Share this:

„Confesiunea de la Westminster este o mărturisire de credinţă reformată, aflată în tradiţia teologiei calviniste. Deşi a fost elaborată de Adunarea de la Westminster din 1646, formată în mare parte din membri ai Bisericii Angliei, ea a devenit, şi continuă să fie „standardul subordonat” [în raport cu Sfânta Scriptură] pentru doctrină în Biserica Scoţiei şi a avut o mare influenţă în bisericile prezbiteriene din lumea întreagă (a fost adoptată, de asemenea, cu diverse modificări, de unii dintre congregaţionalişti şi chiar de unii dintre baptişti).

În 1643, Parlamentul Angliei a făcut apel la „oameni evlavioşi, înţelepţi şi învăţaţi în lucrurile duhovniceşti”, pentru a organiza o adunare la Westminster Abbey cu scopul de a acorda călăuzire şi sfat în probleme legate de închinare, doctrină, conducere şi disciplină în Biserica Angliei. Întâlnirile lor, derulate de-a lungul unei perioade de cinci ani, au avut ca rezultat Confesiunea de credinţă, alături de Catehismul Mare şi Catehismul Scurt. Timp de mai bine de trei secole, biserici diferite din toată lumea au adoptat această mărturisire de credinţă şi respectivele catehisme ca standarde doctrinare proprii, subordonate Bibliei.” (citat de pe wikipedia.org)

---

Advertisement