Share this:

„Ei erau stăruitori în învăţătura apostolilor şi în comuniunea fraternă, la frângerea pâinii şi în rugăciune” (Fap 2,42)

Tema propusă în acest an pentru meditaţia noastră de către Bisericile din Ierusalim îi invită pe creştinii din lumea întreagă să dedice un timp de reflecţie relaţiilor lor cu Biserica mamă din Ierusalim, cu scopul de a putea face o nouă reflecţie despre propria lor situaţie. Din această comunitate din Ierusalim s‑au născut toate celelalte comunităţi. Comunitatea pământească din Ierusalim prefigurează Ierusalimul ceresc unde se vor aduna toate popoarele în jurul tronului Mielului pentru a‑l lăuda şi a‑l adora veşnic pe Dumnezeu.

Creştinii din Ierusalim invită în adunările noastre ecumenice din anul 2011 să medităm asupra importanţei stăruinţei noastre în învăţătura apostolilor şi în comuniunea fraternă, la frângerea pâinii şi în rugăciune, elemente care ne unesc în pofida numelui nostru, în unicul trup al lui Cristos. Bisericile din Ierusalim ne cer să ne acordăm cu ele în aspectul precar al situaţiei lor şi să ne rugăm pentru o dreptate care să permită pacea în Ţara Sfântă. Liturgia ecumenică prezentată aici vrea să evidenţieze dimensiunea fundamentală a oricărei mărturii creştine, iubirea pusă în slujba evangheliei, a reconcilierii cu Dumnezeu, şi cu toată omenirea şi creaţia.

Desfăşurarea celebrării

Celebrarea include: (I) adunarea, (II) celebrarea cuvântului lui Dumnezeu, (III) rugăciunile de căinţă şi de pace, (IV) litania unităţii creştinilor, (V) trimiterea.

I) Adunarea

Conform practicilor locale, simbolurile corespunzătoare se pot aduce şi plasa în faţa adunării în timpul imnului de la început. După salutul de la început adresat de persoana care prezidează, câteva cuvinte de bun‑venit pot fi exprimate de comunităţi şi de responsabilii adunaţi pentru a celebra. Se invită adunarea să se pregătească pentru a‑l celebra şi a‑l lăuda pe Dumnezeu cu formulele de început şi o rugăciune de introducere sub formă de litanie după modelul tradiţional oriental.

II) Celebrarea cuvântului lui Dumnezeu

Lectura din Faptele Apostolilor este centrală şi, pornind de la ea, se organizează celelalte etape ale celebrării. Alegând acest text din Faptele Apostolilor, comitetul pregătitor din Ierusalim îşi propunea să accentueze ideile de fidelitate faţă de învăţătura apostolilor şi de punere în comun a tuturor bunurilor drept chei ale unităţii. Omilia poate dezvolta aceste teme sau să insiste asupra necesităţii ca toţi creştinii răspândiţi în lume să‑i sprijine în rugăciune pe surorile şi fraţii lor care, în Cetatea Sfântă, dau dovada evangheliei iubirii.

După omilie, se poate ţine un timp de meditaţie în tăcere sau însoţită de muzică. O ofrandă sau o colectă în favoarea creştinilor şi a instituţiilor sale (şcoli, spitale etc.) va putea să aibă loc şi să fie destinată unei organizaţii ecleziale corespunzătoare.

III) Rugăciune de căinţă şi pace

Un gest simbolic poate avea loc în timpul acestei rugăciuni.

Opţiunea nr. 1: Lumânări aduse în procesiune în timpul liturgiei de la început şi puse în faţa adunării pot să fie stinse una câte una, după fiecare formulă din rugăciunea penitenţială, în timp ce se aduce o lumânare mare sau lumânarea pascală aprinsă şi se sting luminile din biserică. La sfârşitul liturgiei păcii, se împart lumânări mici persoanelor prezente. Mărturisirea de credinţă, care se poate recita după formula crezului de la Niceea sau Simbolul apostolilor, sau chiar şi după altă exprimare tradiţională a credinţei, continuă cu schimbarea semnului păcii în penumbră. Lumânările stinse se aprind după aceea una câte una (de la lumânarea mare sau de la lumânarea pascală) după fiecare intenţie din litania pentru unitatea creştinilor. Participanţii sunt invitaţi să ia cu ei lumânările pe care le‑au primit şi să le aprindă în fiecare seară în săptămâna de rugăciune şi, dacă se potriveşte, să le pună la fereastra lor pentru a prelungi această priveghere de rugăciune şi de amintire a creştinilor din Ţara Sfântă şi a celor care suferă pentru credinţa lor.

Opţiunea nr. 2: Un grup (de copii sau de tineri de exemplu) pregăteşte dinainte „mozaicul” (o imagine a lui Cristos, o cruce, imaginea unei biserici, orice alt simbol de unitate considerat potrivit) şi‑l împarte în părţi mari. În timpul litaniei unităţii creştinilor, reprezentanţi ai comunităţilor prezente pun părţile din mozaic în locul corespunzător, în faţa adunării. La sfârşitul litaniei, mozaicul va reprezenta unitatea tuturor creştinilor în unicul trup al lui Cristos, în diversitatea care arată bogăţia darului pe care Dumnezeu l‑a făcut Bisericilor.

Opţiunea nr. 3: Tămâia poate să fie oferită de membrii fiecăreia dintre comunităţi după fiecare formulă din rugăciunea penitenţială, pentru a semnifica milostivirea lui Dumnezeu care se extinde asupra păcatelor noastre şi harul lui Dumnezeu care ne vindecă. Un recipient care conţine cărbuni aprinşi poate să fie pus în centrul adunării sau aproape de locul de la care se vor face lecturile din Scriptură. După fiecare formulă penitenţială, lectorul sau alt membru al adunării va pune tămâie pe cărbunii aprinşi. Acest gest exprimă voinţa adunării de a recunoaşte păcatul său şi de a primi ca răspuns milostivirea lui Dumnezeu.

IV) Litania unităţii creştinilor

Aceste formule se inspiră din situaţia Bisericilor din Ierusalim. Cu toate acestea, în funcţie de situaţia locală, se pot înlocui cu formule proprii ale locului, cu scopul de a manifesta cum se pretinde de fiecare parte să se depăşească dezbinările şi să se tindă la comuniunea vizibilă deplină. Cel care prezidează sau lectorul conduc litania, adunarea răspunzând de fiecare dată. Litania se încheie cu recitarea rugăciunii Tatăl nostru. Fiecare poate să ceară în propria sa limbă sau în aramaică, limbă folosită de unii creştini din Cetatea Sfântă (vezi apendice).

V) Trimiterea

Adunarea invocă binecuvântarea lui Dumnezeu asupra membrilor săi, trimişi pentru a fi ambasadori ai veştii bune a reconcilierii. Un imn poate să încheie celebrarea.