Capitolul XXIX. Despre Cina Domnului
1. Domnul nostru Isus, în noaptea în care a fost trădat, a instituit sacramentul trupului şi sângelui Său, numit Cina Domnului. El trebuie respectat în Biserica Sa până la sfârşitul veacului, pentru amintirea perpetuă a jertfei Sale în moarte, pentru pecetluirea tuturor beneficiilor morţii Sale pentru credincioşii adevăraţi, pentru hrănirea şi creşterea lor în El, pentru o mai mare dedicare a lor în împlinirea tuturor îndatoririlor pe care le au faţă de El şi pentru o legătură şi o garanţie a comuniunii lor cu El şi unii cu alţii ca membri ai trupului Său mistic.
2. În sacramentul acesta Cristos nu este jertfit Tatălui şi nici nu se aduce vreo altă jertfă pentru iertarea păcatelor celor vii sau ale celor morţi. Ci este numai o comemorare a acelei jertfe unice prin care Cristos S-a adus pe Sine pe cruce o dată pentru totdeauna. Sacramentul este un prinos spiritual de supremă (?) laudă adus lui Dumnezeu pentru acea jertfă. Astfel, jertfirea făcută la slujba împărtăşaniei de către romano-catolici (papistaşi?), (misa, cum o numesc ei), este cea mai detestabilă insultă la adresa jertfei unice a lui Cristos, care este singura ispăşire pentru toate păcatele aleşilor Săi.
3. Pentru această slujbă Domnul Isus a rânduit pe slujitorii Săi care să declare poporului (adunării?) Cuvântul Său de instituire [a sacramentului?], să se roage şi să consacre elementele [Cinei], pâinea şi vinul, şi astfel să le pună deoparte, de la o utilizare comună la una sfântă; şi să ia pâinea şi s-o frângă, să ia paharul şi să le împartă pe amândouă celor care se împărtăşesc şi să ia parte cu congregaţia. Însă, ei nu vor putea da elementele [Cinei] nici unei persoane care nu este prezentă atunci în adunare.
4. Împărtăşaniile private, adică primirea, de unul singur, a sacramentului de la un preot sau de la oricine altcineva, sunt contrare naturii sacramentului şi învăţăturii lui Cristos, după cum sunt şi: refuzul de a împărtăşi cu paharul [Domnului] membrii adunării, închinarea la elementele [Cinei], ridicarea sau plimbarea lor [prin biserică] pentru a fi adorate sau păstrarea lor pentru vreun presupus uz religios.
5. Elementele vizibile ale acestui sacrament, când sunt puse deoparte în mod corect pentru slujba poruncită de Cristos au o astfel de relaţie cu Cristos cel crucificat încât sunt uneori numite – cu adevărat, dar numai în sens sacramental – cu numele lucrurilor pe care le reprezintă, anume trupul şi sângele lui Cristos. Lucrul acesta este adevărat, chiar dacă în substanţa şi natura lor ele rămân cu adevărat, cum au fost şi înainte, doar pâine şi vin.
6. Doctrina care afirmă că substanţa pâinii şi a vinului se trasnformă în substanţa trupului şi sângelui lui Cristos (numită în mod obişnuit transubstanţiere) prin actul consacrării făcut de preot, sau în vreun oricare alt mod, este incompatibilă nu numai cu Scriptura, ci şi cu raţiunea şi bunul simţ. Ea răstoarnă (?) natura sacramentului şi a fost şi continuă să fie cauza multor superstiţii şi idolatrii grosolane.
7. Cei care primesc într-un chip vrednic sacramentul acesta, împărtăşindu-se în afară cu elementele sale vizibile, tot astfel, înlăuntru, prin credinţă, în mod real şi cu adevărat, dar nu în mod fizic, ci spiritual, Îl primesc şi se hrănesc cu Cristos cel crucificat şi cu toate beneficiile morţii Sale. Trupul şi sângele lui Cristos nu se află fizic în, împreună cu, sau sub pâine şi vin; totuşi, în slujba aceasta trupul şi sângele lui Cristos sunt prezente pentru credinţa creştinilor în sens spiritual la fel de real cum sunt pâinea şi vinul pentru simţurile lor fizice.
8. Chiar dacă oamenii ignoranţi şi răi primesc elementele exterioare ale acestui sacrament, cu toate acestea, ei nu primesc ceea ce este semnificat prin ele. Ci, prin apropierea lor în chip nevrednic de sacrament, se fac vinovaţi de trupul şi sângele Domnului, spre osânda lor. De aceea, toţi cei neştiutori şi ne-evlavioşi, nefiind gata (apţi?) pentru părtăşia cu Domnul, sunt de asemenea nevrednici să ia parte la Cina Domnului. Atâta timp cât rămân nevrednici, ei nu vor putea fi admişi la masa Domnului sau să ia parte la tainele sfinte fără a se face vinovaţi de un mare păcat împotriva lui Cristos.
Recent Comments