Capitolul XXX. Despre disciplina bisericească
1. Domnul Isus, ca Rege şi Cap al Bisericii Sale, a rânduit în cadrul ei o conducere administrată de slujitori ai bisericii, distinctă de cea a autorităţilor civile.
2. Acestor slujitori ai Bisericii El le-a încredinţat cheile Împărăţiei Cerului. Din acest motiv, ei au autoritatea să ţină şi să ierte păcate, să închidă uşa Împărăţiei pentru cel care nu se pocăieşte, atât prin Cuvânt, cât şi prin măsuri disciplinare; şi s-o deschidă păcătoşilor care se pocăiesc prin lucrarea Evangheliei şi prin ridicarea măsurilor disciplinare, după cum este necesar în fiecare caz.
3. Disciplina bisericească este necesară pentru recuperarea şi câştigarea fraţilor care greşesc; pentru descurajarea altora de la repetarea aceloraşi greşeli; pentru curăţarea acelui aluat care face să dospească toată plămădeala, pentru a apăra onaorea lui Cristos şi mărturia sfântă a Evangheliei; şi pentru a preveni mânia lui Dumnezeu care ar putea pe bună dreptate să vină asupra bisericii, dacă membrii ei ar îngădui ca legământul Său şi peceţile acestuia să fie profanate de cei vinovaţi de păcate notorii şi îndărătnici.
4. Pentru a atinge mai bine aceste scopuri slujitorii bisericii vor începe cu o mustrare, apoi cu suspendarea temporară a participării la Cina Domnului şi apoi prin excomunicarea din biserică, conform cu natura abaterii şi cu gradul de vinovăţie a persoanei în cauză.
Recent Comments