca acum zece ani, prezentarea materialului din acest seminar a fost limpede ca şi cristalul, aşa cum am fost obişnuiţi în tot ce am auzit de la el de-a lungul anilor.

Ascultându-l pe „unchiul John”, aşa cum îi spun toţi cei care îl iubesc, mi-am adus aminte de planul meu de a scrie din când în când câte ceva despre oamenii pe care i-am cunoscut şi care m-au influenţat de-a lungul vieţii (ceva de genul a ceea ce a făcut Daniel Brânzăi în cartea lui Amintiri cu sfinţi). Am decis deci să încep această serie de portrete cu prezentarea lui John Stott, din recunoştinţă pentru tot ceea ce înseamnă el pentru mine.

Am numit această serie de portrete Urme pe nisip. Metafora, care nu este deloc originală, încearcă să sugereze faptul că fiecare dintre noi lasă în urmă o serie de efemere urme pe nisip. Cei înţelepţi urmăresc aceste urme şi învaţă din ele, în vreme ce nebunii le ignoră, spre pieirea lor.

Prima întâlnire – Oradea, mai 1987

Numele lui John Stott era foarte cunoscut evanghelicilor din România în perioada comunistă. Prima lui carte tradusă în româneşte a fost Esenţialul creştinismului (Basic Christianity), o prezentare succintă şi clară a credinţei creştine, care a fost introdusă în ţară în mod ilegal şi distribuită probabil în mii şi mii de exemplare.

În primăvara lui 1987 am avut însă şansa de a petrece câteva zile extraordinare la Oradea, în prezenţa acestui mare om al lui Dumnezeu. Bănuiesc că ideea invitării lui în ţară a aparţinut lui Paul Negruţ, care era şi atunci pastor al unei biserici baptiste în Oradea. Sunt sigur că unchiul John n-a fost uşor de convins, dat fiind programul lui foarte încărcat. Ceea ce l-a ispitit şi l-a convins până la urmă să vină a fost promisiunea unei calatorii în Delta Dunării, unde putea observa câteva dintre speciile de păsări pe care nu le văzuse încă niciodată. Se ştie că ornitologia este marele hobby al lui Stott, care a şi scris cu ani în urmă o fascinantă carte despre păsări (veţi găsi AICI detalii despre această carte).

Întâlnirea a avut loc în anexele bisericii păstorite de Paul Negruţ, departe de ochii curioşi ai „băieţilor cu ochi albaştri”. Au participat la ea mulţi dintre cei implicaţi cu Navigatorii, Campus Crusade şi Inter Varsity si cu alte asemenea mişcări mai mult sau mai puţin subterane din spaţiul evanghelic românesc.

Stott a vorbit atunci despre relevanţe Evangheliei şi s-a folosit, dacă-mi aduc bine aminte, de textul Epistolei întâia către Tesaloniceni. Metafora centrală a prezentării lui a fost aceea a podului pe care creştinul sunt chemaţi să-l construiască între lumea biblică şi lumea contemporană. A fost pentru mulţi dintre noi o experienţă care ne-a marcat în mod hotărâtor gândirea şi a jucat un rol important în decizia de a studia teologie, ca instrument pentru articularea unei angajări evanghelice relevante din punct de vedere cultural în spaţiul românesc. Nu mi-am închipuit atunci că aceasta avea să fie doar prima dintr-o serie de nenumărate întâlniri, dintre cele mai interesante, cu acest cel mai respectat lider al evanghelicilor britanici.