Supa de post (sursa, AICI)
In limbile latine cuvintul post - quaresme, quaresima in latina, marcheaza prin definitie o prioada de timp – patruzeci. Perioada de patruzeci ; zile, ani, este semnalata de mai multe ori in textele biblice ; Sinai, Horeb…..
Caremumul, postul (cuvintul in romaneste s-ar putea sa vina din limbile slavone) a fost instituit in secolul al III –lea.
Prima imagine pe care ne-o sugereaza postul este desertul. Desertul prin care a fost obligat sa rataceasca poporul lui Israel in dumul spre Canaanul promis, perioada in care poporul Israel primeste alianta, LEGAMINTUL, dar si perioada care aduce o inoire. Generatia din sclavie moare, noua generatie se naste si intra in Canaan.
Perioada de patruzeci de zile ne aminteste desigur si desertul in care Isus a petrecut patruzeci de zile de solitudine si post timp in care a fost ispitit de deavolul. Motive deci de a privii postul ca un timp de asceza, privatiune, solitudine si desigur in zgomotul lumii de astazi, si la propriu si la figurat, avem nevoie de solitudine, de a ne detasa de lume, de a ne regasi si a regasi pe Dumnezeu. Numarul celor care practica astfel de asceza in zilele nostre este in descrestere. Trebuie spus insa ca practicarea disciplinelor spirituale este de folos si voi reveni poate asupra subiectului.
Daca trecem prin desert nu o facem pentru a atinge un ideal, ci pentru ca mergem pe urmele unei persoane, a lui Christos. Si in umblarea aceasta nu suntem singuri, El merge inaintea noastra. A urma pe Christos implica o lupta interioara, cu decizii care trebuie luate zilnic si cu o credinciosie de o viata.
Si totusi zilele dintre miercurea cenusii (fr. mercredi de cendres) cu care incepe Postul Pastelui si Dumunica Invierii nu trebuie sa fie o perioada de tristete, de austeritate, si nici o perioada in care sa ne culpabilizam – da, ar fi pentru ce, si de-a lungul istorie bisericii accentul s-a pus multa vreme aproape exclusiv pe culpabilizare – ci ele ar trebui sa fie si un timp de sarbatoare, de cintare a bucuriei, un timp de celebrare a iertarii, a redescoperirii izvorului dragotei care se va revarsa in Duminica Invierii.
Cind Ioan Botezatorul, spune in Matei 3.2 « Pocaiti-va, caci Imparatia Cerurilor este aproape. » El spune de fapt « Intoarceti-va spre Dumnezeu. » In perioada aceasta de post dorinta noastra este sa ne intoarcem spre Dumnezeu pentru a sarbatori iertarea care ne-a acordat-o. Christos a biruit raul si iertarea Lui permite reinoirea vietii interioare. Versetul de mai sus ne invita la pocainta adica la reinoirea comuniunii cu Dumnezeu si cu semenul nostru in diferenta pe care acesta o prezinta.
Cum am putea reinoi, descoperind si redescoperind, o relatie personala cu Dumnezeu? Exista in fiecare dintre noi setea dupa infinit. Dumnezeu ne-a creat cu dorinta infinitului in noi « Cum doreste un cerb izvoarele de apa asa te doreste sufletul meu pe tine Dumnezeule. » (Ps. 42.1) Haideti sa lasam sa traiasca din nou in noi aceasta aspiratie spre infinit spre Dumnezeu a carui efigie suntem.
Postul ne invita la comuniune si la generozitate. El ne ajuta sa ne dam seama ca nu exista bucurie fara renuntare, renuntare nu din constringere, ci din dragoste. Renutarea este de folos ca disciplina déjà dar renuntarea pentru a daruit semenului este de un si mai mare folos. Sa nu uitam ca atunci cind Isus e urmat de multimi si multimile sunt obosite si flaminde Isus le hraneste (Mat. 14 :13 – 22). Ce ne comunica noua astazi pasajul din Matei ? Da, actul lui Christos dovedeste si aici puterea Lui dumnezaiasca dar si dragostea Lui. Puterea nu in sensul in care o formulam noi ci in sensul iubirii nemarginite. A vazut multimile si I s-a facut mila.
Evangheliile scot in evidenta simplitatea vieti. Fiul Omului nu are unde sa-si puna capul. Intr-o lume orientata spre a avea, pornita spre a acumula si a se identifica cu bunurile pe care le le poseda, care este mesajul pe care trebuie sa il comunicam noi azi ca si Crestini. Intr-o lume in care individul este sub presiunea de a se vedea in raport cu materialul, care este valoarea noastra? Suntem noi mai degraba in a avea sau in a fi, in material sau in spiritual, in posesiuni sau in fiinta? Fiinta este Dumnezeu si noi am fost creati dupa chipul si asemanarea Lui nu ca sa fim subjugati de lumea materiala, ci ca sa fim stapini, stapini in sensul de rang si nu de posesiune.
Sa nu uitam ca suntem in Marea Trecere, si ca in trecerea aceasta suntem purtatori ai imagini lui Dumnezeu, abasadori ai mesajul dragostei si iertarii. La inceput era Cuvintul, cineva a indraznit sa parafrazeze: «Au commencement c’était l’amour» Adica , La inceput era Dragostea, Dumnezeu este dragoste. Iata mesajul ai carui purtatori ar trebui sa fim in zilele acestea. Dumnezeu este dragoste.
Recent Comments