Share this:

Zilele astea cei trei nepoti ai nostri de la Iasi au fost cam amariti. De mai multe luni se roaga de mama lor sa faca un upgrade de RAM la computer ca sa poata juca Spiderman 3, un joc video pe care l-au jucat la hotel la mare si de care s-au indragostit. Cei trei nazdravani, Thomas – 7 ani jumate, Rafael – aproape 6  ani si Nicholas, aproape 4 ani,  sunt la virsta costumelor cu Batman si Spiderman si a fascinatiei cu Zorro si Ninja Turtles.

Ei bine, ‘dupa lupte seculare’ mama s-a invrednicit sa cumpere ceva memorie, dar, cind aceasta a fost montata am realizat ca era nevioie de si mai multa. Asa incit, spre marea suparare a celor trei iezi cucuieti, Spiderman 3 tot nu mergea.

Nu va pot spune ce amariti erau. De unde erau innebuniti dupa joaca cu tatal lor, in seara aceea acesta n-a avut nici un succes cu ei. Erau pur si simplu suparati si n-aveau chef de nimic.

Mama i-a dus apoi la culcare si, in timp ce se rugau a avut o adevarata revelatie cu privire la un posibil interes al lui Dumnezeu pentru jocurile video. Astfel, cel mai mare, Thomas, cind i-a venit rindul, a rostit urmatoarea rugaciune (redau aproximativ):

‘Doamne Isuse, te rog sa-l rogi pe tata tau sa faca sa mearga jocul Spiderman 3.’ Dupa care a incheiat, dupa tipic: ‘In numele Tatalui, si al Fiului si al Sfintului Duh, Amin.’ facind o cruce, asa cum se cuvine.

Ei bine, nu stiu exact ce crede tatal Domnului Isus despre jocurile video, dar a doua zi au inceput sa se vada roadele rugaciunii lui Thomas. Problema nu este inca rezolvata pe deplin – se lucreaza pe fundal si la virtutea rabdarii, dar solutia finala este aproape. Iar copiii sunt fericiti. Si, desigur, lucram in continuare la problema controlului si a moderatiei. Dar asta, asa cum stim deja noi, cei mai mari, este o lupta de o viata.